Pantaleonescu Weblog!

Motto: “Cum poate o femeie, care este atât de mare, pătrunde prin ochi, care sunt atât de mici, şi pe acolo prin inima şi creierul meu”?

Când există eros, cu siguranţă există şi dorinţă. Iar când apare dorinţa, se instaurează şi nevoia de potolire a ei. Ceea ce a fost dintotdeauna valabil atât pentru Freud cât şi pentru tălmăcitorii iubirii care au aparţinut Evului Mediu. Cunoscători ai sexualităţii umane, ei fac remarci uluitoare cu privire la împlinirea dorinţei erotice. Erosul este de natură spirituală. Fiind intermediar între suflet şi trup, el poate oscila între aceşti doi poli cosmici. Dar pentru că dorinţa este practic o fantasmă, uneori erosul se poate consuma doar într-un perimetru fantastic. Ei bine, uneori această fantasmă poate avea capacitatea de a trezi o voinţă latentă, introducâd-o într-o aşa-zisă “frenezie eroică”, finalizata printr-o fuziune extatică între “vânător şi pradă”, asta ca să folosim o imagine despre eros a lui Ficino şi a lui Giordano Bruno.

Pentru alţii însă, fantasma nu poate juca rolul decât al unei nevoi penibile de descărcare fizică, care sporeşte pe masură ce împlinirea dorinţei este amânată. Poetul Giacomo da Lentini şi-a pus o întrebare, care în aparenţă sună destul de facil: “cum poate o femeie, care este atât de mare, pătrunde prin ochi, care sunt atât de mici, şi pe acolo prin inima şi creierul meu”? Ca un răspuns la această întrebare se poate spune că este vorba de o impresie fantastică, prin care simţul comun al văzului receptează fantasmele, transmiţându-le facultăţii imaginative. Uneori erosul poate să ia forme patologice.

Fantasma feminină poate să pună atunci stăpânire pe îndrăgostit producându-i acea boală, care în Evul Mediu se numea “melancholia nigra”, şi în care fenomenele erotice sunt asociate cu sindromul melancoliei. Despre aceşti melancolici se spune că aveau capacităţi sexuale nelimitate. “Melancolicii (…) sunt incontinenţi cu femeile precum viperele(…). Sunt excesiv de libidinoşi şi, la fel ca şi măgarii, n-au nici o măsură cu femeile. Dacă ar înceta această depravare ar înebuni (…). Au relaţii cu femeile şi totuşi le urăsc”. Cert e că sindromul melancoliei era asociat cu o boală. Dacă nu erau trataţi deveneau maniaci şi mureau. Unul din tratamentele aplicat acestora sună destul de ciudat, dar se pare că la unii melancolici, bolnavi de iubire, avea eficacitate.

Se recurgea la priceperea unei bătrâne, oribilă şi cotoroanţă. Ea trebuia să ascundă sub hainele-i ponosite o cârpă înmuiată în sânge menstrual. În faţa pacientului trebuia să emită cele mai odioase înjurii la adresa femeii iubite, timp în care va flutura sub nasul bolnavului cârpa şi să-i strige în faţă: “iubita ta e aşa şi aşa, e un rău al naturii” etc. Dacă nici prin acest procedeu nu se hotărăşte să se dezică de iubită, atunci se socotea că bietul melancholic nu e om, ci dracul gol!…

Observând oamenii mai cu atenţie, am aflat că spirite sectare se găsesc oriunde, în toate activităţile omeneşti; se găsesc sectari (cârcotaşi) pe marginea oricărei gândiri omeneşti, nu numai în religie; se găsesc spirite sectare rozând chiar la temeliile ierarhiei.

E clar că spiritele sectare, mentalităţile înguste, unilateralităţile de orice fel sunt spirite anarhice, sortite până la fărâmiţarea lor până la absurd. Sectarismul se explică prin sine, dar nu şi-l poate explica cel ce pătimeşte de el. Adică cel căzut în asemenea îngustimi, susţine cu toată tăria că aşa este “Adevărul” cum îl înţelege el, şi nu admite o altă părere. Dacă prostul s-ar recunoaşte prost, ar înceta de a mai fi ca atare şi s-ar schimba în înţelept. Orişice spirit îngust, sectar, aduce minţii şi sufletului o nelinişte, o tulburare, o barieră care stinghereşte libertatea sufletului, seninătatea sa superioară, suveranitatea credinţei în conducerea preaînţeleaptă a Providenţei, atât în directivele mari ale lumii, cât şi în amănuntele vieţii noastre. Ori de câte ori nu ţii pasul cu Providenţa, ba din neştiinţă, ba din fixarea cu încăpăţânare pe câteva idei omeneşti, totdeauna putem fi striviţi, fără a avea vreun merit decât acela de a fi victimă a îngustimii noastre.

Cine-i îngust la minte n-are leac nicăieri. Mulţi sunt mai betegi la minte decât de alte boli fizice. Sunt oameni care reprezintă Providenţa, oameni providenţiali, dar după o oarecare vreme se sectarizează (dau în nebunia sectarilor), se limitează la îngustimi, la câteva principii fixe, şi vor cădea victimele acestor îngustimi. Şi întâi trebuie să se spargă capul prost ca să vină cel cuminte (şi cu minte). Să luăm un exemplu şi un model de îngustime a oamenilor providenţiali, din anii 1556-1598. În această perioadă, pe tronul Spaniei s-a urcat regele Filip al II-lea, care din fire era un rege ipocrit, bigot şi veşnic posomorât; se spune că n-a râs în viaţa lui niciodată. A zâmbit numai o singură dată când a auzit de măcelul din noaptea Sfântului Bartolomeu.

A moştenit cel mai mare imperiu care exista pe atunci: Spania cu America Centrală, America de Sud, Neapolul, Sicilia şi Sardinia, Milanul şi Ţările de Jos; iar după ce a cucerit Portugalia, la anul 1580, se făcu stăpân şi peste imperiul colonial: Brazilia, posesiunile din Africa şi Indiile. Căsătorindu-se cu Maria Tudor, regina Angliei, dispunea acum şi de posesiunile acesteia. Această întindere imensă îl făcea pe Filip să se creadă aşa de tare, încât afirma umflat de mândrie că în împărăţia sa Soarele niciodată nu apune, iar lumea zicea că atunci când se mişcă Spania se cutremură pământul. Filip ar fi putut fi un rege mare dacă ar fi înţeles vremea în care trăia. Chiar de la suirea sa pe tron îşi propusese ca toată viaţa să lupte pentru stârpirea protestantismului. Fanatismul său, întreţinut şi de iezuiţi, era aşa de mare, încât spunea adesea: “Mai bine n-aş mai fi rege, decât să domnesc peste eretici!” Într-adevăr el se purta cu atâta cruzime împotriva reformaţilor încât aceştia îl denumiră “Demonul de la miazăzi”.

În luptele sale ce le-a avut cu flamanzii, a căutat să-i aducă pe aceştia cu de-a sila la catolicism, fiindcă din îngăduinţa lui Carol Quintul primiseră calvinismul. Măsurile regelui (Filip) îi siliră pe aceşti locuitori să facă o confederaţie, pentru ca, cu armele să-şi apere libertatea religioasă şi politică. Filip, îmbibat de fanatismul catolic, îl însărcinează pe generalul său, Ducele de Alba, să se ducă să supună ţările răsculate. Acesta a fost cel mai crud om al vremii de atunci şi purtarea lui fu înspăimântătoare. Dărâmând toate fortăreţele răsculaţilor, 18000 de oameni au fost arşi de vii, la 30000 de oameni li s-au luat averile, rămânând pieritori de foame şi 100000 de oameni au fost nevoiţi să-şi părăsească ţara. Filip, povăţuit de iezuiţi, se hotărî să cureţe Spania de necredincioşi. El dădu un decret prin care ordona ca : “Toţi cei care nu sunt catolici să se boteze sau să părăsească ţara”.

Cei mai bogaţi şi-au vândut averile şi au trecut în alte ţări, iar sărăcimea a rămas pe mâna iezuiţilor şi a inchizitorilor şi au fost arşi de vii. În urma acestor măsuri Spania de miazăzi ajunse o paragină. Sfârşitul vieţii lui Filip a fost acelaşi ca al lui Irod, ucigătorul de prunci. Iată un argument destul de bun împotriva suficienţei de sine, a bigotismului fanatic, plin de nenumărate crime şi sânge, manifestat prin ura ucigătoare de oameni, bazat pe mijloace de teroare, ca să se impună un creştinism forţat. Oare aşa ne-a învăţat Hristos? Unde este iubirea de oameni a lui Iisus? Şi, unde este răbdarea pe care trebuie să o avem până la jertfa de sine, pentru fraţii noştri mai slabi?… Iată, unde l-a dus pe Filip îngustimea fanatică a suficienţei de sine. De aici reiese că acela căzut în aceste extreme ale sectarismului, nu-şi dă seama de această orbire şi ascultând de o vrajă vrăjmaşă, împinge în îngustimea sa lucrurile până la absurd, prăbuşindu-se în abisul fărădelegilor şi căzând din Creştinism prin călcarea iubirii de oameni. Nu trebuie să fim spirite înguste, că nici-o virtute nu-i în habotnicie sau zelotismul mărginit. Întotdeauna spiritul îngust, refractar oricărei înţelegeri superioare a lucrurilor (pe care o căştigăm numai în spiritul liber al lui Iisus), a dus la anarhie. Iar anarhia niciodată nu clădeşte, ci numai dărâmă.

Călugării habotnici, înguşti la pricepere, fixându-se de calendarul vechi, au dat stilismul (stiliştii sustin că singurul calendar bun, este cel vechi, Iulian, deoarece el ar fi fost aprobat de către sfinţii părinţi la Niceea (Sinodul 1 ecumenic) şi că de aceştia trebuie să ascultăm, iar nu de părerile astronomilor) (nn). Această balonare a valorii minore a unui lucru sau a unui mărunţiş, la valoarea majoră a unui principiu fundamental, e dovada unei lipse de minte, care, dacă refuză şi sfatul cel mai luminat, nu va întârzia să se arate cap de răzvrătire şi izvor de suferinţe zadarnice. Numai când ochiul nostru va fi curat, vom vedea pe toţi cu ochiul cu care vede Dumnezeu, şi atunci toată răutatea şi nedesăvârşirea celorlalţi vor dispărea din calea noastră, fiindcă stăm smeriţi şi neînsemnaţi cu chipul, la o înălţime morală şi libertate spirituală vecină cu a lui Iisus, când Se ruga pentru ucigaşii Săi: “Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac” (Luca , 23, 34). Pacea cu toată lumea, chiar cu cei agresivi, fireşte, este un dar şi o proba a Creştinismului.

O ordine cu adevărat morală presupune în mod necesar ideea unei vieţi anterioare vieţii actuale. Altfel, nu este posibil de explicat inegalitatea şanselor, diversitatea tulburătoare a situaţiilor morale şi a destinelor individuale.

Trebuie admis că faptele bune sau rele dintr-o viaţă anterioară sunt cauza destinului actual al omului. Altfel, aceasta s-ar datora fie întâmplării, fie unui Dumnezeu nedrept… Reîncarnarea este, deci, necesară pentru a da omului o explicaţie satisfăcătoare despre el-însuşi şi despre viaţa pe care o trăieşte. De multe ori, oamenii se întreabă “de ce mi se întâmplă tocmai mie”? Puţini ştiu însă că nimic nu este întâmplător, totul este o necesitate care are la bază legea universală a karma-ei.

O ordine cu adevărat morală a lumii presupune în mod necesar ideea unei vieţi după această viaţă. Dacă n-ar fi aşa, atunci cum va veni acea recompensă liniştitoare, pe care atâţia oameni o aşteaptă în mod îndreptăţit? Cum se poate ajunge la dezvoltarea perfecţiunii morale a omului, dacă posibilitatea unei alte vieţi nu-i este acordată ? Această doctrină îi permite deci omului să oprească tulburarea ordinii mondiale şi, în cele din urmă, să scape de eternul ciclu de renaşteri.

1. Viaţa este Bunătate: ştiind aceasta, nu rata niciodată prilejurile ce ţi se oferă pentru a face cât mai mult bine.
2. Viaţa este Eroism, şi aceasta îţi permite să-ţi dovedeşti de fiecare dată ţie însuţi că spiritul şi sufletul pot să triumfe asupra trupului.
3. Viaţa este o Poveste, şi trebuie să ai în vedere că ceea ce este foarte important la ea nu este lungimea, ci mai ales valoarea ei.
4. Viaţa este o imensă Iubire, mai ales pentru aceia care sunt nişte veşnici îndrăgostiţi.
5.Viaţa este adeseori Încercare, şi tocmai de aceea este necesar să trecem cu bine toate testele ei, pentru a face salturi profund transformatoare.
6. Viaţa este Altruism, mai ales pentru aceia care şi-au depăşit în mare măsură egoismul.
7. Viaţa este Extaz Divin, numai pentru cei aleşi, care deja L-au găsit pe DUMNEZEU în adâncul fiinţei lor.
8. Viaţa este Veselie, Elan şi Vigoare, care sunt monezile ce răsună cu un tainic ecou în fiinţa noastră atunci când fericirea ne inundă.
9. Viaţa este Rezonanţă Ocultă, care întotdeauna trebuie să fie aleasă chiar de noi pentru a ne oferi minunate daruri.
10. Viaţa este o perpetuă Cărare ascunsă, ce se dezvăluie, pe măsură ce este parcursă, mai ales pentru cei iniţiaţi.
11. Viaţa este Minunare, pentru fiinţele umane care sunt capabile să o descopere ca atare. Este suficient să contemplăm, aflându-ne într-o profundă stare de minunare, cel mai neînsemnat fenomen sau chiar şi cel mai banal aspect al realităţii, pentru a ne simţi profund transformaţi, chiar transfiguraţi, de frumuseţea sa şi de realitatea sa tainică. Pentru fiinţa umană care trăieşte mai mereu starea de minunare nu există aspecte triviale şi nici lucruri sau fiinţe pe care să le folosească sau să le atingă fără a le sesiza, de fiecare dată, prospeţimea şi misterul. Aceste aspecte apar doar datorită rutinei paralizante, a prejudecăţilor prosteşti şi a limitărilor noastre. Inspiraţia sublimă, creatoare înseamnă printre altele, să percepi, minunându-te, toate fiinţele şi toate lucrurile ca şi cum le-ai vedea de fiecare dată pentru prima oară, reîmprospătându-ţi în felul acesta, fără încetare, viziunea asupra lor.
12. Viaţa este o Misterioasă Realitate, ce este descoperită numai de cei puţini şi aleşi, care reuşesc să atingă revelaţia ADEVĂRULUI ULTIM.

