Pantaleonescu Weblog!

Puţini sînt copiii şi adolescenţii din ziua de azi care mai deschid vreo carte – alta decît manualele şcolare. În aceste condiţii, viitorul literaturii ca artă pare sumbru. Şi totuşi, exact jocurile video care par să constituie singura preocupare a “puştanilor din ziua” de azi reprezintă şansa de supravieţuire a literaturii şi, nu în ulimul rînd, al meseriei de scriitor.

Cercetătorii susţin că drumul spre inima unui bărbat nu este prin stomac, ci prin… nas. De fapt, oamenii de ştiinţă susţin că ambele sexe se folosesc de miros pentru a-şi găsi un partener de viaţă. Conform studiului, oamenii “miros” potenţalii parteneri şi aleg o persoană al cărui miros corporal este complet diferit de al lor.

O eclipsă totală de soare va avea loc la data de 22 iulie a.c., în jurul orei 3 a.m. după fusul orar al Romîniei, respectiv ora 8 a.m., ora Beijingului, unde va putea fi observată cel mai bine. Luna va acoperi soarele timp şase minute şi 39 de secunde, fiind cea mai lungă eclipsă din ultimele două milenii, după cum anunţă agenţia oficială de presă a Chinei, Xinhua. Spectaculosul fenomen va putea fi urmărit din India, Nepal, Bhutan, China şi Japonia. Parţial, va putea fi observată din nord-vestul Oceaniei, din estul îndepărtat al Rusiei şi din Kazakhstan.

Dupa o perioada in care credeai ca totul iti merge rau si ca nu mai ai nici o sansa sa ii atragi atentia baiatului dragut pe care ai pus ochii, suna telefonul si esti invitata la intalnire chiar de EL!!

Ups! Acum începe “distracţia”! Cu ce te imbraci, cum te machiezi, ce pantofi se asorteaza, parfumul potrivit care ar fi? Atat de multe probleme pentru o singura intalnire.

Exista totusi si cateva lucruri care nu sunt recomandate sa le faci la prima intalnire. Tocmai pentru asta m-am gandit sa iti descriu cateva din ele.

1. NU iti arata interesul pentru el. Baietii care te vad interesata de ei la prima intalnire nu mai au nici o curiozitate in ceea ce te priveste.

2. NU vorbi doar despre tine. Lasa o urma de mister in ceea ce te priveste ca sa-i starnesti curiozitatea. Prin asta va dori sa va mai intalniti.

3. NU fi sarcastica. Incearca sa glumesti in limita bunului simt si intr-o maniera placuta, fara urme de sarcasm, ca sa nu creada ca este luat peste picior.

4. NU-l intrerupe. Daca iti povesteste ceva, arata ca esti interesata de ceea ce iti spune, ca sa nu considere ca te plictiseste.

5. NU te uita in alta parte cand vorbesti cu el. Uita-te in ochii lui, nu in jurul vostru ca si cum ceea ce zice el nu iti starneste interesul deloc si ai vrea sa termine mai repede.

6. NU da de inteles ca esti genul de fata care cauta doar distractie. Imbraca-te decent, machiajul sa fie cat mai natural, fi rezervata in gesturi, mimica si comportament. El va aprecia asta foarte mult.

7. NU face exces de bautura. Daca te hotarasti sa bei un cocktail sau o bautura mai feminina, incearca sa nu intreci limita, altfel va crede ca pentru tine este un obicei sa faci asta.

8. NU flirta cu altii cand esti cu el. Chiar daca apare prima ta iubire, sau vreun amic de-al lui, incearca sa nu fi prea sociabila sau ambitioasa in gesturi si priviri. Va crede ca esti cam libertina si ca nu esti stapana pe sentimentele tale.

9. NU-l confunda cu prietenele tale. „Wow ce bluza am vazut la mall! Se asorteaza perfect cu pantalonii pe care i-am luat saptamana trecuta”, „Stii ce bratari colorate am vazut?”, sau alte remarci asemanatoare. Un baiat nu agreeaza astfel de discutii.

10. Fii tu insati! Glumeste, razi, discuta cu el, fii cat mai naturala si originala. Poarta o discutie relaxanta cu el, si fii increzatoare in fortele proprii. Nu strica sa devii brusc serioasa din starea de veselie. Asta ii starneste curiozitatea in a te cunoaste mai bine.

Fiecare baiat este in felul lui. Ii place fata care stie cum sa vorbeasca, cum sa il asculte, sa fie cat mai naturala. Important e sa iti arati calitatile la prima intalnire, lasand o urma de mister si facandu-l pe el sa devina curios in privinta defectelor tale. Cu siguranta te va cauta in continuare.

Sursa:MADone

Placa de bază este principala componentă a unui calculator, numită în enlgeză MotherBoard. Pe placa de bază se montează procesorul, Ram-ul, Placa Video şi celelalte componente. Principalele componente hardware necesare rulării unui calculator sunt: placa de bază, procesorul, ram-ul şi placa video.

