Pantaleonescu Weblog!

Peste 52% dintre romani cred ca alegerile au fost, sunt si vor fi fraudate. In mod normal nu i-am crede dar am citit chiar cu ochii nostrii cateva tutoriale de fraudat alegeri pe site-urile principalelor partide politice. Ca sa nu mai spunem de colegul nostru Ionut care anul trecut de alegeri a fost saltat intr-o duba d epe strada si dus la Botosani cu forta sa voteze.
Iata deci 5 metode bune, bune de a frauda niste alegeri:

1. Metoda Seinfeld. Iei de acasa niste coli A4, cand intri in cabina le iei cu tine, bagi buletinu de vot in buzunar, bagi foile in urna, te duci la xerox faci 200 de copii (cu aia de la xerox), te urci in autobuzul cu numarul B01PSD, te duci in Campulung, intri in cabina, cand iesi zici un banc. Cand toata lumea rade bagi copiile in urna.

2. Metoda Isus Cristos. Pana la incheierea alegerilor pierzi vremea mergand pe apa in parcul Cismigiu si facand yoga. La ora 8 seara te speli pe picioare cu untdelemn ca sa nu-ti scartaie sandalele. Dupa ce se termina alegerile intri in cea mai apropiata sectie de votare si preschimbi voturile in alte voturi. Amin.

3. Metoda Ratele si Vanatorii. Intri in cea mai apropiata sectie de vot cu o minge si lovesti pe cineva in cap cu ea cu toata puterea dupa care fugi isteric tipand “Ratzaaaa!!”. In iuresul jocului astepti sa ajungi din nou vanator dupa care scoti o pusca si ii impusti pe toti. Profiti de momentul de liniste pentru a umple urna cu voturi.

4. Metoda David Copperfield. Inveti sa faci trucuri magice si timp de 50 de ani esti cel mai tare din parcare. Te combini cu Claudia Shiffer. Iti perfectionezi trucul de disparitie si aparitie. Cumperi doi tigrii albi pe care ii dresezi sa poarte sacose pline cu voturi. In ziua alegerilor ii faci pe tigrii sa apara in urna de vot si sa lase sacosele cu voturi. Dispari in Elvetia.

5. Metoda “mi-au cazut copilul in urna”. Mergi la vot leganand un copil in brate. Lasi copilul in cabina de vot impreuna cu o acadea ca sa-si tina gura. Dai drumul la vot in urna dupa care incepi sa te tangui ca a scapat Mihaita in urna si se sufoca. Profiti de deschiderea urnei pentru a arunca un ochi si cateva sute de voturi. Il recuperezi pe Mihaita din cabina de vot. Pleci.

Am scris ieri despre deranjurile pe care le poate produce lipsa unei minime igiene mentale. Era vorba despre cît de bună e logica. Un ascultător (colegul nostru Iulian Tănase care în timpul liber are succes la gagici cu teoreme de logică) ne-a trimis şi partea tehnică a demonstraţiei pe care noi v-am făcut-o ieri băbeşte.

Deci mîinile la spate, treceţi la marginea băncii şi urmăriţi!

Notăm propoziţia “Toţi ţiganii trebuie omorîţi” cu SaP, fiind o universală afirmativă.

“Nu toţi ţiganii trebuie omorîţi” este Non “Toţi ţiganii trebuie omorîţi”, adică ~SaP

Conform legilor logice din pătratul opoziţiei, avem:

~SaP implică SoP (SoP fiind propoziţia “Unii ţigani nu trebuie omorîţi”)

SiP este particulara afirmativă, adică “Unii ţigani trebuie omorîţi”

Particularele de calitate opusă, adică SoP şi SiP, sînt în relaţie de subcontrarietate, adică nu sînt niciodaă adevărate împreună, dar pot fi false împreună.

Deci, dacă ~SaP este adevărată, atunci SoP este adevărată, deci SiP este falsă.