La data de 21 iunie, ora 08h 45m , longitudinea astronomica a Soarelui este de 90 grade , el intrind in semnul zodiacal Racul. Este momentul solstitiului de vara, ce marcheaza inceputul verii astronomice .

Dupa cum este cunoscut, Pamintul executa atit o miscare anuala de revolutie in jurul Soarelui, cit si o miscare diurna de rotatie in jurul axei polilor terestri. Axa polilor pastreaza (in prima aproximatie) o pozitie fixa in spatiu, ea fiind inclinata pe planul orbitei Pamintului (numit planul eclipticii ) cu 66 grade si 33 minute. Datorita acestui fenomen, cele 2 emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal in decurs de un an, fapt ce genereaza la latitudinile medii inegalitatea zilelor si a noptilor, precum si succesiunea anotimpurilor.

Pentru un observator terestru fenomenul se materializeaza pe sfera cereasca prin miscarea anuala aparenta a Soarelui in lungul eclipticii cu aproximativ 1 grad pe zi, planul eclipticii fiind inclinat fata de cel al ecuatorului ceresc cu 23 grade si 27 minute. La momentul solstitiului de vara, Soarele se va afla deci la 23 grade si 27 minute distanta unghiulara nord fata de ecuatorul ceresc, el descriind miscarea diurna pe un cerc paralel cu ecuatorul, numit tropicul racului .

Denumirea de solstitiu (“Soarele sta”) este data de faptul ca la data respectiva are loc schimbarea gradientului miscarii Soarelui in raport cu declinatiile acestuia. Soarele aflindu-se la culminatie (pentru latitudinea medie a tarii noastre) la 67 grade si 52minute deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15h 32m, durata noptii fiind de numai 8h 28m. Din acelasi motiv, si crepusculul are durata maxima din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungeste toata noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor “nopti albe”.

Dupa momentul solstitiului de vara, durata zilei va incepe sa scada, iar a noptii sa creasca, timp de 6 luni, pina la 21 decembrie, momentul solstitiului de iarna. Evident, in emisfera sudica a Pamintului fenomenul se deruleaza in sens invers.

Este interesant de amintit faptul ca, bazindu-se pe acest fenomen, invatatul grec Eratostene a reusit sa determine inca din anul 250 i.Ch., cu o precizie remarcabila, lungimea meridianului terestru. Astfel, observind Soarele la momentul culminatiei in ziua solstitiului de vara in orasele egiptene Siena, unde acesta se afla chiar la zenit, si Alexandria, unde Soarele avea o distanta zenitala de 7 grade si 12 minute, si cunoscind distanta terestra intre cele 2 orase, Eratostene a obtinut valoarea lungimii cercului meridian. Aceasta a fost prima operatie geodezica cunoscuta in istorie.

Urmatoarele date ale solstitiului de vara

An Solstitiul de vara
iunie (ora de vară a României)
zi

ora
2002
21

16:24
2003
21

22:10
2004
21

03:57
2005
21

09:46
2006
21

15:26
2007
21

21:06
2008
21

02:59
2009
21

08:45
2010
21

14:28
2011
21

20:16
2012
21

02:09
2013
21

08:04
2014
21

13:51

În ciuda încercări­lor regimului Ahmadinejad de a bloca siteuri de legături sociale, a bruia emisia prin satelit a unor televiziuni străine şi a întrerupe transmiterea de SMS-uri, nu s-a putut împiedica ieşirea a 300.000 de oameni pe străzi

Protestatarii îşi transmit informaţiile de la un computer la altul creându-şi reţele paralele (sneakernet) care să evite cenzura

Sute de mii de iranieni protestează împotriva presupuselor fraude prin care Mahmud Ahmadinejad a mai câştigat un mandat prezidenţial, iar regimul acestuia încearcă din răsputeri să înăbuşe o revoluţie născută în lumea virtuală. Simpla reprimare a manifestaţiilor nu mai este suficientă, fără blocarea accesului la comunicaţii moderne, graţie cărora mii de tineri se pot mobiliza în câteva minute şi imagini „interzise” ajung să facă înconjurul planetei.

După ce regimul de la Teheran a interzis accesul presei străine şi după ce a bruiat (cu echipamente costisitoare, posibil procurate chiar din SUA) emisiile în persană ale BBC şi Vocea Americii, totul trebuia să fie „sub control”.

Blocarea accesului pe siteuri ale oponenţilor şi oprirea schimbului de mesaje text prin reţelele de telefonie mobilă ar fi trebuit să fie măsuri suficiente pentru a preîntâmpina revoltele. Totuşi, mecanismele de cenzură instituite încă din 2005-2007, când Ahmadinejad a încercat să-i reducă la tăcere pe primii bloggeri critici la adresa lui, nu au putut să prevadă impactul uriaş al Facebook şi Twitter. Aceste portaluri care oferă şansa a milioane de internauţi din lume să îşi creeze propriile reţele sociale, născute în 2004, respectiv 2006, în dormitoarele unor studenţi americani, s-au dovedit imposibil de controlat de către regimul de la Teheran.

Deşi blocarea accesului pe paginile în limba farsi ale Facebook s-a încercat încă din timpul campaniei electorale, Mir Hossein Mousavi (liderul opoziţiei) a strâns 48.000 de fani, în timp ce Ahmadinejad avea numai 2.615 pe pagina sa.

Toţi fanii lui Mousavi s-au mobilizat rapid când Ahma­dinejad şi-a anunţat deja victoria la numai două ore de la închiderea urnelor şi nu la trei zile după, cum a fost obiceiul la celelalte scrutine prezidenţiale.

Sneakernet-ul – internetul „de avarie“ al protestatarilor

Pentru că internetul în sine este un „pericol”, încă din vara lui 2008, regimul de la Teheran a decis limitarea vitezei conexiunilor la 128 kilobiţi pe secundă. În ultimele zile, accesul a fost suprimat complet în unele zone ale ţării, astfel că protestatarii nu au mai putut profita de informaţiile rapide prin Twitter – sistem de microblogging, în care mesaje de 140 caractere pot fi trimise către computere sau telefoane mobile.

Soluţia pentru a evita restricţionarea conexiunilor este aşa-numit-ul sneakernet, adică transferul de informaţii digitale între computere prin transportarea fizică a suporturilor media (dischete, CD-uri, memory stick-uri, hard disk-uri externe). Fişierele se distribuie apoi de la un utilizator la altul. În acest fel, un computer supravegheat de autorităţi nu este deschis decât pentru puţină vreme.

Simultan, bloggerii din Iran pot intra pe internet prin intermediul unor servere (proxy) situate în altă ţară, în timp ce pe Twitter sunt transmise mesaje pentru a induce în eroare autorităţile, utilizatorii fiind îndemnaţi să transmite anumite adrese de servere în afara conturilor Twitter publice.

Se pregăteşte Rusia de o revoluţie similară?

În contextul numeroaselor zvonuri din ultima vreme, cum că în Rusia sunt posibile revolte sociale, pe fondul recesiunii economice, un investitor rus, Digital Sky Technologies (DST) a cumpărat 1,96% din acţiunile Facebook.

În schimbul a 200 milioane dolari, DST va permite Facebook extinderea serverelor sale în afara SUA, în condiţiile în care firma rusă este principalul furnizor de internet din Rusia şi spaţiul fost sovietic, unde acoperă circa 70% din piaţă.

Potrivit unui studiu realizat la Universitea Wisconsin-Madinson din SUA motivul pentru care bărbaţii par să fie mai buni decât femeile la matematică ţine de influenţa culturală şi nu cea biologică.

Opinia contrară şi-a găsit o serie de adepţi în ultimii ani. În 2005, Lawrence Summers, rectorul Universităţii Harvard şi actualmente consilier economic al preşedintelui Obama, a argumentat că numărul mic de femei profesori de matematică de top se datorează incapacităţii înnăscute a acestora pentru ştiinţele exacte.

Cercetătorii de la Universitea Wisconsin-Madinson au ajuns, însă la o altă concluzie: principala cauză a diferenţei de performaţe la matematică între sexe la orice nivel este de natură culturală şi nu biologică. „Nu este vorba de o diferenţă cu care te naşti”, afirmă Janet Mertz, profesor la Universitatea Wisconsin-Madinson şi unul dintre autorii studiului. „Există state unde diferenţele între sexe în ceea ce priveşte performanţele la matematică nu există, atât la nivelul mediu cât şi la cel de excelenţă. Acestea state sunt de obicei cele care oferă cetăţenilor săi egalitate între sexe”.

Având la bază testele făcute la nivel naţional în SUA pentru a determina performanţele elevilor, cercetătorii din Wiscounsin au descoperit că elevele nu se ridică la acelaşi nivel cu elevii la matematică şi că din numărul total de doctoranţi numai 30% sunt femei, un număr totuşi în creştere faţă de doar 5% în anii ’50. În ceea ce priveşte numărul elevilor cu adevărat talentaţi la matematică din SUA, băieţii sunt mai numeroşi decât fetele, dar diferenţele tind să se micşoreze.

Circa 10.000 de gigabiţi de informaţie digitală vor putea fi depozitaţi pe un nou suport, având aceleaşi dimensiuni precum un compact disc deja „clasic”

Noua tehnologie va presupune achiziţionarea unui nou tip de playere, oferind o gură de aer producătorilor de echipamente electronice, acum loviţi de recesiune

O întreagă arhivă cinematografică (circa 2.000 de filme) va putea fi stocată, de acum în cinci ani, pe un singur DVD de ultimă generaţie, graţie unei inovaţii a unei echipe de la Universitatea de Tehnologie Swinburne din Australia. Imaginile vor putea fi reproduse la cea mai bună rezoluţie, dar numai de un nou tip de playere, adaptate noii tehnologii mult mai performante.

Potrivit The Daily Mail, cercetătorii din Melbourne au reuşit să creeze un „ultra DVD” a cărui capacitate de stocare impresionantă este dată de către o serie de descoperiri nanotehnologice de ultimă oră. Informaţia digitală va fi stocată cu ajutorul unor particule de aur invizibile cu ochiul liber, care vor polariza lumina, încât undele acesteia să nu poată circula decât într-o singură direcţie.

„Am arătat cum un material nano-structurat poate fi încorporat unui disc pentru a-i mări capacitatea fără a-i mări dimensiunea”, a declarat Min Gu, unul dintre inventatori. Elementul inovator este complet invizibil, astfel că DVD-ul viitorului va păstra aceleaşi dimensiuni ale compact discului (CD) clasic, lansat în 1982 de Phillips şi Sony, respectiv un diametru de 120 milimetri.

De 1.100 ori mai multă informaţie

Păstrând aceeaşi formă ca un CD (care înmagazinează până la 700 megabiţi de informaţii sau 80 de minute de muzică), un DVD avea să marcheze o primă revoluţie, oferind posibilitatea de stocare a 8,5 gigabiţi de informaţie. Pe un asemenea suport încape câte unul din majoritatea filmelor artistice produse vreodată, care nu depăşesc, în medie, două ore.

Ulterior, tehnologia Blu-ray a permis stocarea de 50 gigabiţi de informaţie – şi mai multe filme, dar şi o rezoluţie a imaginii mult mai bună. Însă, cercetătorii australieni vin cu o propunere şi mai tentantă – 10 terabiţi (sau 10.000 de megabiţi) de informaţie stocată pe un singur disc. Aceasta înseamnă o capacitate de peste 1.100 ori mai mare decât a unui DVD obişnuit!

Patru dimensiuni de stocare

În mod obişnuit, un DVD are două dimensiuni de stocare, aşezate una peste alta, pentru informaţia digitală (codată în serii de unu şi zero). Cititorul cu laser al playerului citeşte mai întâi informaţia de pe un nivel, apoi îşi ajustează focalizarea şi citeşte al doilea nivel. Faţă de acestea, noul DVD aduce două „extra dimensiuni” de înmagazinare a informaţiei – culoarea luminii şi polarizarea acesteia. Nanoparticulele de aur introduse pe suprafaţa discului reacţionează cu anumite lungimi de undă ale luminii, astfel că, pe aceeaşi suprafaţă, pot fi stocate mai multe date în funcţie de diferite culori. În mod similar, polarizarea luminii, la zero grade şi la 90 de grade, permite înregistrarea de informaţii în „straturi” diferite.

Prim pas înspre televiziunea tridimensională

Momentan, înregistrarea de informaţii pe „ultra DVD” consumă mult timp, ceea ce este incompatibil cu graba consumatorului zilelor noastre. Astfel, cercetătorii încearcă să grăbească procesul, având un acord cu Samsung pentru proiectarea de playere adecvate noii tehnologii. Însă impresionanta capacitate de stocare este o premisă a televiziunii tridimensionale. Pentru ca personajele din imagini să dea impresia că au intrat „în carne şi oase” în casele telespectatorilor, un suport informaţional care să cuprindă 10.000 de gigabiţi este binevenit.

