Domnite in rochii lungi cu palarii stilate pe cap ce mergeau la bratul domnilor in frac si cu joben. Hanuri, terase, teatru, magazine, cofetarii si hoteluri frecventate numai de cei din inalta societate. Cladiri cu o arhitectura frumoasa puternic influentata de cultura franceza si germana. Trasuri, birjari, si mai apoi masini, si un trafi poate la fel de infernal ca in ziua de astazi. Aceasta poate consitui o descriere succinta a unei fotografii din secolul trecut a Caii Victoriei. Timp de multa vreme, principala artera a Bucurestiului, inceputurile Podului Mogosoaiei, sau Calea Victoriei, cum se numeste din secolul XIX, se pierd undeva prin anii 1600.
Initial o artera cu numele de Drumul Brasovului se intindea de la Cercul Militar pana in Piata Victoriei. Aceasta a fost unita in anul 1692 de catre Donitorul Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu cu Ulita Mare spre Sarindar, si a format Podul Mogosoaiei. Strada era pavata cu trunchiurui de copaci, strazile ce erau pavate astfel fiind numite poduri. Artera facea lagatura intre Curtea Domneasca, si mosia voievodului de la Mogosoaia.

Dupa aceasta, pe Calea Victoriei au inceput sa se construiasca, hanuri, case boieresti, biserici, cafenele, cofetarii, hoteluri, institutii, devenind nucleul Bucurestiului, si locul unde se perindau cei mai instariti oameni din oras, majoritatea vizitatorilor straini, tot ce inseamna inalta societate.
Pe Calea Victoriei s-au ridicat de-a lungul timpului edificii ce se gasesc in mare parte si astazi, si reprezinta zona de arhitectura veche a Bucurestiului, care in mare parte i-a dat pseudonimul de “Micul Paris”. Pintre aceastea se numara :

Muzeul National de Istorie a Romaniei (Palatului Postelor): Palatul Postelor a fost ridicat intre 1894-1900. Din 1971 a devenit muzeu. Aici se afla Tezaurul National.
Grand Hotel du Boulevard: Constructia cladirii a inceput in anul 1865
Sediul central CEC: Este situat vis-a-vis de Muzeul National de Istorie. Cladirea a fost ridicata in 1900 dupa planurile arhitectului francez Paul Gottereau.
Cercul Militar National: Cladirea Cercului Militar este situata vis-a-vis de Grand Hotel du Boulevard. A fost construita in 1912, in stil neoclasic francez, dupa planurile arhitectilor Dimitrie Maimarolu, Victor Stefanescu si Ernest Doneaud.
Casa Capsa: Este situata in fata Cercului Militar National. Restaurant infiintat in 1881 ce timp de un secol a fost printre cele mai bune restaurante din Capitala.
Teatrul Odeon: Cladirea a fost ridicata pe locul unde a existat fosta casa a lui Costache Ghica.
Palatul Telefoanelor: A fost construit in anul 1933, dupa planurile arhitectilor americani Louis Weeks si Walter Froy. A fost la acea data cea mai inalta cladire din Bucuresti (53 m).
Hotelul Continental: Este situat la intersectia Caii Victoria cu strada Ioan Campineanu. Cladirea a fost construita in 1886 dupa planurile arhitectilor Emil Ritten Forster si I.I.Rasnovanu in stilul Renasterii germane.
Pasajul Macca-Villacrosse: A fost realizat de catre arhitectul Filip Xenopol in anul 1891. Este acoperit cu sticla si adaposteste buticuri, cafenele si locuinte.
Muzeul National de Arta al Romaniei (Palatul Regal): Este situat in Piata Revolutiei. Palatul a fost construit dupa planurile arhitectului N.Nenciulescu si inaugurat in anul 1937. Astazi, Palatul adaposteste Muzeul National de Arta
Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti: Este situata vis-a-vis de Muzeul National de Arta al Romaniei. Cladirea a fost construita in 1893 dupa planurile arhitectului francez Paul Gottereau si inaugurata in 1895 de regele Carol I.
Hotelul Athénée Palace (din reteaua Hilton): Este situat vis-a-vis de Ateneul Roman. Este prima cladire din Bucuresti in constructia careia s-a folosit beton armat. Cladirea a fost construita intre anii 1912-1914
Ateneul Roman: Este situat in Piata Revolutiei. Edificiul a fost ridicat in perioada 1886-1888 dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron. Tot aici se afla sediul Filarmonicii „George Enescu”.
Cazino Victoria: Este situat la intersectia Caii Victoria cu bulevardul Dacia si este fostul sediu al legatiei germane la Bucuresti.
Cladirile Academiei Romane: Situate vis-a-vis de Cazino Victoria. Cladirea Academiei este una din cele mai vechi din Capitala, fosta casa boiereasca Cesianu. Academia are sediul in aceasta cladire din 1890
Casa Vernescu: Casa a fost ridicata in jurul anului 1820 de familia Lens. In 1886 devine proprietatea lui Gheorghe Vernescu.
Muzeul George Enescu (Palatul Cantacuzino): Cladirea a fost construita dupa planurile arhitectului I.D. Berindei in stilul rococo, neoclasic francez si art-nouveau in perioada 1898-1900.
Toate aceste cladiri, apartinand unor perioade si stiluri foarte diferite, constituie bogatia arhitecturala a Bucurestiului, si incanta privirile celor ce se plimba, la pas, sau cu masina pe Calea Victoriei. La ora actuala au disparut de pe Calea Victoriei cladiri cum ar fi Teatru National, pe locul lui ridicandu-se acum Hotel Novotel, care a pastrat insa fatada acestuia, si alte terasee, berarii si cafenele care constituiau loc de intalnire al multor oameni in secolele XIX si XX.
Cu toate ca au trecut multi ani peste acest loc, multe regimuri au condus tara, arhitectura s-a schimbat, iar societatea de asemenea, Calea Victoriei a pastrat ceva din misterul acelor vremuri. Contemplata atent, inca mai poate emana o urma de romantism, si te poate duce cu gandul la vremurile cand bunul gust isi facea in fiecare dupa-amiaza aparitia pe aceasta strada.

Astazi se pot vedea oameni din toate categoriile sociale si de toate varstele pe Calea Victoriei, iar la ordinea zilei sunt traficul infernal si zgomotul claxoanelor. Magazine de firma insa isi fac in continuare simtita prezenta pe Calea Victoriei, oamenii inca mai merg la Capsa, iar la Ateneu nu te simti in largul tau decat intr-o tinuta cat de cat eleganta. Insa multe s-au schimbat de atunci, iar diferentierea dintre clase nu mai este asa evidenta.
Calea Victoriei a devenit o cale a tuturor, si poate fi o varianta de relaxare in serile de week-end, cand traficul scade in intesitate, asa ca va invit in calatoria noastra de saptamana aceasta sa facem o plimbare la inserare, si sa ne imaginam ca pe langa noi nu trec masini scumpe ci calesti ce ascund misterioase domnite care se indreapta spre balul de sambata seara unde vor intalni cu siguranta un domn chipes la bratul caruia vor pleca spre casa.