Ele vor face joncţiunea cu nişte mulţimi bestializate de logicieni din Valea Jiului care, după ce vor distruge Piaţa Universităţii, vor planta, logic, şi flori. Noi deja nu mai putem răspunde pentru ce se întîmplă. Singurul care mai poate restabili liniştea în ţară ar fi Ion Iliescu, care să le mulţumească acestor truditori în adîncurile minţii.

Şi dacă nici aşa nu vom convinge pe nimeni, cred că, în urma acestor exemple, nişte ţigani se vor revolta şi vor protesta în faţa Ministerului Educaţiei.

Această propoziţie aduce foarte multe vizualizări. Deşi asta am urmărit, nu ăsta este lucrul care ne interesează cel mai tare la această propoziţie. Cel mai tare ne interesează altceva. Şi anume că majoritatea oamenilor care citesc această propoziţie trag concluzia că există unii ţigani sau români din Italia care ar trebui omorîţi. Şi, din fericire, după ce trag această concluzie din ceea ce am spus noi în titlu, se îngrozesc. (E inutil să mai spun că mi se pare firesc să fie îngroziţi.) Am aşezat acest enunţ aici ca să arăt că din propoziţia “Nu toţi ţiganii şi românii din Italia trebuie omorîţi” (să o notăm cu p) nu putem deduce propoziţia “Unii ţigani şi români din Italia trebuie omorîţi” (să-i spunem q).

Aţi ghicit! Ne aflăm la un exerciţiu de logică. Aşezaţi-vă comod, luaţi un creion şi o hîrtie, puneţi-le deoparte şi urmăriţi-mă atent!

O să ne fie mai uşor să dăm exemple decît să intrăm în formule şi teoreme de logică. Deci o s-o luăm intuitiv.

Exemplul 1

Să luăm următoare propoziţie: Nu toţi oamenii au un milion de capete şi trei milioane de mîini. (să o notăm cu p) Putem infera (în limbaj uzual putem citi liniştiţi deduce în loc de infera) din propoziţia p propoziţia “Există unii oameni care au un milion de capete şi un milion de mîini” (să-i zicem q)? Vă spun eu: nu, nu putem deduce pe q din p. Cu alte cuvinte chiar dacă p este adevărată, q nu este (pentru simplu fapt că nu există oameni cu un milion de capete şi trei milioane de mîini). Deci acest raţionament nu este valid. Sau, puţin mai tehnic spus, “propoziţia p nu implică propoziţia q”. Sau, şi mai tehnic spus, propoziţia “p implică q” este falsă, fiindcă antecedentul (p) este adevărat iar consecventul (q) este fals.

Exemplul 2

Propoziţia p: “Nu toate Daciile Logan sînt pe Lună” este adevărată. Ea ar fi falsă dacă toate Daciile Logan ar fi pe Lună, dar oricît de tare au crescut vînzările Dacia datorită programului rabla din Germania nu cred să se fi ajuns aici.

Deşi această propoziţie p este adevărată, propoziţia q: “Există unele dacii Logan care se află pe Lună” este falsă. Asta înseamnă că din propoziţia p nu deducem/nu rezultă propoziţia q.

Dacă aţi avut răbdare pînă acum, aţi aflat că din propoziţia P: Nu toţi ţiganii şi românii din Italia trebuie omorîţi nu rezultă în nici un caz propoziţia Q: Există unii ţigani şi români din Italia care ar trebui omorîţi

Deci noi astăzi am învăţat că dacă spunem “Nu toţi ţiganii şi românii din Italia trebuie omorîţi” asta nu înseamnă că ar exista măcar un singur ţigan sau un român din Italia demn de acest tratament. Lucru cu care probabil la începutul acestui text nu prea eraţi de acord.

Am făcut tot acest ocol ca să vă vorbesc despre blogul Logica e bună care militează împotriva scoaterii logicii ca materie din programele de studiu în liceu.

Imaginaţi-vă cum ar reacţiona unele ONG la afirmaţia “Nu toţi ţiganii trebuie omorîţi” sau cum ar reacţiona un român la afirmaţia “Nu toţi românii din Italia trebuie omorîţi.”