Modelul hibrid poate merge 65 de kilometri fără a consuma o singură picătură de benzină

Noul Hammer va costa 34.500 de euro, dar 17.000 de doritori stau deja la coadă

Hummer (deţinut de General Motors) a produs un model-hibrid cu aproape zero emisii de gaze nocive. Noul autoturism de teren produs de Hummer (printre cele mai mari consumatoare de benzină) este alimentat cu electricitate şi un „strop” de benzină – mai exact, 3,7 litri la 160 de kilometri. În comparaţie, modelul hibrid de la Toyota, Prius, consumă aceeaşi cantitate de combustibil la 80 de kilometri, relatează The Daily Mail.
Pentru a ajunge la această performanţă, producătorul automobilelor (iniţial destinate armatei) şi-a unit forţele cu firma Raser Technologies, în urmă cu 15 luni. Hibridul Hummer este dotat cu baterii litiu-ion ce cântăresc nu mai puţin de 272 de kilograme.

Cu toate că păstrează alura „indestructibilă” a unui Hummer, noul model poate rula 65 de kilometri fără a folosi nici măcar o singură picătură de combustibil, doar cu ajutorul bateriilor. După parcurgerea acestei distanţe, fie bateria este realimentată (prin cablu de la o sursă independentă), fie se pune în funcţiune un mic motor pe benzină pentru a realimenta bateriile litiu-ion. General Motors (care a primit deja bani de la stat pentru a fi salvată de la faliment) a început construcţia acestui prototip în perioada în care preţul la petrol atinsese 150 de dolari pe baril.

„Se spune că soluţia este cumpărarea unor vehicule mici care consumă foarte puţin la suta de kilometri. Dar nu, avem nevoie doar de o tehnologie mai bună”, a explicat preşedintele Raser Technologies, Kraig Higginson.
Acelaşi oficial a explicat că a ales Hummer-ul tocmai datorită proastei sale reputaţii, de „duşman al mediului” pentru a dovedi că orice maşină, chiar şi SUV-urile atât de râvnite de americani pot fi „prelucrate” pentru a scădea aproape de zero emisiile de noxe pe care le eliberează în atmosferă.

Deşi modelul hibrid de la Hummer nu va fi pus în vânzare decât în 2011, peste 17.000 de persoane şi-au înregistrat deja solicitările de achiziţie, notează Daily Mail. Noul model ar urma să coste în jur de 34.500 de euro.

Doctorii explică pas cu pas ce se întâmplă chiar în timp ce fac operaţia pe creier ori pe cord

Câţiva doctori chirurgi au ales o modalitate cel puţin neobişnuită de a transforma medicina într-un „spectacol” pe care oamenii să îl urmărească cu interes: trasmiterea în direct prin intermediul Twitter a câtorva dintre cele mai dificile operaţii. Intervenţii pe creier, pe cord deschis, pe stomac sau îndepărtări de tumori vor fi nu numai filmate şi transmise chiar în timp ce se desfăşoară, dar şi…comentate. Medici chirurgi renumiţi de la Southampton General, Addenbrooke’s şi King’s College, din Londra, vor răspunde la întrebările internauţilor curioşi, explicându-le fiecare pas al intervenţiei. Doctorii vor răspunde şi întrebărilor venite prin telefon şi email, relatează The Guardian, iar “spectatorii” vor putea chiar să vorbească cu doctorul la telefon în anumite momente ale operaţiei.

O primă asemenea rundă de interacţiune între doctori şi internauţi s-a petrecut luni, în Marea Britanie, iar “spectacolul” a fost difuzat de Channel 4, într-o emisiune numită chiar “Chirurgie în direct”, relatează The Guardian, următoarele trei fiind programate pentru marţi, miercuri şi joi. Emisiunile sunt prezentate de un user de pe Twitter – Krishnan Guru-Murphy. “Chirurgii vorbesc de obicei în timpul operaţiilor şi îi învaţă pe cei care asistă ca observatori (n.r. medici rezidenţi, de pildă). Acum, pentru prima dată, cei care nu sunt de faţă pot să interacţioneze cu chirurgii în timp ce aceştia fac operaţii ce schimbă vieţi”, spune editorul de ştiinţă de la Channel 4. “Ne-am gândit întâi să folosim Facebook, dar formatul său nu ar fi permis genul de conversaţie în reţea pe care o oferă Twitter, care are o manieră mai globală, mai deschisă. Este uşor accesibil şi disciplina celor 140 de caractere este utilă pentru că încurajează utilizatorii să formuleze mesaje concise”, explică Adam Gee, responsabilul pentru new media de la Channel 4. Twitter a început să fie folosit pe post de canal de informare pentru diferite evenimente precum meciuri de fotbal, turneul de la Wimbledon, conferinţe, protestele de la summitul G20 sau chiar pentru chemări la proteste, cum s-a întâmplat în Republica Moldova.

Diavolul tazmanian, un marsupial de dimenisunile unei vulpi, devenit celebru în lumea întreagă datorită personajului de desene animate creat de Looney Tunes şi numit Taz, a fost trecut, vineri pe lista animalelor pe cale de dispariţie din Australia, după ce un tip de cancer contagios a decimat mare parte din această specie.

Anterior, diavolul tazmanian era catalogat de către legea mediului din Australia ca “specie vulnerbilă”. În actualele condiţii, cel mai mare animal carniror marusupial va fi mai bine protejat, a declarat ministrul mediului din Australia, Peter Garrett. În mediul natural, diavolii nu trăiesc decât în zona Tasmaniei, dar majoritatea grădinilor zoologice din Australia deţin câteva exemplare din această specie, ca măsură de prevenire a dispariţiei. Numărul diavolilor a scăzut cu aproximativ 70% din 1996, anul în care a fost depistat cancerul facial care duce la moartea acestor animale. Boala este cauzată de muşcături pe care diavolii şi le fac unii altora, ca parte a unui bizar ritual de împerechere sau ca urmare a căutării hranei. Aceste zgârieturi provoacă tumori facile şi îi determină să nu mai mănânce, ceea ce duce în cele din urmă la moarte.

“Desfăşurăm o vastă activitate pentru a afla mai multe despre această boală şi pentru a preveni răspândirea ei”, a spus Garrett. Guvernul australian a cheltuit deja 10 milioane de dolari australieni (aproximativ 7,8 milioane de dolari americani) de-a lungul a cinci ani de cercetare a bolii şi pentru a susţine programe de păstrare în capitivitate a unor diavoli tazmaniei, dar cercetătorii consideră că este nevoie de mai mult.

Harmish McCallum, cercetător-şef în cadrul programului guvernamental de salvarea a diavolilor tasmanieni, a afirmat că principalul avantaj al alcăturii unei liste cu speciile pe cale de dispariţie este faptul că în sfârşit se pot înţelege ameninţările cu care se confruntă aceste animale sălbatice.

“Sper ca un filantrop sau un sponsor corporatist să gândească Hei, e un lucru serios şi să doneze o sumă important de bani. Optimismul meu s-a diminuat un pic, dar însă mai sper că, privind din diferite unghiuri, vom ajunge la o măsură bună prin care nu vom pierde animalele sălbatice”, a declarat McCallum.

Warner Bros., care deţine drepturile pentru desenele animate cu Taz şi fondatorul CNN, Ted Turner care a pus bazele Cartoon Network, au dat o mână de ajutor luptei împotriva cancerului cu care se confruntă diavolii tazmanieni.

McCallum a spus că se teme că diavolii vor dispărea în 20 de ani. El estimează că la ora actuală nu mai trăiesc în sălbăticie decât 10.000 de exemplare şi cancerul de care suferă aceştia continuă să se extindă spre vestul şi sudul Tasmaniei.

Ipoteza potrivit căreia primele forme de viaţă pe Pâmânt datează de acum 3,9 miliarde de ani este serios pusă la îndoială de un nou studiu, care dezvăluie că acestea ar fi mai vechi cu până la 500 de milioane de ani.

În urmă cu 3,9 miliarde de ani, Pâmântul ar fi fost supus unui bombardament intens cu asteroizi de mărimea unei ţări precum Irlanda, mulţi cercetători fiind de părere că acesta a topit scoarţa Pământului şi a vaporizat orice fel de formă de viaţă existentă. Un studiu efectuat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Colorado susţine că o mare parte de scoarţa planetei noastre şi bacteriile care existau atunci au supravieţuit.

“Aceste noi rezultate devansează presupusul moment al începutului vieţii pe Pământ, cu mult timp înaintea bombardamentului de acum 3,9 miliarde de ani”, spune Oleg Abramov, un cercetător al universităţii. “Studiul face posibilă ipoteza ca viaţă să fi apărut pe Pâmânt în urmă cu 4,4 miliarde de ani, în perioada formării oceanelor”, adaugă Abramov.

Pentru efectuarea studiului, Abramov şi colegii său au folosit date colectate de la meteoriţi, roci de pe lună şi suprafaţa accidentată a planetelor din apropiere pentru a construi un model tridimensional al bombardamentului pe un computer. În cadrul simulării, Pâmântul a fost bombardat la întâmplare cu asteroizi imenşi.

Cercetătorii au verificat impactul bombardamentului asupra temperaturii zonei geofizice locuibile – o zonă care reprezintă primii câţiva kilometri ai scoarţei Pământului. Concluzia acestora a fost că bombardamentul ar fi ucis orice formă de viaţă aflată la suprafaţa planetei, dar nu ar fi distrus orice formă de viaţă existentă în acel moment pe Pământ, aşa cum se presupunea. Se pare că anumite spaţii hidrotermale de sub suprafaţa Pâmântului ar fi putut oferi adăpost pentru anumiţi microbi atraşi de călduri şi chiar i-ar fi ajutat să prospere, acţionând ca un incubator.

“Am descoperit că este practic imposibil ca întreaga suprafaţă locuibilă a Pământului să fie sterilizată de un asemenea bombardament”, a declarat Abramov.

Unul dintre aparate identifică cu ajutorul bacteriilor tipul de sol sau de lichid în diverse areale

„Tricorderul medical” – un mobil dotat cu o sondă cu ultrasunete – „fotografiază” organele interne

„Beam me up, Scotty!“- spunea căpitanul Kirk în „Star Trek”, filme şi seriale care au fascinat generaţii întregi cu aventurile lor intergalactice şi, mai ales, cu gadgeturi spectaculoase. Unele au devenit deja realitate, alte câteva din aparatele futuriste imaginate de scenarişti sunt rând pe rând transformate în realitate de oamenii de ştiinţă. Cea mai recentă dovadă că trăim în plin „Star Trek” o oferă astronauţii de pe staţia spaţială. Ei se pot mândri că au propria versiune a tricorderului din serial, cu ajutorul căruia pot căuta forme de viaţă, indiferent dacă acestea provin de pe Terra sau sunt de origine extraterestră (la nivelul pe care îl putem noi în percepe). Aparatul, similar ca dimensiune şi utilizare celui din film, poate fi comparat cu un laborator de biologie în miniatură. Cu ajutorul lui, după ce recoltează mostre ale suprafeţei sau ale lichidului pe care doresc să-l identifice, astronauţii pot obţine în 15 minute mai multe detalii despre locul unde se află, relatează „LiveScience.com”. „Le place faptul că pot obţine singuri rezultatele pe orbită, fără să mai depindă de pământ sau să trimită mostrele înapoi pe Terra”, explică Jake Maule, biolog BAE Systems, din cadrul Centrului NASA Alabama.

Dr. „Bones”, în varianta celularului cu sondă

Pentru moment, nu există echipamente performante cu ajutorul cărora să scaneze instantaneu diverse areale, însă tricorderul le oferă destule informaţii astronauţilor. Mai mult, oamenii de ştiinţă au reuşit să pună la punct şi o variantă medicală a acestui aparat, asemănător scannerului doctorului Leonard H. „Bones” McCoy din „Star Trek”. Astfel, cu o mică sondă cu ultrasunete, conectată la un telefon mobil, instantaneu, pe ecranul aparatului pot fi observate organele interne (plămânii, ficatul, vezica) sau scanată retina. De asemenea, cu ajutorul ultrasunetelor se pot „scana” uterul şi prostata, dar şi venele şi arterele, notează „LiveScience.com”.

„Imaginaţi-vă aceste telefoane inteligente în ambulanţe şi camerele de urgenţă. O infirmieră, care, în mod normal, ar trebui să transporte la spital sau la o clinică o persoană imobilizată într-un cărucior pentru a fi examinată, acum va putea fi instruită să folosească ultrasunetele pentru a monitoriza condiţia musculară a pacientului. Astfel, infirmiera nu va mai trebui decât să scaneze un minut pacientul, să trimită datele la clinică, iar rezultatele îi vor fi transmise”, explică David Zar, unul dintre cercetătorii care au ajutat la realizarea tricorderului medical.

12 gadgeturi SF, „teleportate” în realitate

Tricorderul este doar unul dintre dispozitivele ştiinţifico-fantastice promovate în „Star Trek”, care au şi fost transpuse în viaţa de zi cu zi. Mai sunt şi alte exemple demne de menţionat. Cel mai comun este chiar telefonul mobil, gadget folosit de căpitanul Kirk şi echipajul său pentru a comunica cu nava şi care, deseori, ca şi în zilele noastre, se întrerupea. Arma cu fotoni, de asemenea, este în curs de perfecţionare în laboratoarele guvernamentale ale SUA, în timp ce CD-urile – cuburile colorate din plastic pe care Spock le punea în consolă pentru a afla informaţii – deja au intrat de ceva timp în istoria recentă. Şi computerele în miniatură pe care membrii echipajului le purtau aproape în permanenţă cu ei şi cu ajutorul cărora aflau imediat problemele de pe navă se regăsesc, de asemenea, printre gadgeturile de azi, precum PDA-urile.