Vedeţi deci, cu exemplul de mai sus, cîţi nervi putem să ne facem dacă nu ştim măcar puţină logică. Mai era puţin şi ne luam la bătaie p-aici. Ni se făcuse deja părul măciucă. Uuufff, Doamne bine că am scăpat!

Nu te-nvaţă poate ea logica să iubeşti, dar măcar te-nvaţă uneori să nu urăşti. Sau să nu te repezi să urăşti aşa repede.

Avem probleme. Intru pe blogul lui EBa (cel puţin aşa cred, fiindcă în ultima vreme au fost anunţate o grămadă de făcături), iar acolo intră brutal peste mine blogul lui Cristian Preda, care şi ăla mă anunţă că s-a mutat la pagina de site a lui Cristian Preda. Of, greu! dacă-i las să zburde aşa din adresă în adresă oare unde ajung? Ca să întrerup şirul încărnărilor sau reînarnărilor succesive mă agăţ cu nişte click-uri de blogul Elenei Băsescu. Băi, dar chiar nu se poate aşa ceva! Oriunde intru în site la EBa, orice aş încerca să citesc îmi sare în faţă domnul Cristian Preda cu site-ul lui.

Faceţi şi voi încercarea. Poate nu le place de mine. S-or mai fi uitînd şi blogurile astea după om.

Deci, vă repet, orice încrec să văd înăuntrul acestui site mă bruschează siteul domnului Preda. Mă gîndesc că Băsescu i-o fi spus aşa intelectualului: Băi, fii atent, cînd încearcă fii-mea să vorbească, n-o laşi! Te bagi tu imediat şi le explici fraierilor ălora dspre ce-i vorba. Ştii cum e ea mititica atunci cînd se încordează pe teme delicate. Plus că tu văd că ai ochelari, deci cred că ai citit măcar ultima copertă a cărţilor pe care le tot vînturi dintr-o parte în alta pe la bucatărie la Cotroceni.

Sperăm să fie aşa. Fiindcă nu am vrea să ne gîndim ce s-ar putea petrece dacă află Traian că profesoraşul ăsta se dă la fiică-sa.

Elena Udrea face glume. Cică PSD i-ar da o mînă de ajutor la creşterea numărului de turişti. Cum? Păi, făcînd turism electoral. Ahaaaa …. deci v-aţi prins de poantă, da?!

Dar să lăsăm glumele. Doamna Nuţi dă şi consultaţii juridice. Unul are de întabulat un teren şi s-a certat cu văr-su. Doamnei Mariana Coza din Satu Mare îi stă în gît un cabinet de ginecologie. Putea să-i stea şi în altă parte. Udrea le răspunde pe îndelete tuturor şi este alături de ei. Aş avea şi eu nevoie de o consultanţă juridică. Doamnă Udrea cum să fac eu să evit – perfect legal – impozitul ăla idiot şi forfetar pus de demagogul de Pogea.

Un off-shore, o şmecherie avocăţească ceva? Puteţi să-mi spuneţi? Dar nu-mi răspundeţi pe blog să nu audă toţi fraierii!

De văzut neapărat asta. Faceţi un concurs cu colegii de borou dacă reuşesc să o ghicească pe Elena în poze.

Stăm toată ziua pe bloguri şi ardem gazul. Cineva trebuie să mai facă şi treabă. Cuiva trebuie să-i pese. Mereu mi-au plăcut pensionarii (şi nu numai) care intrau în direct în emisiuni de radio sau TV despre fotbal sau despre orice şi reclamau: “Pe aleea Dumbrăviţa din Sectorul şase, cum vii dinspre Drumul Taberei 34, pe mîna dreaptă, imediat după Pîine, se lucrează la o conductă de trei săptămîni. Muncitorii dorm în cozile hîrleţelor zi lumină, iar lucrearea nu avansează….În atenţia organelor abilitate… Nu se poate aşa ceva … tra-la-la…” Ei, uite un domn cu blog care a filmat un gheizer pus la dispoziţie prin bunăvoinţa celor de la Apa Nova.

Deci se poate să avem blogări în slujba comunităţii.

Aproape de oameni, împreună cu ei. Încă mai caut un blog al administratorilor de blog, cei care umblă să caute oameni bun de “băgat la întreţinere”, aşa cum blogării caută vizitatori. Sperăm să apară şi cei care-ţi ridcă ştergătoarele la blog dacă nu e mulţumit.

La colegul Eugen Istodor pe blog aflu că a mîncat trei felii de tobă. Ei, ce să-ţi povestesc! Eu sînt mult mai şmecher. Am mîncat trei felii de icre negre. Şi nu oricum, ci pe un ziar cu anunţuri scris de Heidegger. Vezi, tată!

Nici nu cîntă papagalul de Boc de trei ori de cînd dădu legea deconcentratelor că Bendeac a şi ieşit să o schimbe din funcţie pe tanti Columbeanca. Ţoapă, cocalar, neam-prost. Cuvinte vibrante despre soţia lui Iri. Citiţi comentariul lui mondenului şi veţi rămîne surprinşi. Bendeac e la curent cu grila unică de salarizare:

EU ii transmit atat : Draga Monica, in numele profesorilor cu salarii intre 700 si 1500 de lei, in numele medicilor cu salarii intre 800 si 2000 de lei sau in numele actorilor cu salarii intre 540 si 1200 de lei, TE INVIT IN EMISIUNE CA SA-TI BAGI IN EXCLUSIVITATE CEASUL IN CUR…

A pus omul punctul pe cur.

Era vorba de un ceas de 60.000 de euro. Acu’ probabil că nici dumneai nu poate să-şi bage aşa oricum un ceas de 60 de mii de euro în orice cur. Trebuie să fie un cur de minim 600.000 de euro. Deşi, cred că pe criza asta preţul la ţîţe şi fese s-a prăbuşit mai tare ca Piaţa Imobiliară Dorobanţi.

Chestia cu ceasul care valorează enorm mi-a amintit însă de Woody Allen care spunea despre un ceas de-al lui: Ţin foarte mult la acest ceas. Este o amintire de familie. Bunicul mi l-a vîndut pe patul de moarte.

Vezi, dom’le ce înseamnă o adevărată vedetă de Hollywood, nu închipuite de-astea de-ale noastre!

Să lansăm şi un sondaj tip OTV. Nu avem partea grafică, adică acei cîrnaţi pe roşu sau albastru care să ne ajute să înţelegem că 24% este cam de două ori mai mic decît 48%, dar vom încerca. Senzaţional: credeţi că Tolea Ciumac are blog? DA sau NU. Aţi cîştigat. Tolea are blog. De acolo am aflat că are mari şanse să scape din pîrnaie, aşa că o să fiu atent la ce vorbesc. Tolea se chinuie să demonstreze că el a făcut puşcărie şi în Spania. Ideea este ca arestul executat acolo să i se scadă din condamnarea de patru ani pe care a luat-o aici pentru tentativă de omor.

Spaniolii l-au băgat la răcoare pe unul Alexander; aşa-l chema atunci pe Tolea. Vezi, nene, că uneori nu e bine să-ţi iasă faza cu identitatea falsă!

Am căutat-o şi pe Magda pe bloguri, dar nu am găsit decît la Zoso ştirea că Magda Ciumac este pe Wikipedia. Am căutat-o şi pe Wiki dar nu am dat de ea.

În rest aşteptăm ca internetul să ajungă în faza în care să şi putem mirosi site-urile. Poate aşa va fi mai greu să aduni lumea cu rahaturi.

Dan Voiculescu e învăţat să scrie. Nu mai semnează Felix, dar scrie. Scrie pe blog. Mult. Răspunde la toată lumea. Dom’le da’ chiar la toată lumea. Vă spun sincer că am rămas impresionat. O fi avînd oameni angajaţi care citesc toate comentariile? Stă el cu termosul de cafea în faţă de-l prinde ziua răspunzînd? Nu-mi dau seama. Drept e că nici după stil nu-ţi poţi da seama. Fiţi atenţi:

Pentru Dulcesa Elena: Mulţumiri, în numele lui Cristofor, pentru ospitalitate şi deschidere.
Pentru andron: Entuziasmante pasiunea şi competenţa ta în problema Basarabiei. E un semn că acest subiect nu e încă unul închis.
Pentru alexandra: Te anunţ când vom avea o acţiune comună.
Pentru rhody: Mulţumesc.