Puntea pentru proiecţiile de holograme – faimoasa „holodeck” în care echipajul se relaxa – nu este încă un gadget la îndemâna noastră, dar cât de curând ne vom putea mişca ca Data şi îmbrăca ca Sherlock Holmes (aidoma căpitanului Picard), notează „Slipperybrick.com”. Până atunci ne putem amuza cu telefonul de mână – promovat de o companie renumită şi mult mai mic decât cel purtat de membrii echipajului căpitanului Kirk – şi touchscreen-ul de pe mobile, PDA-uri şi nu numai, care nu ne arată „camera motoarelor”, dar ne ajută să ne rezolvăm treburile curente. Mai rămâne de pus la punct doar teleportarea…

Dacă pasiunea i-ar mistui pe oameni mai mult, organismul ar risca autodistrugerea

Starea de îndrăgostire care „ia minţile” celor „loviţi” de ea nu durează, în medie, decât 12-17 luni. Dacă ar dura mai mult, organismul uman ar risca să se autodistrugă, consideră antropologul Helen Fisher, citată de săptămânalul rusesc „Argumentî i Faktî”, citat de Agerpres.

De atâta timp este nevoie pentru ca „focul pasiunii” (atracţia iniţială) să se poată transforma în iubire, interval în care creierul transmite semnale – hormoni neurotransmiţători – în tot organismul. Răstimpul este considerat suficient ca o persoană îndrăgostită să primească un răspuns – reciprocitatea sentimentului sau o respingere definitivă. Dacă pasiunea i-ar tulbura pe oameni o perioadă mai îndelungată, organismul uman nu ar putea supravieţui. Îndrăgostiţii fericiţi ar muri de epuizare, iar cei respinşi – chinuiţi de o suferinţă insuportabilă. Totuşi, Fisher avertizează că există şi excepţii, mai ales în cazul iubirii neîmpărtăşite, când cei respinşi nu se mai vindecă pentru foarte mulţi ani. În afara instinctului de autoconservare (uneori aproape anulat de îndrăgostire), nu există un mecanism „natural” de vindecare a nefericiţilor în dragoste. În schimb, pentru îndrăgostiţii fericiţi, „focul” presupus de starea de îndrăgostire se converteşte într-o „flacără” mai puţin intensă – suficient însă pentru a întreţine buna înţelegere într-o familie.

Cercetătorii au clarificat cum funcţionează hormonii în corpul unui îndrăgostit. În condiţiile unei îndrăgostiri, în sânge se măreşte cantitatea de dofamină (hormonul scopului) şi norepinefrină (adrenalina). Simultan, scade concentraţia de serotonină (hormonul fericirii). Prin urmare, iubirea romantică devine asociată cu suferinţa (lipsa de serotonină) şi în acelaşi timp cu un entuziasm debordant, cu o mare inspiraţie (din pricina excesului de adrenalină).

În ceea ce priveşte dofamina, aceasta asigură totala şi deplina concentrare asupra persoanei de care eşti îndrăgostit. Evident, dofamina în exces devine o problemă pentru cei cu inima frântă, respinşi de persoana iubită. „Vindecarea” de dofamină se face prin orice alt tip de „vânătoare”, dacă nu-ţi mai e permis să o „vânezi” pe persoana iubită – inclusiv pescuitul şi adunatul de ciuperci. Şi jocurile de noroc te pot ajuta să uiţi o iubire neîmpărtăşită, însă această metodă de „vindecare” nu este recomandată, pentru că poate da alte probleme.

La începutul anului, Ovidiu Hurduc (24 de ani), Vlad Gheorghiţă (24 de ani) Ionuţ Chirica (24 de ani) şi Ovidiu Trofin (29 de ani), studenţi la Facultatea de Mecanică din Universitatea din Iaşi, au pornit într-o cursă contra cronometru pentru construirea de la zero a primului buggy (maşină uşoară de divertisment – n.r.) de producţie autohtonă, care urma să reprezinte, în acelaşi timp, şi subiectul lucrării de licenţă.

A fost un pariu pe care tinerii, ajutaţi de profesorul Gabriel Ursescu, l-au pus cu timpul şi resursele financiare. Maşina a fost realizată în şase luni.

Realizată din multe donaţii

O parte dintre componentele maşinii au fost primite de băieţi cu titlu de cadou. Maşina este echipată cu un motor de BMW modificat, are 170 de cai putere, oficial, şi 600 de kilograme. Caroseria este din fibră de carbon.

Maşina a fost realizată în şase luni la Facultatea de Mecanică

Creatorii automobilului, patru studenţi vasluieni, povestesc pentru „Adevărul de Seară” despre primul concept-car de producţie autohtonă.

La începutul anului, Ovidiu Hurduc (24 de ani), Vlad Gheorghiţă (24 de ani) Ionuţ Chirica (24 de ani) şi Ovidiu Trofin (29 de ani), studenţi la universitatea ieşeană, au pornit într-o cursă contra cronometru pentru construirea de la zero a primului roadster de producţie autohtonă, care urma să reprezinte, în acelaşi timp, şi subiectul lucrării de licenţă. A fost un pariu pe care tinerii, ajutaţi de profesorul Gabriel Ursescu, l-au pus cu timpul şi resursele financiare.

Ieri la amiază, cu emoţii mari, dar cu temele făcute, studenţii au susţinut proba orală a examenului de licenţă. Tema pe care au susţinut-o în faţa comisiei a fost despre cum a prins viaţă maşina sport DV/DT, copilul de suflet al studenţilor de la Mecanică. După aproximativ o oră, tinerii şi-au făcut apariţia în aplauzele publicului, vădit emoţionaţi. Proaspeţii ingineri în mecanică au luat prelata de pe capodopera pe patru roţi. „Maşina este botezată după formula acceleraţiei şi sperăm ca săptămâna viitoare să reuşim să o înregistrăm ca marcă”, a spus Ionuţ Chirica.

Un vis devenit proiect de licenţă

Imboldurile necesare construirii primul roadster moldovenesc le-au primit de la profesorul Ursescu. „Tot timpul ne spunea «Hai, măi, băieţi» iar noi, «Da, domnu’ profesor», şi aşa am reuşit să terminăm”, povesteşte Ovidiu Trofin, „bătrânul“ echipei. Dacă pentru studenţi construirea maşinii a pornit mai mult dintr-o joacă, dar şi din dorinţa de a realiza ceva special pentru examenul de licenţă, pentru profesorul Gabriel Ursescu, coordonatorul proiectului, a fost un vis devenit realitate. „Nu m-am gândit niciodată să iau proiectul ăsta în joacă pentru că-mi doream de foarte mult timp să realizez acest gen de maşină. Nu aveam însă cum să fac acest lucru singur“, spune cadrul didactic.

Generaţie de generaţie însă, Gabriel Ursescu a aşteptat răbdător să apară oamenii care să-l ajute să-şi îndeplinească visul. „Cred că într-un final, Dumnezeu a fost cel care ne-a adunat pe toţi la un loc pentru că fără ei nu aş fi reuşit niciodată. Dacă peste partea financiară mai puteam trece, peste componenţa echipei nu. Aveam nevoie de nişte oameni pasionaţi de această meserie şi foarte curajoşi“, mai spune Ursescu.

Cu notele maxime asigurate şi cu admiraţia colegilor, cei patru tineri îşi vor lua „copilul“ acasă în Vaslui. Nu se vor opri însă aici. Intenţionează să pună pe picioare un atelier serios în care DV/DT să fie produs într-o serie limitată şi în care să ia naştere şi alte modele la fel de exotice.

Realizată din multe donaţii

O parte dintre componentele maşinii au fost primite de băieţi cu titlu de cadou. Maşina este echipată cu un motor de BMW modificat, are 170 de cai putere, oficial, şi 600 de kilograme. Caroseria este din fibră de sticlă.

Artistul columbian Carlos Andres Gomez încearcă prin intermediul operei sale, intitulată “Lamento Pachamama” să tragă un semnal de alarmă. Sculptorul consideră că oamenii nu sunt conştienţi de răul pe care-l fac Planetei şi vrea să arate că e mai simplu să creezi, decât să distrugi.

Un artist adevărat încearcă prin intermediul operelor sale să-şi exprime gândurile, sentimentele şi chiar experienţele, apropiindu-se cu ajutorul artei mult mai uşor de cei din jur.

Îngrijorător! Potrivit unui studiu realizat în Marea Britanie doar două treimi din bărbaţi ştiu unde se află prostata, iar aproape jumătate din ei nu ştiu care este funcţia ei.

Chiar dacă prostata este responsabilă pentru forma de cancer care este cel mai des întâlnită la bărbaţi, se pare că reprezentanţii sexului tare o ignoră şi nu sunt capabili să recunoască funcţiile ei.

Potrivit Daily Mail, dintre bărbaţii care au participat la studiu şi au fost puşi să identifice pe o diagramă unde este prostata, doar o treime au reuşit să indice corect şi numai jumătatea au ştiut care sunt funcţiile acesteia.

Conform studiului, un alt lucru înteles greşit de bărbaţi este acela că apariţia unui nodul pe testicul este obligatoriu un semn al cancerului.

În Marea Britanie peste 10.000 de persoane mor anual din cauza cancerului la prostata, deoarece foarte puţini oameni îşi fac testele pentru depistarea bolii.

Cântăreaţa Lady Gaga a declarat că ar prefera de mii de ori să stea acasă şi să compună versuri decât să participe la diverse evenimente. De asemenea ea susţine că e sătulă de toate petrecerile mondene.

“Nu sunt o petrecăreaţă. De fapt fiecare clipă pe care o am liberă o petrec în studioul de înregistrări ca să compun muzică. Nu am prea mult timp nici să mă relaxez nici pentru mondenităţi, aşa că sunt fericită”, a declarat Lady Gaga.

Cântăreaţa de 23 de ani, care are o relaţie amoroasă cu Speedy, un om de afaceri, susţine că ar fi murit dacă nu ar fi fost celebră şi s-a jurat că toată atenţia ei se va îndrepta asupra carierei, nu asupra vieţii sale amoroase.

„Sunt momente foarte tensionate în viaţa mea dar de fiecare dată când mă trezesc dimineaţa mă gândesc ce viaţă minunată am şi că aş muri dacă cineva mi-ar lua tot ce am acum. Cred că n-aş mai fi o persoană dacă cineva mi-ar lua faima”, a mai adăugat cântăreaţa.

Un poet iordanian a fost condamnat la un an de închisoare pentru utilizarea unor versete din Coran, cartea sfântă a musulmanilor, în poemele sale de dragoste.

Islam Samhan şi-a publicat operele fără aprobarea guvernului de al Amman, iar legislaţia iordaniană interzice publicarea cărţilor care ar putea aduce atingere Islamului şi profetului Mahomed.

Samhan a fost acuzat de defăimarea Islamului, prin combinarea cuvintelor sacre ale Coranului cu teme sexuale.

În anul 2007, doi editori iordanieni au fost condamnaţi la doi ani de închisoare pentru insulte la adresa Islamului, după ce au retipărit caricaturile cu profetul publicate iniţial într-un ziar danez şi care au dat naştere la proteste în întreaga lume islamică.

Pentru a convinge bărbaţii să vină la biserică, un episcop din Marea Britanie a găsit o modalitate inedită de a face acest lucru. Prelatul s-a gândit că berea ar fi un stimulent destul de bun.

Episcopul anglican şi-a propus să promoveze şi să transforme Ziua Tatălui ăn sărbătoare religiosă şi cu acest prilej să ofere bere şi alte gustări enoriaşilor.

Deşi iniţiativa acestuia a stârnit multe controverse, episcopului John Inge consideră că a oferi bere gratuit e un simbol al “generozităţii lui Dumnezeu”.

Mai mult, prelatul susţine că berea oferită de Ziua Tatălui şi florile oferite de Ziua Mamei vor ajuta biserica să celebreze viaţa.

SUPER-OBAMA SAVES THE DAY!! (CARTOON ANIMATION)

THE PRESIDENT FIGHTS GLOBAL WARMING,PIRATES AND ROBOTS AS A CARTOON SUPERHERO.

1.Michael Jackson nu a facut niciun tratament de albire a tenului, doar l-a vazut pe Chuck Norris intr-un film.
De atunci ii cade si fatza, incontinuu.
2. Chuck Norris a mers in Insulele virgine.. cand a plecat, ele s-au numit doar Insulele.
3. Hai faiv are cont pe Cchuck Norris.1. Chuck Norris te poate strangula cu un telefon fara fir.
2. Chuck Norris nu se murdareste niciodata. Murdariei ii este frica de Chuck Norris.
3. Dusmanii lui Chuck Norris credeau ca daca ii razi barba il vei face vulnerabil. Nu exista supravietuitori sa confirme asta.
4. Batman, Superman si Spiderman s-au aliat sa-l atace si sa-l distruga pe Chuck Norris. Chuck le-a dat cate o
palma si un shut in cur si a plecat in treaba lui. Chuck Norris nu se bate cu femei.
5. Godzilla scapase din terrarium-ul lui Chuck Norris.
6. Daca Chuck Norris vrea sa treaca granita, nu are nevoie de pasaport. Vamesii au nevoie de vehicule rapide daca vor sa scape cu viata.

Chuck Norris poate fi observator la 2 meciuri, care se dispută în paralel.

Chuck Norris nu ţine cu nici o echipă. Echipele ţin cu Chuck Norris.