Îmi voi inventaria prietenii.
Pentru Alex: Cristofor este deja un simbol. E numai în puterea lui să dea conţinut şi forţă acestui statut. Atunci va deveni un lider.
Pentru Romanul: Voi publica un contact.
Pentru anamaria: Ba putem scăpa! E nevoie de o “revoluţie” de sens contrar – revoluţia valorii.
Pentru simona neagu: Mă bazez pe tine în acest sens.
Pentru Alice: Serios? A cerut?
Pentru daniel: A venit!
Pentru Marian: Din nou: negociem?

Metaforele parcă ar fi de Antena 1. Verva ar fi a unui om politic cu procent de sub 1%. Deci, vă spun e greu să ne dăm seama în dreptul cui va reţine posteritatea opera de răspuns la postări.

Frumos este că domnul Voiculescu vrea să vîndă publicitate pe blogul său, iar banii primiţi să-i dea unor alţi blogări. La cele burse de 300 de euro (bani luaţi de la publicitari), omul mai adaugă încă pe atît din caraimanul propriu.

Deci avem poate primul blogger care nu numai că nu face bani cu blogul, ba chiar vine cu bani de-acasă.

Dar, vă repet, impresionantă este acribia cu care Voiculescu răspunde tuturor. Şi cînd mă gîndesc că şeful lui, cărui îi datorează multe, a repetat-o aşa de răspicat: “Nu răspund decît în faţa Marii Adunări Naţionale!” Am spune că numai pentru că ăla nu a vrut să răspundă, îşi permite ăsta acum să răspundă la greu pe blog.

Năstase şi-a lansat carte de blogger. Cartea se cheamă, simplu, Blog and Roll. Mai nimerit ar fi fost Blog and Rolls Royce. Lansarea a avut loc la muzeul hărţilor. Nu ştim de ce a ales locul acesta. Ce i-o fi plăcînd lui Năstase la o hartă. O fi vorba de hărţile pe care şi-a însemnat locul unde stau ascunse milioardele strînse în al treilea mandat al lui Iliescu? Nu ştim.

Ion Iliescu nu putea să lipsească. Poate că în alte vremuri cartea asta ar fi apărut la Editura Tehnică. Nici nu ar fi fost aşa deplasat.

Aşteptăm cu interes un blog despre problemele globale ale omenirii şi despre revoluţia şi reforma blogurilor.

Care o fi mai tare în blog: Iliescu sau Năstase? Cred că cel mai şmecher de la ei rămîne tot Hrebenciuc. El trage sforile. Sînt sigur că Hrebenciuc are un trafic barosan tare de tot, mai tare ca GSP, mai tare ca Zoso, mai tare ca Realitatea. Numai că e vorba de trafic subteran, de care nu ştiu decît cîţiva oameni. Sau are poate milioane de unici, afişări şi vizite undeva printr-un cont în Elveţia.

E relativ simplu să deosebeşti sânii naturali de cei care au implanturi cu silicon. În primul rând rişti puţin pentru că trebuie să te holbezi de-a dreptul la ei şi, uneori, să-i atingi. Dar îţi vei da seama, până la urmă, cu ce ai de-a face. Uite câteva sfaturi care să te ajute să afli adevărul.

În primul rând îţi trebuie timp să… te uiţi la ei şi curaj să îi atingi.

1. Sânii naturali care sunt mari nu stau rotunzi, ci sunt puţin lăsaţi (dacă posesoarea nu are sutien).

2. Dacă vezi o fată slabă cu nişte sâni imenşi e foarte posibil ca de fapt să aibă silicoane. Sau, dacă nu, natura a cam dat greş cu proporţiile.

3. În mod normal, distanţa dintre barbă şi sâni e de circa 25 de centimetri, în funcţie de înălţimea femeii. Dacă are silicoane, sânii ei vor fi poziţionaţi mult mai sus.

4. Sânii naturali sar, se mişcă şi sunt conici când femeia se apleacă. Cei siliconaţi rămân rotunzi şi cuminţi la locul lor orice s-ar întâmpla.

5. Sânii naturali nu sunt identici. Între ei există o mică diferenţă de mărime şi/sau formă

6. Dacă are silicoane poţi să vezi când se dezbracă. O să aibă nişte urme foarte puţin vizibile în unele cazuri sub sâni, în jurul sfârcurilor sau la subraţ.

7. Sânii naturali sunt moi. Cei cu implanturi sunt foarte tari.

Unele femei nu au noroc în dragoste şi asta se întâmplă de multe ori din cauza bărbaţilor, care se tem de unele reprezentante ale sexului frumos. Fug de ele ca de blesteme. Aceste victime ale sorţii au fost împărţite în mai multe grupuri.

Femeile care îţi dau întotdeauna dreptate

E de acord cu tine mereu, te susţine orice ai face. Nu poţi să o superi uşor pentru că te iartă mereu. Ai crede că eşti în rai, dar după ceva timp te cam saturi să fii alături de o femeie aşa moale şi fără personalitate.

foto NorthfotoFemeile care nu vor să se mărite

Oi fi tu mare burlac, dar vine un moment în care simţi nevoia să ai o familie, să ai un copil sau doi. De ce nu chiar trei?! Dar ea nu vrea să se mărite, nu vrea copii, nu vrea probleme. Dacă vă distraţi câţiva ani şi vă simţiţi bine, când ceasul biologic te îndeamnă să devii tată şi soţ, sigur o să te desparţi de ea.

Femeile care vor să se mărite imediat

Numai asta visează, numai cu asta te stresează. Nu vrea să fiţi împreună o perioadă, să vă cunoaşteiţi, să vedeţi dacă vă înţelegeţi. Ea ştie una şi bună “vrea să devină soţie”.

Femeile care flirtează cu toată lumea

E frumoasă, e inteligentă şi poate are şi un job bun. Dar ce să faci cu ea dacă peste tot pe unde mergeţi flirtează cu toată lumea, face ochi dulci tuturor şi are mereu în telefon o groază de numere ale unor bărbaţi care o plac. Şi se laudă cu asta. De fapt… ţie ţi se laudă.

Pentru fiecare leu cheltuit pe sănătatea salariaţilor, compania câştigă trei. În România, anul acesta, doar 15% din firme au exclus din pachetul de beneficii abonamentul la sală.

«Dacă luăm în considerare creşterea productivităţii e­­­­­chipei, la nivel in­ternaţional, am economisit, în ultimii trei ani, o sută de milioane de dolari numai datorită programelor de fitness şi „well being“ oferite», spune Joyce Young, manager global de sănătate al grupului IBM. Ce determină îmbunătăţirea randamentului salariaţilor? Cel mai mare avantaj al acestui gen de programe este reprezentat de impactul pozitiv asupra psihicului şi, apoi, ameliorarea stării fizice a angajaţilor, spune Mihai Popa, director operaţional al unităţii din hotelul Marriott al World Class Health Academy, principalul furnizor de abonamente corporatiste de fitness de pe piaţă. Un alt beneficiu este posibilitatea de a socializa fie cu colegii, fie cu angajaţii altor companii: „Organizăm, de exemplu, clase de aerobic special făcute pentru un anumit grup de oameni, respectiv pentru o anumită companie. Produsul este considerat antrenant şi, evident, distractiv“, spune reprezentantul World Class.

Plătiţi să meargă la piscină

Jumătate din participantele la ediţia de anul trecut a suplimentului Capital „Top 100 cele mai bune companii pentru care să lucrezi“ acopereau, măcar parţial, preţul abonamentelor la sală ale angajaţilor. Studiul fusese însă realizat înainte de începerea crizei financiare. Între timp, lucrurile s-au schimbat.