Odată Chuck Norris a intrat nervos pe teren. Lumea l-a confundat cu Ganea.

Chuck Norris prinde GSPTV în reţeaua Dolce.

Forţa lui Chuck Norris îl obligă să joace fotbal, doar cu mingi medicinale.

Dacă Chuck Norris e schimbat la pauză, nimeni nu intră în locul lui. Revine el mai tîrziu.

Chuck Norris iese la încălzire, numai dacă temperaturile scad sub -50 C.

Chuck Norris e supărat pe Becali, care îl preferă pe Zmărăndescu.

Chuck Norris deţine steluţe ninja cu siglele tuturor cluburilor.

Odată lui Chuck Norris i-a căzut bricheta în misiune. Bricheta a lovit în cap un arbitru.

Chuck Norris poate da gol de la 100m. 100m de stadion.

Ca impresar Chuck Norris a vrut să îl aducă pe Maradona la CFR. Din păcate CFR îl vroia doar pe Pele.

Chuck Norris e cel mai fair-play spectator. Odată a fost lovit de Meme în tribună. Nu a ripostat.

Chuck Norris face jogging cu Bănel Nicoliţă.

Într-un turneu la Craiova, Chuck Norris i-a dăruit ochelarii săi de soare lui Mititelu.

Chuck Norrris a vrut să investească la Dinamo. Zee kalanga s-a speriat şi a fugit.

Rapid a încheiat un contract cu Chuck Norris pentru renovarea stadionului. Lucrările întârzie, întrucât pe Chuck Norris îl doare spatele.

Chuck Norris e singurul care îl poate înlocui pe Mircea Sandu.

Traiesti doar pentru ca te-a lasat in viata Chuck Norris!
Fantomele sunt de fapt rezultatul faptului ca Chuck Norris omoara oameni mai repede decat poate Moartea sa ii proceseze.
Chuck Norris s-a nascut intr-o cabana construita de el
Chuck Norris poate sa aplaude cu o singura mana
Chuck Norris poate sa dea foc la furnici cu lupa. NOAPTEA!!
Chuck Norris a lovit odata un cal in barba..descendentzii acelui cal se numesc acum girafe
Chuck Norris se poate sinucide si dupaia traieste
Chuck Norris doneaza regulat sange la crucea rosie, dar niciodata al lui
Cand vrea Chuck Norris sa doneze sange el nu cere seringa, el cere un shotgun si cateva zeci de buchete de flori
Chuck Norris doarme cu lumina aprinsa..nu pt ca ii e frica de intuneric ci pentru ca intunericului ii e frica de el
Cea mai scurta cale catre inima unui om este pumnul lui Chuck Norris
Zambetul lui Chuck Norris a readus odata un catzelush la viatza
Lacrimile lui Chuck Norris pot vindeca orice boala inclusiv cancerul. pacat ca nu a plans niciodata.
Chuck Norris stranuta cu ochii deschisi.
Chuck Norris are o casutza de vacantza pe luna.
Intr-o camera obisnuita sunt 1 242 de obiecte pe care Chuck Norris le foloseste ca sa te poata ucide, inclusiv camera.
Chuck Norris a ars odata o padure cand facea experimente cu apa.
Superman are o pereche de pijamale si un maieu cu Chuck Norris.
Cand Chuck Norris face flotari, nu se ridica pe el, el impinge pamantul in jos.
Casa lui Chuck Norris nu are usi sau ferestre, are numai ziduri prin care acesta trece.
Chuck Norris e atat de rapid incat incat poate alerga inconjurul pamantului si isi poate da un pumn in ceafa
Cand apare un uragan, inseamna ca a stranutat Chuck Norris
Chuck Norris e singurul om care vorbeste Braille. Fara accent american.
Cei mai mari producatori de dezinfectanti sustin ca produsele lor omoara 99.9% din toti microbii si bacteriile. Chuck Norris omoara 100% din ce vor corpii lui cavernosi.
Chuck Norris TRANTESTE usile rotative
Chuck Norris nu vaneaza, pentru ca asta ar presupune probabilitatea lipsei unui rezultat satisfacator, el UCIDE.
Chuck Norris reguleaza toate femeile de pe pamant in secret odata pe luna pe fiecare. Asa se explica de ce ele sangereaza in fiecare luna.
Chuck Norris este singurul om de pe planeta care te poate lovi in spatele fetzei.
Chuck Norris nu este “dotat” ca un cal, caii sunt dotati ca Chuck Norris.
Chuck Norris a inecat odata un peste.
Copii plang la nastere pentru ca simt ca intra intr-o lume cu Chuck Norris.
Chuck Norris a numarat pana la infinit. De doua ori.
Chuck Norris nu poate face atac de cord…nici macar inima nu i asa de proasta incat sa il atace.
Chuck Norris este IN SPATELE TAU

Daca se intampla ca Chuck Norris sa intarzie vreodata, timpul ar face bine sa mearga mai incet si el.
Chuck Norris a inghitit odata un borcan de somnifere. L-au facut sa clipeasca.
Chuck Norris e cunoscut pentru modestia lui dar recunoaste ca este a 8-a minune a lumii.
Chuck Norris nu poarta ceas. El decide cat e ceasul.
Chuck Norris joaca ruleta ruseasca cu pistolul plin. Si castiga mereu.
Cand Chuck Norris taie ceapa nu plange el ci ceapa.
De ce in calendarul lui Chuck Norris se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face misto de Chuck Norris!
Lui ChuckNorris nu i-a crescut niciodata par pe cojones pentru ca parul nu creste pe otel.
Chuck Norris doarme cu perna sub pistol.
Chuck Norris a fost deja pe Marte, de aceea acolo nu exista viata.
Chuck Norris nu poate sa iubeasca, el poate doar sa nu ucida.
Cand merge la culcare, Bau-Bau se uita in dulap si sub pat sa nu fie cumva acolo Chuck Norris.
Nu exista lesbiene. Doar femei care nu l-au cunoscut inca pe Chuck Norris.
Cand Chuck Norris intra in apa el nu se uda apa se Chuck Norris.
Toti copii cand erau mici aveau chiloti cu superman,superman avea chiloti cu Chuck Norris
Doar Chuck Norris poate sa omoare doua pietre cu o singura pasare.
Moartea a avut odata o experienta aproape Chuck Norris.
Chuck Norris a doborat odata un avion nemtesc cu degetul aratator, doar strigand “Bang!”.
Chuck Norris a cerut un Big Mac intr-un burger-king. Si a primit.
Chuck Norris stie ultima cifra a lui pi.
Se zice ca Chuck Norris a mers pe strada odata avand o erectzie masiva. Nu au fost supravietzuitori.
Chuck Norris este a doua cauza a deceselor in SUA.
Chuck Norris can touch(poate sa il atinga) Mc Hammer.
Chuck Norris are 2 viteza. Mergi si Omoara !
Mana lui Chuck Norris este singura mana ce poate sa bata o chinta royala.
In Pamplona, Spania, oamenii fug de tauri, dar taurii fug de Chiuk Norris.
Marele zid chinezesc a fost initial construit pentru a-l tine pe Chuck Norris departe. A cazut misterios…
Chuck Norris este singurul care a castigat vreodata un meci de tenis cu peretele.
Semnul “Parcare pentru persoane cu Handicap” nu reprezinta defapt asta…te previne ca acel loc este a lui Chuck Norris, iar daca parchezi acolo asta te asteapta.
Daca joci Scrabble si scri Chuck Norris castigi pentru TODEAUNA!
Chuck Norris nu a fost introdus in Mortal Kombat deoarece pe orice buton ai fi apasa, ai castiga dintr-o lovitura.
Cineva a incercat odata sa-i spuna lui Chuck Norris ca lovitura din intoarcere nu e cea mai buna modalitate de a lovi. Mai tarziu a fost inregistrata de istorici ca cea mai mare gresala ce a facut-o cineva vreodata.
Timpul nu sta in loc pentru nimeni, binenteles daca nu e vorba de Chuck Norris.
Chuck Norris poate impartii la 0.
Chuck Norris a demonstrat ca suntem singuri in univers. NU eram pana la prima lui expeditie.
E mai bine sa dai decat sa primesti, in special daca e vorba de lovitura din intoarcere a lui Chuck Norris.
Cand Dumnezeu a spus “Sa fie lumina”, Chuck Norris a spus “Spune te rog frumos”.
Chuck Norris si-a luat permisu la varsta de 16……………………secunde….
Chuck Norris a lucrat prima data ca “baiatul cu ziaru”… nu au fost supravietuitori…
Chuck Norris cand era copil nu a facut niciodata pe el…patul o facea de frica…
Chuck Norris a fost nevoit sa renunte in a-si mai spala hainele in ocean…tsunamiurile ucideau oameni…
Desi e greu de crezut dar in unele scene Chuck Norris are nevoie de o dublura….in cele in care plange…
Cand Chuck Norris este gata sa se trezeasca ii spune soarelui sa rasara.
Chuck Norris poate sa faca BlackJack cu o singura carte.
Chuck Norris si-a pierdut virginitatea inaintea lu taicasu!
In cea de-a 7 zi Dumnezeu s-a odihnit…Chuck Norris a preluat controlu !
Chuck Norris nu poarta prezervativ !! Pentru ca nu exista protectie impotriva lui Chuck Norris !
Chuck Norris nu citeste carti. Se holbeaza la ele pana obtine informatia dorita.
Chuck Norris da in judecata NBC, pentru ca “Law and Order” sunt nume inregistrate pentru picioarele lui.
Nu exista o barbie in spatele parului de pe fata lui Chuck Norris. Exista doar inca un pumn.
Chuck Norris spune NU drogurilor, ca daca ar spune DA ar darama infrastructura Columbiei.
Chuck Norris nu stie despre acest post de pe blogul meu, daca ar stii ar sterege internetul.

O politista angajata in cadrul Sectiei Regionale a Politiei Transporturi Constanta a facut cateva fotorafii sexy, imbracata in uniforma de serviciu. Pozele au ajuns in posesia ziarisilor de la publicatia constanteana „Uups!”, care le-au facut publice in urma cu cateva zile. Intrebat ce pozitie adopta in acest caz, comisarul-sef Stefan Munteanu, cel care conduce Sectia Regionala a Politiei Transporturi, a declarat ca atata vreme cat fotografiile au fost facute in locuinta angajatei, nu se pot lua masuri. In schimb, la doua zile dupa aparitia fotografiilor, doi angajati ai cotidianului mentionat au fost retinuti, fara motiv, de politistii de la Sectia Transporturi.

Agentul de la Evidenta Operativa, Anca Macovei, din cadrul Sectiei Regionale a Politiei Transporturi Constanta, a realizat cateva fotorafii in ipostaze sexy, purtand accesorii ale uniformei de serviciu. Ziaristii constanteni care au intrat in posesia fotografiilor le-au facut publice, fiind revoltati de atitudinea anajatei, care a folosit palaria si cravata oferite de Statul Roman pentru a poza in ipostaze compromitatoare. Intrebat ce pozitie adopta in acest caz, comisarul-sef Stefan Munteanu, cel care conduce Sectia Regionala a Politiei Transporturi, a declarat ca atata vreme cat fotografiile au fost facute in locuinta angajatei, nu se pot lua masuri. In eventualitatea in care Anca Macovei ar fi folosit uniforma pentru a-si pune in evidenta sexualitatea intr-un loc public, asupra ei s-ar fi luat masurile legale. Totodata, comisarul-sef Munteanu a declarat pentru cotidianul „Uups!” ca protagonista pictorialului sexy nu poate fi retrogradata, deoarece ocupa cea mai joasa pozitie in ierarhie, mai exact „se plimba cu trenul de la Constanta la Fetesti”. Seful direct al politistei sexy, comisar-sef George Stoican, a subliniat faptul ca Anca Macovei este un angajat model, care nu a ridicat probleme in cei doi ani de activitate. Contactata telefonic de catre domnul Stoican, angajata i-a explicat acestuia ca este contrariata de aparitia fotografiilor in presa, cu atat mai mult, cu cat imaginile compromitatoare ar fi fost sterse din calculator de catre ea, in urma cu aproximativ doi ani.

Retinuti fara motiv
Politista s-a scuzat in fata superiorului sau, argumentand ca fotografiile i-ar fi fost facute la putin timp dupa ce a ajuns acasa in momentul in care isi scotea hainele de serviciu. Totusi, reporterii publicatiei mentionate se intreaba cum au fost realizate aceste poze, intrucat, in mod normal, primele piese vestimentare de care te debarasezi ar fi cravata si sapca. „Politista a ales sa le lase la sfarsit, pentru a-si pune in evidenta portjartierul provocator si dresurile cu adeziv, pe care le poarta pe sub uniforma. Ce sa mai zicem si de paharul din mana dreapta?”, au scris reporterii. La doua zile de la aparitia articolului, doi angajati ai cotidianului Uups! au fost retinuti, fara motiv, de politistii de la Sectia Transporturi. Potrivit declaratiilor lor, ei se aflau pe domeniul public, pe strada Mihai Eminescu, intr-un autoturism apartinand redactiei, cand au fost saltati de oamenii legii. Acestia sustin ca patru politisti au venit la automobil, i-au intrebat pe cei doi „care e scopul vizitei” si i-au pus sa se legitimeze. Chiar daca au aflat ca sunt jurnalisti si au prezentat legitimatiile, politistii i-au luat in sediu pentru o perchezitie amanuntita: „Mergeti de buna voie sau va punem catusele?”, ar fi spus politistii. In cladire, cei doi ziaristi au fost perchezitionati si le-au fost fotografiate toate „uneltele”. Acestia spun ca la scurt timp si-a facut aparitia si seful Sectiei Regionale, comisarul-sef Stefan Munteanu. Impaciuitor, el i-a servit cu suc pe cei doi ziaristi si i-a asigurat ca se pot baza pe el daca au nevoie de vreo fotografie cu vreunul din subordonatii lui. Intr-un final, ziaristii au fost lasati sa paraseasca cladirea si le-au fost inapoiate toate obiectele confiscate.