„Din păcate, am fost nevoiţi să renunţăm temporar la acest beneficiu, din cauza condiţiilor dificile, manifestate în special în aria noastră de activitate“, spune Oana Crăciun, director de dezvoltare organizaţională al grupului de construcţii Icco, situat pe locul 56 în topul Capital. Potrivit PricewaterhouseCoopers (PwC), 15% din totalul firmelor care ofereau anterior acest avantaj au adoptat aceeaşi strategie. Cu toate acestea, spune Mihai Popa, numărul abonamentelor corporate nu a scăzut în ultima perioadă. Majoritatea companiilor au preferat să nu renunţe la acest beneficiu, optând eventual pentru scăderea contribuţiei. Semn că „poate vom înţelege şi noi că e mai bine să previi anumite afecţiuni decât să le tratezi“. Reprezentantul World Class precizează că oferirea acestui tip de beneficii este încurajată la nivelul UE, care pune la dispoziţia companiilor „fonduri foarte mari pentru activităţi recreative şi sportive“.

Cum au abordat problema companiile peste Ocean, cele care se confruntă cu cel mai mare număr de angajaţi obezi şi cu afecţiuni de muncă? Au îngheţat salariile şi i-au înghesuit în sedii mai mici, dar le-au lăsat accesul gratuit la sport. Şi mai mult decât atât. Un studiu realizat în luna ianuarie a acestui an de Watson Wyatt/NBGH arată că şase organizaţii din zece oferă servicii de „ameliorare a stilului de viaţă“, iar una din patru, programe de renunţat la fumat.

Aici, un detaliu surprinzător: întrucât, chiar dacă le au la dispoziţie gratuit, doar 5%-7% dintre angajaţi participau la acest tip de programe, companiile au început să le acorde stimulente financiare pentru a-i convinge să se menţină în formă. Potrivit studiului, sumele oferite lunar salariaţilor variază între 50 şi 100 de dolari.

52% dintre companiile americane le oferă angajaţilor programe de „ţinere sub control a greutăţii“. Acest tip de consultanţă şi-a făcut loc în corporaţiile de peste Ocean din 2005, iar în ultimii doi ani numărul clienţilor a crescut cu 10%, reiese din studiul Watson Wyatt/ NBGH.

220 de lei plătesc angajaţii Orange pentru un abonament lunar la sală, cu toate facilităţile incluse

Esenţial

Dependenţi de alergare după serviciu

Acestea au fost răspunsurile celor 667 de participanţi la întrebarea: „Cât de importantă ar fi taxa de membru la clubul de fitness în negocierea salarială, dacă ar trebui să vă schimbaţi slujba?“

Fără petreceri, sport şi maşini

Chiar dacă au decis să renunţe la o parte din pachetul de beneficii pentru a-şi reduce costurile, „un număr mare de companii a negociat în numele angajaţilor pachete mai avantajoase“, remarcă Ruxandra Stoian, directorul Departamentului Servicii de Consultanţă în Resurse Umane al PwC România

3 companii din zece au luat măsuri de reducere a costurilor, prin eliminarea unor beneficii, prin reducerea valorii acestora sau prin amânarea introducerii unor beneficii noi, spune Ruxandra Stoian.

44% din clienţii sălilor de fitness le calcă pragul de trei-patru ori pe săptămână, potrivit sondajului World Class.

Cercetătorii britanici au vrut să descopere când a apărut râsul pe Pământ. Astfel ei au gâdilat uşor picioarele, palmele şi gâturile mai multor bebluşi şi pui de maimuţă.

Analizând zgomotele scoase de copii şi animale, un fel de chicoteli, aceştia au descoperit cu stupoare că râsul a fost “experimentat” pentru prima dată de primate în urmă cu 16 milioane de ani şi că s-a dezvoltat odată cu evoluţia speciei umane pe Pământ.

Pentru început specialiştii de la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie, au gâdilat trei bebeluşi şi pui de urangutan, gorile şi cimpanzei şi le-au înregistrat “râsul”. În urma analizei sunetelor aceştia au descoperit asemănări izbitoare între zgomote.