Razbunare sau exces de zel?
Incidentul a avut loc la numai cateva zile dupa ce in paginile ziarului la care lucreaza au aparut fotografiile cu politista de la transporturi. Mai mult, aparitia materialului respectiv ar fi coincis cu vizita la Constanta a sefului Directiei Transporturi, comisarul-sef Dan Rosoga, si ar fi tenisonat, probabil, relatia dintre acesta si seful Sectiei Regionale. Astfel, reporterii se intreaba daca nu cumva este vorba despre o razbunare a comisarului-sef Stefan Munteanu, care ar fi vrut sa le dea o lectie. Ziaristii spun ca au luat legatura cu seful Directiei Transporturi, comisarul-sef Dan Rosoga, care le-ar fi declarat ca stie de incident, dar nu poate spune exact ce anume i-a determinat pe subordonatii sai ii retina. Intrebat daca politistii au actionat de capul lor sau la ordinul unui superior, comisarul-sef ar fi confirmat ca ei au executat un ordin dat de seful sectiei Regionale, comisarul-sef Stefan Munteanu. Seful Directiei Transporturi a declarat ca i-a chemat pe cei cu pricina la Bucuresti pentru a da lamuriri despre felul cum au actionat si ca, din punctul lui de vedere, excesul lor de zel este „putin fortat”. La randul sau, Stefan Munteanu, a negat in prima faza, ca ar fi dat ordinul de retinere. Apoi, a recunoscut ca stia ce fac subordonatii lui.

Recenta prezentare Apple de la WWDC (Worldwide Developpers Conference) a dus la ceva care, deşi nici cu gîndul nu gîndim, visăm în secret: un strop de normalitate, linişte şi pace. Nu, nu e politică. Nici Parlament European. Ar fi fost imposibil pentru nişte americani mărginiţi şi stupizi (nu-i aşa?) să ne înţeleagă pe noi, europenii şi, dintre europeni, pe noi, românii. La crème de la crème. „Ai zis ceva?“ În fine, n-are nici o importanţă, mai bine vă spun io ce-a făcut acolo vicepreşedintele Philip Schiller în locul marelui, inegalabilului Steve. A prezentat noile produse Apple, asta a făcut, aţi prins şpilul? Şi marea surpriză e că n-a fost nici o surpriză, n-a ieşit din mînecă nici un iepuraş de kevlar, nici un as de caro şi nici un procesor cu patru urechi.

Mai întîi, Snow Leopard, care a ajuns în faza finală.

De acum, totul e bătut în cuie. Rien ne va plus… Da’ ce mama dracului am de tot o dau pe franţuzeşte, că doar nu vînd vopsea nemţească!? Leo rămîne aşa cum am stabilit. Mai puţine noutăţi, mai multă stabilitate, securitate sporită şi exclusivitate pe procesoare Intel. Asta m-a cam întristat şi am privit cu duioşie cele două G5 dual de la DTP, care de-abia au împlinit trei anişori. Atît de fragede şi – deja – orfane! Of, tu ne nous aimes plus?

Apoi, iPhone-ul cel nou, care s-a împodobit cu un S în coadă. Deci va fi mai inteligent, mai rapid, mai rezistent. Păi nu era normal să fie aşa de la început? Multă lume mă întreabă de ce nu vorbesc despre această minunăţie tehnologică şi financiară (cu iPhone, Apple a ocupat în numai doi ani 10,8% din piaţa telefoanelor inteligente şi – deasupra oricărei previziuni catastrofale – a vîndut 17 milioane de bucăţi din numai două exemplare!). Deşi gadget-ul bate tot în materie de design şi soft, rămîn la părerea că iPhone e o mare şmecherie, prin care cumpărătorul e vîndut unei companii de telefonie şi nici măcar nu-şi stăpîneşte integral produsul: Apple controlează cum şi la ce îl foloseşte. E inacceptabil. Dacă am plătit, cred că pot să-mi iau marfa şi să fac ce vreau cu ea. Dar asta e altă poveste. Deja, forumurile sînt pline de balele celor ce-şi doresc cu ardoare noua jucărie… Mais voyons, voyons…

Ceea ce voiam, de fapt, să vă spun e că Apple a plesnit-o cu portabilele. Din nou. Nu ne-a oferit netbook-ul atît de visat, nuu… A făcut o mişcare mult mai deşteaptă. A lărgit gama Pro, printr-o invenţie lingvistică, a readus portul firewire (ca în bancul cu apartamentul rusesc, capra, oaia şi găinile) şi a scăzut preţurile. De acum, de la 1.100 de dolari în sus nu mai ai un amărît de MacBook, ci un Pro. Dă bine pe Dorobanţi. Lăsînd gluma la o parte şi capacul unibody închis, găselniţa a venit de la bateria nedetaşabilă, care suportă o mie de reîncărcări pînă să scadă la 80%. Şi nici asta n-ar fi tot dacă, abandonînd structura tubulară a acumulatorilor, Apple n-ar fi reuşit să înghesuie celule mai multe şi mai mici într-un spaţiu redus, storcînd mai multă putere. Rezultatul poate fi numit cu adevărat portabilitate. Iar dacă v-aţi făcut socoteala c-o să mai aşteptaţi procesoarele Arrandale, să ştiţi că noile Penryn sînt suficient de reci încît să ţii merele-n poală. Toate testele spun că Apple a socotit pentru prima dată corect. Acum, leptoapele ţin mai mult de şapte ore, la o procesare rezonabilă. Dacă n-aţi apucat să socotiţi, e suficient pentru un voiaj deasupra Atlanticului. A condition qu’on ne prend pas un Airbus… Mă, nene, aici voiai să mă aduci? Fir-ai al dracu’ de franţuzit!

Toată lumea vorbeşte în ultima vreme numai despre Windows 7 ăsta de la Microsoft. Cică, din cauza condiţiilor antitrust puse de Comisia Europeană, ultimul sistem de operare de la Microsoft va fi lansat în Europa ceva mai chelios, adică fără browser-ul implicit Internet Explorer, ceea ce poate e mai bine.

Noi am tot ezitat să testăm Windows 7 în faza actuală de Release Candidate, deşi chestia asta se poate face în mod gratuit de către oricine, parcă am mai zis aici. Dacă nici voi nu v-aţi hotărît pînă acum, zilele astea e cazul să vă luaţi inima în dinţi, deoarece gratuitatea testării lui Windows 7 expiră la 1 iulie 2009.

Aşadar, luaţi o piatră în gură, citiţi cu atenţie FAQ-ul de la capitolul Windows 7 de pe site-ul Microsoft, apoi descărcaţi şi instalaţi sistemul de operare. A, am uitat să vă spun: există un tool care vă scanează sistemul actual şi vă poate spune cît de pregătit sînteţi pentru trecerea la Windows 7. Căutaţi pe Google după „Windows 7 Upgrade Advisor Beta“. Aşa să v-ajute Bill Gates!

Probabil că vreodată v-aţi lovit şi voi, ca şi mine, de problema următoare: aveţi o înregistrare filmată mai lungă din care pe voi nu vă interesează decît o secvenţă scurtă. Cu ce o tai, ca s-o pun pe un site, pe un blog, s-o trimit pe mail etc.? Care va să zică, ne trebuie o unealtă de video editare. Gratuită. Că aşa, cu Premier Pro sau Quick Time Pro descărcat pe naşpa de pe torenţi, poate şi bunică-mea…

De-a lungul timpului, toată lumea mi-a recomandat Virtual Dub. Cine a reuşit să-l folosească e foarte tare. Eu, unul, mi-am prins urechile întotdeauna.

Cel mai simplu program de tăiat fişiere video ever mi se pare Free Video Cutter.

Free Video Cutter e la fel de simplu de folosit cum îi spune şi numele. Instrucţiunile de folosire a acestei aplicaţii încap pe şase rînduri, asta dacă cumva mai ai nevoie să le cauţi după ce ţi-ai instalat programul.

Practic, se importă fişierul respectiv în ecranul de lucru, se aşteaptă cîteva secunde pînă cînd soft-ul îl împarte în screenshot-uri, apoi se ajustează din cele două cursoare momentele t1 şi t2 între care se încadrează fragmentul tău preferat, cel în care domnişoara blondă îi întîlneşte pe cei doi domni afro-americani şi îi invită la dînsa în dormitor. Ca să dau numai un exemplu… La final se alege un format (aplicaţia cunoaşte mpeg4, divx, wmv, mov, flv, mp3) şi se dă Save. Vizionare plăcută.

Dacă Becali, micuţa Băse sau Vadim sînt şmecherii momentului, ia să privim peste graniţe. Partidul Piraţilor şi-a înfipt şi el cangea în Parlamentul european, tocmai din Suedia. Anna Svensson, un fel de Mitrea Miron al Piraţilor, povesteşte aventura piraţilor pe mările şi oceanele internetului. Cadou pentru europarlamentarii noştri şi eurovotanţii lor aerieni, dăm acest interviu în engleză. E „Caţavencu”, ne permitem. Traducerea mai jos.

Ce faci atunci cînd trebuie urgent să intri să cauţi ceva pe un site ori un blog, iar acesta e down? Încerci o dată, încerci de două ori, apoi faci ce face toată lumea: te apuci să bagi carne în frigider la admini, normal…

Zilele trecute am dat peste un serviciu pe cît de simplu, pe atît de util. Notify Mee este un fel de condică de sugestii şi reclamaţii. Laşi acolo numele site-ului care nu funcţionează şi o adresă de e-mail pe care să fii anunţat atunci cînd defectul se remediază. Băieţii verifică non-stop reclamaţia ta pînă cînd observă că totul e în regulă, apoi îţi trimit un e-mail.

Genial, nu?

Evident, chestia asta se face gratis, că doar cînd v-am mai recomandat eu ceva contra cost pe Internet?

În plus, Notify Mee are şi un cont de Twitter unde poţi raporta şi, în acelaşi timp, urmări site-urile care cad, respectiv se remediază. Vineri seară, cînd m-am uitat eu pe-acolo, cele mai multe plîngeri erau înregistrate pe seama unor hub-uri de warez şi a unor site-uri porno. Mă rog, probleme, Gogule…

Hacker, poliţist texan

Ce vedeţi nu-i adevărat. Adică e adevărat, dar nu-i pe bune. Adică e pe bune (că merge!), dar nu-s pe bune cele afişate. Adică e un skin pirat pentru Google, o piele nouă, care se vrea mai tuciurie. La http://www.gugle.illegal.ro găsiţi Gugle Rromales. Care nu e rromales: are legătură cu (şi link spre) site-ul „illegal Team“. Am intrat acolo, dar am ieşit repede, fiindcă 1) eu nu comit ilegalităţi; 2) am văzut scris, la început, „scopul de a oferii ce-a mai buna muzica“.

În fine, Gugle funcţionează, deşi sînt greu de ţinut minte butoanele afişate: Web – Nunţi, Imagini – Botezuri, Grupuri – Miss Piranda, Google Director – Duşmanii Mei, G-Mail – Manele, Căutare Google – Cotrobăie, Mă simt norocos – Am bulan, macaţ’aş (scris aşa), Unelte lingvistice – Unelte de aiurit alarme etc.

Unii se vor amuza, dar eu nu mi-aş pune Gugle pagină de start: nu vreau să mă pomenesc că mi-au dispărut fişiere şi să le găsesc după aia la talcioc, pe e-Bay.

Am constatat că degeaba îmi răcesc gura. Probabil că de vină e încălzirea globală. Dacă vorbele mele aduc alinare, înseamnă că foloseşte la ceva sporovăitul meu. Acum, însă, aş vrea să tac. Să mă bucur şi eu de răcoarea minţilor înfierbîntate, puse la gheaţă.

Am să vin în ajutorul celor foarte leneşi. Sau foarte zgîrciţi. Sau applecaţi de-acasă cu treburi mai importante. Deşi cred că nu eu, ci comunitatea Open Source i-a blagoslovit cu un dar regesc: un disc conţinînd principalele aplicaţii de calitate, de folos imediat şi gratuite necesare pentru OS X.

Pe scurt, mergeţi la adresa http://www.freesmug.org/fscd şi hotărîţi-vă ce fel de calculator aveţi: PPC sau Intel.

Băieţii au împărţit bine apele, astfel încît fiecare procesor să-şi taie partea leului. Nu uitaţi: dacă un soft e scris pentru PPC, el va rula la un sfert de viteză pe Intel, iar viceversa nu va rula deloc. De aceea, deşi „grase“, aplicaţiile binare împacă şi capra, şi varza. Acum, de ce anume v-am trimis la sursă? Pentru că această colecţie, care reuneşte culegeri mai vechi, actualizate, este sursa principală de soft-uri moca şi vă scuteşte de căutări inutile.

Daţi jos FSuiteCD_0906-Intel(PPC).dmg şi montaţi-l. Sau ardeţi-l pe un CD. De acum, aveţi un aliat împotriva uitării. Există şapte categorii: Office/Editing, Graphic, Audio, Video, Net/www, Dev/ app şi Games. Aici ar trebui să mă opresc, pentru că totul pare clar. Dar am să insist, tocmai pentru că-i căldură mare, iar feciorul este un stupid. La categoria procesoare de text lipseşte OpenOffice. Dar e versiunea nouă de Bean, al cărei fan sînt. De altfel, textul de azi e cules cu Bean. Are, de exemplu, selecţii multiple, fundaluri colorate, mod full screen editabil şi, fireşte, poate salva în format .docx sau .html. E bun, dom’le. Grafica se însufleţeşte de pixeli sau de vectoriale cu Gimp şi Inkscape, nişte vechituri, e drept, dar bazate. Iar ImagePlay are o colecţie de efecte pe cinste.