Această descoperire a demonstrat că râsul a apărut prima dată în urmă cu 16 milioane de ani, a evoluat odată cu omenirea şi că specia umană se aseamănă mult cu cimpanzeii însă foarte puţin cu urangutanii.

Ciobanul îngropat în cimitirul Mănăstirii Maglavit, care în 1935 a spus că l-a văzut pe Dumnezeu ar putea fi canonizat.

Petrache Lupu, ciobanul analfabet care, la mijlocul anilor ’30, a spus că s-a întâlnit cu Dumnezeu, a fost deshumat, la sfârşitul săptămânii trecute, din cimitirul comunei natale, localitatea doljeană Maglavit, pentru a fi reîngropat, conform dorinţei lui, în cel al mănăstirii ridicate pe locul unde îl întâlnise pe Dumnezeu. A fost numit “Sfântul de la Maglavit”, după ce s-a spus că a săvârşit numeroase minuni, în special vindecări ale bolnavilor, dar a şi prezis viitorul. Mulţi îl consideră demn pentru a fi trecut în rândul sfinţilor.

Era într-o vineri, 31 mai 1935, când ciobanul Petrache Lupu a avut, după spusele lui, prima întâlnire cu Dumnezeu, într‑un loc numit “La Buturugi” din Maglavit. Speriat, n-a spus nimănui, dar viziunea s-a repetat de două ori, în zilele următoare. Atunci, ciobanul de 17 ani a Petrache Lupu apare pictat în interiorul Mănăstirii Maglavitmărturisit totul preotului satului, iar vestea s-a răspândit repede. Mesajul Moşului, cum îi spunea ciobanul lui Dumnezeu, era: dacă lumea nu se va pocăi, va fi trecută prin grele încercări, dar dacă o va face “Moşul ne dă sănătate, ne dă grâu, ne dă porumb”.

2.000.000 de români i-au cerut ajutorul

Se estimează că două milioane de români au ajuns la Maglavit, în anii 1935-1936, pentru a cere ajutorul lui Petrache Lupu, despre care se dusese vorba că poate vindeca printr-o simplă atingere. Ziarele vremii relatau despre numeroase cazuri de acest fel. Mai mult, Stan Mucică, un moşier din Calafat, l-a rugat pe Petrache Lupu să vină la moşia lui, să aducă ploaie. Ciobanul a refuzat să meargă, dar l-a sfătuit să se ducă liniştit acasă, căci într-un ceas va ploua. Exact la ora spusă de el, o ploaie năprasnică s-a abătut peste regiune.

Modest şi cumpătat, Petrache Lupu nu şi-a părăsit satul natal decât de puţine ori, propovăduind tot timpul reîntoarcerea la credinţă şi la cele sfinte. În timpul războiului, mareşalul Antonescu l-a dus cu un avion pe frontul din Est, pentru a ridica moralul trupelor. “Războiul va fi pierdut”, le-a spuns ciobanul soldaţilor. Mai mult, le-a vorbit despre o stea roşie ce se va abate ca o urgie asupra României. Câţiva ani mai târziu, steaua roşie a comunismului avea să-şi înceapă dominaţia de 50 de ani.

A murit la 87 de ani

Căsătorit cu Elisabeta, Petrache Lupu a avut trei băieţi, cel mai mare fiind botezat de însuşi regele Mihai. A murit în 1994, la 87 de ani, şi a fost îngropat în cimitirul de la Maglavit, dar şi-ar fi dorit să odihnească în curtea Mănăstirii Maglavit, unde se înalţă acum biserica ridicată pe locul întâlnirii lui cu Dumnezeu.

Acum câţiva ani, deputatul Florea Voinea, unul dintre nepoţii ciobanului vizionar, a propus trecerea lui Petrache Lupu în rândul sfinţilor.

Până să se întâmple asta, “Sfântul din Maglavit” a mai făcut o minune: la deshumarea lui, a plouat la Maglavit, după săptămâni de arşiţă.

Acestea sunt rămăşiţele lui Petrache Lupu, mort în 1994, care au fost deshumate săptămâna trecută pentru a fi reîngropate în cimitirul Mănăstirii Maglavit, conform dorinţei decedatului