La Audio avem parte de o surpriză de mari proporţii şi de mici dimensiuni. Iaca Senuti, un softuleţ care transferă muzica de pe iPod înapoi pe computer şi te scapă de duplicate. Păi, o să-mi spuneţi, unde-i surpriza? Surpriza e că versiunea actualizată a soft-ului costă. Şi cu asta cred că am spus totul. Video cuprinde, cum era şi firesc, VLC, MPlayer şi Miro. În schimb, nu găsesc Movist (pe care vi-l recomand călduros pentru scrierea elegantă a codec-urilor, http://mac.softpedia.com/get/Video/Movist.shtml) şi nici MPlayer Extended.

Iar dacă nu ştiţi cum să scrieţi discuri (că, evident, nu v-aţi făcut temele data trecută), găsiţi în Dev/app, pe lîngă toate alea, şi un burner. Să închei? Mă tem că voi fi întrebat „Şi discul… discul… tot noi îl scriem?“. Mă tem că da.

Macul şi barosul

Uite că s-a încheiat Festivalul de la Cannes şi am uitat să vă prezint un site haios, www.monfestival.fr, foarte potrivit ca glumă de făcut amicilor. Completezi numele şi prenumele celui căruia vrei să-i joci farsa, iar acestea vor fi introduse automat într-un filmuleţ despre un personaj foarte important, sanchi, fără de care festivalul cică nu poate începe. Nu i-o trimiteţi lui Porumboiu, Mungiu sau Hanno Höfer, pentru că aceştia chiar au participat la festival şi se vor prinde.

Am primit o scrisoare (nu era nici parfumată, nici de amor). Un recent macuser mi se plîngea că tot ceea ce scrie el pe discuri nu poate fi văzut pe PC sau pe player-ul DVD. Îi place Mac-ul, mi-a mai zis, dar cu asta nu se poate împăca. Şi eu m-aş simţi pe o insulă pustie dacă, în mijlocul unei mări de PC-uri, vocea mea mică şi tremurată s-ar risipi în vînt. Nimic din ce fac eu cu mînuţa mea nu este apreciat la justa valoare, pentru că nu mă vede nimeni. Omul invizibil, Robinson Crusoe, Cavalerul Tristei Figuri… şi cîte şi mai cîte figuri nobile ale umanităţii vor rămîne ascunse marelui public…

Ei, hai, că nu-i dracul atît de negru! Şi nici Mac-ul aşa de elitist (noaptea vesel, ziua trist!).

Marea problemă a corespondentului nostru vine din necunoaşterea formatelor specifice. Să fim sinceri: nici n-ar trebui să ne batem capul cu aşa ceva. Poate, dar asta e valabil numai în cazul majorităţii windozare, pentru noi, minoritarii cu merişor, va fi întotdeauna o problemă de exprimare. Pentru că există cîteva formate proprietare, cu nume exotice: FAT32, NTFS, ZFS ori HFS+. Ele se referă la modul de scriere, organizare sau la ordinul de mărime a fişierelor, la structura hardului şi la felul în care îl accesează computerul. Repet: sînt formate proprietare.

De aia, un format HFS+ (de Mac) nu va fi văzut nativ pe PC. Viceversa e mai probabil, pentru că Apple şi-a luat măsuri de precauţie, ca orice minoritar. Mai mult, la scrierea de discuri sau DVD-uri, sistemul nu te întreabă cărei platforme vrei să i te adresezi? Regula generală e că ţi se oferă un format hibrid, compatibil pe ambele platforme. Dar să zicem că n-ai ochi pentru scrisul puchinos, n-ai ţinere de minte, n-ai chef… Ei, dacă n-ai chef, închide calculatorul, scoate-l din priză şi du-l îndărăt la magazin. Dar, dacă vrei să te dai mare, să fii un membru de nădejde al societăţii, pregăteşte-te pentru un strop de efort.

În primul rînd, scrisul direct din Finder sau cu ajutorul formatului Burn Folder e bun numai pentru chestii primare. Nu ai cine ştie ce opţiuni. E o funcţie de bază. E greu de configurat altfel decît pentru Mac. E păcat, dar e adevărat. Ceea ce recomand eu e scrierea din Finder sau Disk Utility a discurilor de sistem, butabile. Atît. Dar există, cum v-am mai spus, un snop de aplicaţii vesele, simple, curate şi exacte, de care ne putem folosi în 90% din cazuri. LiquidCD, Burn, SimplyBurns sau Disk Burner, ca adjuvant al Finder-ului pot să vă facă viaţa mai uşoară, fără să vă scoată fire albe în cap sau aţe din guler.

Am mai prezentat programele astea o dată. Important e să ne uităm ce anume facem cu ele şi e cazul să căscăm un pic şi ochii. Dacă scriem un disc de muzică, vom clica pe tabul de muzică, apoi ne vom alege formatul preferat (CD, mp3 sau DVD music). Fiecare program îndeplineşte altfel această misiune de luptă, dar rezultatul e întotdeauna acelaşi, adică perfect compatibil şi cu player-ele de muzică, şi cu calculatoarele. Avem, de exemplu, nişte fişiere VIDEO_TS. E clar că avem nevoie de un DVD. Acuma, nu apăsăm ca ghiolbanii pe primul buton care ne pulsează-n cale. Alegem formatarea UDF. Sau Video DVD. E atît de greu? Dar parcă nimic nu-i mai încîlcit ca scrierea unor fişiere pentru PC. Încîlcit, pe naiba. Alegem formatul Mac+PC, sau ISO (Joliet)+HFS.

Apoi, cu conştiinţa datoriei împlinite, apăsăm butonul ăla ca o bubă verde-albastră: „Arză-te-ar focu’, lighioană informatică!“.

Macul şi barosu

Aşa cum probabil deja ştiţi, sau nu, în week-end-ul următor vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European. Mizînd pe faptul că nu ştiu sau, chiar dacă ştiu, nu intenţionează să se prezinte la urne, site-ul The Pirate Bay a vrut să dea un imbold utilizatorilor săi, afişînd vineri pe homepage un banner cu European Elections.

Banner-ul ducea către adresa http://voteordie2009.eu, unde oricine putea lăsa o înregistrare audio-video pe tema alegerilor făcută cu webcam-ul. E de-ajuns să urmăriţi cîteva clipuri făcute de retar… fanii TPB ca să înţelegeţi cît de neinspirată a fost iniţiativa finlandezilor.

Dacă tipii aceia care s-au filmat lipsesc duminică de la vot, credeţi-mă, nu e nici o pierdere!

Game Ovar

Am citit săptămîna trecută rubrica vecinului meu de pagină Florin Iaru (pe care, apropo, o puteţi găsi arhivată împreună cu restul textelor la rubrica Internet) şi, după ce mi-am pus întrebarea logică „Oare ce treabă are serviciul DropBox, despre care s-a scris acolo, cu universul Macintosh, atît de drag lui Florin?“, mi-am dat seama cît de multe soluţii de transfer al fişierelor la distanţă există pe Internet. Şi cînd zic „la distanţă“ mă refer la distanţe mari, ceea ce îi exclude pe operatorii metropolitani gen Transfer.ro.

FilesOverMiles este unul dintre cele mai simple servicii care face exact ceea ce îi spune şi numele.

Un altul este FileAi.

Avantajele celor două sus-menţionate? Nu îţi trebuie nici un fel de download sau install, nu necesită setări avansate ale conexiunii, nu-ţi cere nimeni să-ţi faci server, să creezi torenţi sau să-ţi uploadezi în prealabil fişierul către un terţ. Tot ceea ce îţi trebuie este un browser în care să accesezi site-ul respectiv şi apoi să nu închizi fereastra de lucru pînă cînd destinatarul pachetului stabileşte legătura cu tine. În rest, e simplu: permiţi unui Java să-ţi browseze calculatorul după fişierul respectiv, apoi se generează un URL pe care îl trimiţi prin e-mail destinatarului. Cînd va accesa link-ul, amicul va începe să ia fişierul direct de la tine din computer. Faptul că transferul are loc strict între tine şi el rezolvă într-un fel comod şi problemele de privacy.

Spre deosebire de DropBox-ul recomandat de Florin Iaru, la FilesOverMiles şi FileAi nu există nici o limită de transfer. Singurul plafon ţine de mărimea RAM-ului în care se pare că se încarcă fişierul.

Hacker, poliţist texan

În general, cînd un străin îmi dă bună ziua şi se oferă să-mi facă trampa fără să i-o fi cerut, bănuiesc că vrea să-mi fure calul. Cei pe care îi dai afară pe uşă îţi intră după aia pe fereastră şi te trezeşti cu ei la masă, la casieria lui Vântu sau chiar în pat, între tine şi jumătatea ta. Pînă la urmă, tot ieşi dator. Nu e cazul cu Dropbox, un serviciu de sharing integrat sistemului de operare. Nu mai ţin minte cum am ajuns să fiu băgat în seamă de serviciul lor de propagandă. Nici nu mai ţin minte de ce l-am aruncat prima dată de pe calculator, întrebîndu-mă la ce foloseşte.

Mi s-a părut foarte înrudit cu Mozy, pe care, tot aşa, îl dezinstalasem pentru că-mi rupea procesoarele. Mi-am amintit de el în clipa în care a trebuit să trimit în străinătate un cîrnat de poze de înaltă calitate, de 12-14 MB fiecare. Am apelat la transfer.ro, cu conştiinţa datoriei împlinite. Străinezul, însă, m-a făcut cu ou şi cu oţet. A pătimit, săracu’, pentru juma’ de giga, cîteva zile la rînd. Asta pentru că transfer.ro e mai degrabă un operator metropolitan şi nu unul internaţional, iar rata de download nu sare de cîţiva k pe secundă. Mai există soluţii de sharuire, dar, la mai toate, eşti ca şi orb. Aşa se zice: ca şi ministru, ca şi cetăţean. Nu ştii ce se petrece ca şi cu fişierele tale.

Aşa că m-am întors cu mai multă băgare de seamă la programele de backup şi share de pe Internet. Am reactivat contul de Dropbox şi m-am pus pe studiat. Programul creează pe hard, în Users, un folder Dropbox – pe care îl sincronizează cu serverul. Ce introduci în acest folder (alte foldere sau documente) se transferă automat. Asta e un lucru la mintea cocoşului. Ce nu e la mintea cocoşului e că, de îndată ce muţi fişierele de aici în altă parte, tot automat, dispar de pe server. Naşpa… Dar nu chiar atît de naşpa, întrucît, pe server, unde intri cu orice browser – prin meniul care se instalează în bara de sistem –, ai acces la fişierele tale şi la istoria acţiunilor personale. Timp de mai multe luni, poţi recupera documentele şterse, fără ca ele să reapară pe computer. Asta nu-i rău deloc! Mai mult, dacă ai lucrat asupra unui document, iar Dropbox a indexat tot ce ai făcut, ai acces la versiunile intermediare. Asta chiar că sună mai bine ca viitorul!

Apoi, deşi serviciul gratuit al lui Dropbox îţi oferă doar 2 GB (versiunile Pro 50 şi Pro 100 costă 100 sau 200 de dolari pe an), poţi să mai creşti pe principiul „lanţului sfîntului Anton“. Trimiţi invitaţii la alţii şi, pe măsură ce ei se înregistrează, cîştigi extraspaţiu. Din păcate, joaca nu durează la infinit, creşterea nu depăşeşte 3 GB suplimentari. Sfîntul Anton e mai puţin darnic în cazul ăsta, mai puţin decît la Mozy, dar ce să fac dacă nu mă împac cu interfaţa lor? Acum, cel mai important, cum shăruieşti? Simplu, fiecare folder de pe server are o rubrică în care pui adresa de mail a celui ce trebuie să primească mesajul, dimpreună cu un spaţiu pentru corespondenţă intimă. Poţi şterge oricînd persoanele care-şi iau nasul la purtare. Important e că poţi intra de oriunde pe serverul Dropbox, de pe orice computer şi orice sistem, e suficient să ai parola.

Pentru cei interesaţi de securitatea datelor, se pare că transferul efectelor personale e încriptat AES-256 înainte de operaţie. Pe mine nu mă tulbură, dar ştiu mulţi paranoici care vor fi gîdilaţi plăcut de această ştire.

Acum, cîte ceva despre resurse: Dropbox e cel mai liniştit program de backup online. Nu consumă mai mult de 2-3% din procesor, iar memoria reală (în plin efort) nu sare de 60-70 de megi. Cînd procesul se încheie, nu mai consumă nimic. Restul e tăcere!

Macul şi barosul

Flori, fete…

E nevoie de cel puţin cinci jucători. Prin tragere la sorţi, doi dintre ei se retrag şi aleg un număr, apoi ceilalţi încearcă, pe rând, să-l ghicească. În momentul în care un participant l-a nimerit, el trebuie să-şi aleagă domeniul din care i se va face o ofertă: flori, fete, filme, băieţi, actori sau cântăreţi. Presupunând că alege… flori, cei doi jucători se retrag din nou şi unul va fi o floare – margaretă, să zicem, iar celălalt o alta – crin. Jucătorul care a ghicit cifra trebuie, aşadar, să aleagă între margaretă şi crin, iar alesul va forma o nouă echipă cu alegătorul, în vreme ce jucătorul mai puţin norocos trece la ghicitul viitoarei cifre. Jocul poate dura ore în şir!

Țară, ţară, vrem ostaşi!

Este nevoie de mai mulţi jucători. De preferat peste şase. Prin tragere la sorţi se desemnează două echipe. Se ţin strâns de mâini şi se aşază faţă în faţă, la distanţă de aproximativ trei metri. Jucătorii unei echipe solicită celeilalte ostaşi. “Țară, ţară, vrem ostaşi” – strigă o echipă, iar cealaltă întreabă: “Pe cine?”. Jucătorii aleg un component al echipei adverse şi-i strigă numele. Cel desemnat trebuie să alerge şi, cu forţă, să treacă de “zidul” format de mâinile concurenţilor. Dacă reuşeşte, se întoarce la echipa sa cu un “trofeu” – unul dintre membrii echipei adverse. Dacă nu, rămâne el prizonier şi se alătură echipei.

Azi va facem cunostinta cu Jasmin Black, 21 de ani, actrita xxx de origine romanca, una dintre cele mai frumoase si bine cotate staruri din industria erotica.

Are peste 200 de scene filmate in ultimii doi ani a lucrat cu cei mai cunoscuti regizori, producatori si case de productie din Europa si din America. Mai multe date si fotografii necenzurate cu Jasmine Black, doar daca dati click pe fotografia modelului de azi sau pe bannerul cu continut erotic exclusiv romanesc! Si asta doar in cazul in care ati implinit 18 ani!

Jenna Jameson are o cariera impresionanta in industria porno, insa un avantaj pentru ea a fost faptul ca s-a nascut in America. Nu a fost greu sa fie remarcata in tara cu cei mai multi bani care sunt investiti in porno.

Consider ca in Romania au existat mai multe Jenna J. insa doar putine au avut sansa sa filmeze dincolo de ocean. De ce vorbesc despre Jenna ?…
Simplu la 35 de ani a devenit doar o legenda,o varsta la care in alte domenii de abia incepi sa iti faci un nume.

Intreaga industrie mondiala XXX e in tranzitie,schimbare si chiar resimte criza financiara…insa despre asta vorbim zilele urmatoare.

Totusi trebuie sa admitem ca Jenna J.ar fi fost oricand si un fotomodel de top ! Fotografiile vorbesc de la sine.Ea spera totusi sa aiba o cariera de succes si ca regizor si producator.

Fotomodelul maghiar Mariann Fogarasy a negat faptul ca ar avea o aventura cu fotbalistul David Beckham. Chiar daca s-au intalnit la Budapesta acum cateva zile in cadrul unei receptii, intre cei doi nu s-a intamplat nimic. Presa din Anglia spune ca Mariann ar fi primit o invitate din partea fotbalistului pentru un party privat la Milano. Este adevarat ca Mariann se afla de ceva vreme la Roma unde are de facut cateva sedinte foto fara a avea legatura cu acel party.

Mariann Fogarasy este o fire temperamentala, nu refuza jocuriile erotice hard in care foloseste latexul sau catusele, insa Beckham este departe de ea, de visele ei asa cum sunt departe si alte mii de femei,care il vor pe fotbalist si nu ar refuza o aventura cu el.

Fotomodelul a mai declarat ca nu are incredere in barbati si 90 % dintre ei nu sunt si nu pot fi fideli sotiilor,prietenelor si nici chiar… amantelor!

De remarcat inaltimea fotomodelului (184 de cm) si faptul ca inca nu a recurs la nici o operatie estetica mai importanta!

Cel mai renumit “playboy” al lumii, Hugh Hefner (83 de ani), a luat o hotarare bizara… Vrea sa puna capat orgiilor si petrecerilor care au loc de mai bine de 50 de ani la resedinta sa. In decursul anilor mereu s-au gasit “blonde” care sa primeasca invitatii din randul carora faceau parte actori, oameni de afaceri, politicieni, cantareti, sportivi etc.

Cea care l-a influentat sa ia aceasta decizie pare a fi partenera lui de viata ”iepurasul” Holly Madison, o alta blonda care se pare ca doreste sa ii devina sotie, ea fiindu-i partenera din 2001.

Sirul petrecerilor cu” iepurasi” stropita cu sampanie, frisca si jacuzzi pare sa se fi terminat!

Dupa declaratiile Alinei Popescu (Gya Diamond) pare ca Laura Andresan cea care a suparat-o si tratat-o injositor la emisiunea ei pare sa fie o masochista impertinenta.

Acest lucru a deranjat-o pe dominatoarea si sadica Gya Diamond, ea adresanu-se deja avocatilor care pregatesc dosarul in care Laura ar putea fi acuzata de calomnie. Gya Diamond este o experta a videochatului, lucrand in acest domeniu de 7 ani. De fapt, ea prefera tehnicile bondage, de dominatie si in ultima perioada a inceput si o cariera in industria erotica XXX, dar aparitiile ei sunt limitate doar la scene soft legate de dominatie. Intr-un cuvant NO SEX!

Ne intereseaza mai putin polemica sau procesul dintre ele, mult mai interesanta ar fi o scena de film sado-maso cu cele doua „dive” Laura masochista si Gya sadica!

Suntem si noi primii la ceva. La… filmele porno cu lesbiene si bisexuale.
Sappholovefilms si Show-Time din Italia filmeaza de mai bine de 2 ani in Romania scene de lesbiene pentru America respectiv Italia si asta pentru ca romancele amatoare lesbiene si bisexuale s-au dovedit a fi cele mai bune, alaturi de frantuzoaice, in productiile xxx cu lesbiene.

Printre producatorii Italieni interesati de romance se afla Silvio Bandinelli, Jean Garian sau Masimo Ventura, care de 25 de ani filmeaza scene de lesbianism. Producatorul Zoltan Nagy, managerul Ag Belami, asigura de 2 ani anual 10-12 filme pentru casele de productie de filme de acest gen. Chiar daca filmele erotice xxx destinate adultilor au fost postate pe Internet si industria erotica trece prin criza, in urma mai multor sondaje facute pe cateva site-uri pentru adulti, filmele cu lesbiene au trecere atat in randul barbatilor cat si ale femeilor.

Vedetele porno adora tehnologia si barbatii. O combinatie intre cele doua preferinte ale lor ar fi perfecta. Nu pot sa traiasca fara telefoane mobile, calculatoare protabile si mp3 playere, dar nu se dezlipesc nici de vibratoare, aparate de masaj si biciuri.

Cateva staruri porno de talie internationala au destainuit intr-un interviu care sunt jucariile sexuale pe care le prefera. Sunny Leonne, Jaelzn Fox, Martina Warren si Daisy Marie adora vibratoarele. Le folosesc uneori si cand calatoresc cu avionul, ascunzandu-se cateva minute in toaleta.

Totusi, renumita Aria Giovanni e mai… rudimentara. Ea prefera mana. Ca deh, ce-si face omul cu mana lui…

Vedeta porno Alina Plugaru declara recent pe blogul ei de pe Libertatea ca in cadrul Eros Show i-a placut cel mai mult cand a fost mascata si a folosit un bici.

Sabrina Rose, renumita in filmele pentru adulti, a declarat ca ei ii place… bagheta magica. Are ea un fel de bagheta ca pentru printese, numai ca e mai speciala… vibreaza.

Totusi, daca ar fi sa puna mana de la mana si sa construiasca ele o jucarie sexuala, vedetele porno ar vrea sa aiba un robot barbat, cu un penis imens, care sa vibreze si sa nu vorbeasca.

Departe, într-o ţară frumoasă, în mijlocul câmpiei se afla un banian – un arbore cu rădăcini aeriene de la ramuri spre pământ – uriaş. Aici îşi făcuseră casă frumoasă câteva păsări şi veveriţe, care alergau din creangă-n creangă, din scorbură în scorbură, şi mâncau fructe coapte, roşii, de banian. Tot aici, în frunzişul copacului, venea în fiecare zi o maimuţă. Rupea fructele repede, repede, cu amândouă mâinile, le mânca la fel de repede, apoi, hop!, sărea din copac şi pleca.

Aşa a trecut ceva vreme. Într-o zi, maimuţa nu mai veni singură: strângea la piept un pui. Cu o mână îl ţinea lipit de ea, cu alta se ţinea de creangă şi sărea de colo-colo, iar puiul se ţinea de mama lui cu amândouă mâinile. Numai că într-o zi, pe neaşteptate, puiul de maimuţă se îmbolnăvi şi muri. Mama lui nu ştiu nimic, crezu că puiul ei s-a rătăcit, că a fost luat de cineva. Era foarte tristă şi nu mai mâncă nimic, nu mai bău. Zi şi noapte doar plângea şi-şi căuta puiul.

Într-o zi, tot plângând, a adormit şi în somn i se păru că o cheamă copilul ei. Se trezi tresărind, privi în jur şi se întrebă: “Oare cine se plimbă acolo jos, prin iarbă?”.

Plină de speranţă, coborî din copac ca să vadă cine e, dar nu era puiul ei, ci un pisoi. Probabil că mama lui murise sau el se pierduse de ea, şi de aceea era singur şi plângea, tot învârtindu-se pe acolo.

Cum îl văzu, maimuţa îl îndrăgi şi încet, încet, cu vorbe dulci, reuşi să-l ia în braţe. În braţele maimuţei, pisoiul se simţi foarte bine, ca şi cum ar fi fost la mama lui în braţe, aşa de moale şi cald era. Oprindu-se din plâns, îşi îndesă nasul în blana maimuţei şi adormi.

Şi maimuţei îi plăcu foarte mult să-l ţină pe pisoi în braţe şi adormi şi ea, fericită. Apoi se împrieteniră amândoi foarte tare.

Astfel, pisoiul care îşi pierduse mama găsi o mămică, iar maimuţa care îşi pierduse puiul găsi un pui.

Azi, în cea de-a doua duminică după Rusalii, îi sărbătorim pe sfinţii români. Deşi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române există peste 1.200 de nume de sfinţi, doar 49 dintre aceştia au trăit pe teritoriul ţării noastre, fiind şi canonizaţi de biserică. Restul au fost preluaţi, de-a lungul timpului, din calendarul celorlalte biserici ortodoxe.

Deşi prima slujbă de canonizare din BOR a avut loc acum aproape 500 de ani, la 16 august 1517, când Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului a fost trecut în rândul sfinţilor, biserica noastră naţională nu a oficiat asemenea acte pentru cei care au trăit şi au pătimit întru Hristos pe teritoriul ţării noastre decât în ultimele şase decenii, începând cu anul 1950.

De altfel, până în 1885, când şi-a proclamat autocefalia (adică independenţa), Biserica Ortodoxă Română era dependentă de Patriarhia din Constantinopol, abia în 1925 fiind ridicată, ea însăşi, la rangul de Patriarhie. Primul pas pe calea canonizărilor de sfinţi români a fost făcut în 1950, când, sub conducerea patriarhului Justinian Marina, au început lucrările privind canonizarea oficială a unor sfinţi ai neamului.

Ele s-au finalizat în şedinţa solemnă din 10 octombrie 1955, când au fost trecuţi în calendar 8 noi sfinţi români. Următoarea etapă importantă s-a derulat în iunie 1992, când calendarul nostru ortodox, prin hotărârea Sfântului Sinod, s-a îmbogăţit cu alţi 19 sfinţi români. În primii ani după 2000, BOR a înfăptuit alte 13 canonizări, pentru ca în martie 2008 să fie proclamaţi sfinţi alţi 9 mărturisitori şi trăitori în credinţa strămoşească.

Brâncovenii au fost decapitaţi de sultan

Martiriul lui Constantin Brâncoveanu, domn al ţării Româneşti între anii 1688-1714, şi al fiilor săi este una dintre pildele cele mai înalte ale iubirii dreptei credinţe strămoşeşti din istoria ortodoxiei româneşti. Brâncoveanu a fost mazilit de turci, dus, la sfârşitul lunii martie 1714, cu întreaga familie la Istanbul, închis în temniţa Edicule (“Şapte Turnuri” – n.r.) şi, supus la torturi cumplite, a acceptat să semneze actul de renunţare la aurul depus la Veneţia. La 15 august 1714, în prezenţa sultanului Ahmed al III-lea şi exact în ziua în care împlinea 60 de ani, Brâncoveanu a fost dus, împreună cu cei patru fii şi cu cel mai apropiat sfetnic, Ianache Văcărescu, la locul de execuţie, denumit “Chioşcul Mării”. Sultanul i-a încercat credinţa, oferindu- i viaţa în schimbul trecerii la mahomedanism.

«În credinţa mea vreau să închid ochii»

“Împărate! Averea mea, cât a fost, ai luat-o, dar de legea mea creştină nu mă las! (…) În credinţa mea vreau să închid ochii, eu şi feciorii mei”, a spus el. Apoi, satârul gâdelui a picat sângeros peste capetele Brâncovenilor, hărăzindu- le însă veşnica pomenire a credincioşilor, drept pentru care au fost canonizaţi de BOR la 20 iunie 1992, cu zi de pomenire la 16 august, pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Ioan Iacob cel Nou, sfântul care a trăit cel mai aproape de zilele noastre

A venit pe lume la 23 iulie 1913 în Crăiniceni, Botoşani. Dorind viaţă de pustnic, pleacă în ţara Sfântă. Aici stă, pe rând, într-o peşteră de lângă Marea Moartă şi, în vremea războiului, într-un lagăr de pe Muntele Măslinilor. Este numit conducător al schitului românesc Sf. Ioan Botezătorul de pe Valea Iordanului. Din 1953 se retrage cu un ucenic într-o peşteră din pustiul Hozeva. Bolnav, îşi scrijeleşte pe pereţii peşterii, cu câteva luni înainte, data decesului: 4 august 1960. Moare exact în ziua respectivă.