Placa de bază deţine mai multe sloturi: slot AGP(pentru plăci auxiliare: placa de reţea, TV Tuner etc.), slot PCI Express sau AGP (slot exclusiv pentru placa video), slot pentru memoria ram (Sdram, DDR, DDR2). Alte componente ale plăcii de bază sunt: bateria (are rol în memorarea ceasului), socketul pentru procesor, mufele (USB, Firewire, PS2). Placa de bază poate conţine periferice integrate, principalele periferice care pot fi integrate pe placa de bază fiind: Placa Video, Placa de reţea, TV Tuner-ul

Dimpotrivă, „a crede cu putere în Dumnezeu” înseamnă, înainte de toate, a crede, în pofida anumitor situaţii care, în aparenţă, ne-ar sugera contrariul; înseamnă a crede chiar împotriva probabilităţilor, a statisticii, a legii numerelor mari etc.

A crede este astfel un verb adversativ, o sfidare, o provocare, realizată de tot ceea ce este divin în om şi care este adresată răutăţilor de tot felul, legităţilor absurde şi impunerilor nedrepte ale lumii care sunt, aparent, inexorabile. Noi credem atunci CU TĂRIE în noi înşine şi în Dumnezeu, deşi există în lume moartea, bolile, suferinţele, crimele, tortura, delaţiunea, sadismul şi multe altele. În ciuda cumplitului spectacol pe care omenirea îl afişează în prezent, ceva tainic în sufletul nostru îşi cântă credinţa fermă şi nebănuită în Dumnezeu.

A crede cu adevărat în noi înşine şi în Dumnezeu înlătură orice dubiu, orice rezervă şi orice motivaţie. „Brusca apariţie a unei imense păsări roşii căzute din cer i-ar pune pe oameni – scria Kierkegaard – faţă în faţă cu un eveniment extraordinar şi senzaţional, care nu le-ar mai îngădui să nu-şi dea seama că au de-a face cu un semn divin cert, unul dintre acelea care sunt, în mod stăruitor, cerute de farisei, scribi şi cărturari. Coborârea de pe cruce a lui Iisus, la Golgota, ar fi putut să fie o asemenea uriaşă pasăre colorată, după ivirea căreia arhiereilor şi tuturor celor care se aflau în perimetrul acela nu le rămânea altceva de făcut decât să se supună evidenţei, să îngenuncheze şi să cânte osanale”.

Însă nu aşa acţionează Dumnezeu şi nu aşa a înţeles Iisus sintagma „a crede în Dumnezeu” ori de câte ori a rostit-o şi, mai ales, atunci când s-a adresat lui Toma, la opt zile după înviere. Înţelegerea necesităţii unei credinţe puternice şi adevărate în Dumnezeu este deosebit de importantă. „Să vedem şi apoi să credem”, spuneau arhiereii – or, în această direcţie, o contradicţie mai acută aproape că nici n-ar putea să existe, căci, dacă ei vedeau, nu mai avea niciun sens să afirme că ei cred în mod necondiţionat în Dumnezeu. Prin urmare, într-o astfel de situaţie, ei nu ar mai fi putut să creadă cu adevărat din moment ce „vedeau cu ochii” fenomenele care le impuneau sentimentul raţional al evidenţei prezenţei Divine, împreună cu irezistibila lui putere de anulare a oricărei ezitări. Apostolul Pavel afirmă cât se poate de limpede: „Nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede?” (Romani, 8, 24). Sau: „Credinţa este încredinţarea şi dovedirea lucrurilor nevăzute sau, altfel spus, subtile şi spirituale.” (Evrei, 11, 1).

Tot el ne indică drumul spre atingerea unei stări autentice de credinţă în Dumnezeu: „Neprivind la cele ce se văd, ci (am adăugat noi, „privind” prin transfigurare) doar la cele ce nu se văd.” (2 Corinteni, 4, 18). În textele creştine, credinţa autentică în Dumnezeu este pusă în legătură cu alte trei elemente foarte importante: libertatea (care este opusul robiei), spiritul (care este opusul literei) şi bucuria extatică (care este opusul întristării ori supărării). De aceea, credinţa în realitatea noastră divină, în Sinele Nemuritor Suprem ATMAN şi în Dumnezeu Tatăl nu trebuie să se sprijine nici pe raţiune, nici pe percepţiile simţurilor noastre, care ar putea crea iluzia unor certitudini inexorabile.

Credinţa puternică ţine, întotdeauna, de un tainic simţământ lăuntric, de o stare de siguranţă absolută, care este obţinută numai prin dovezi lăuntrice, sufleteşti. Desigur că verbul „a crede”, ca temelie a religiei, pare straniu; de ce tocmai un cuvânt atât de greu de înţeles, de definit şi de precizat să constituie miezul oricărei căi spirituale autentice? Nu ar fi putut oare marile spirite care s-au încarnat pe această planetă să găsească o altă vocabulă mai puţin misterioasă, mai accesibilă înţelegerii mulţimii oamenilor şi, la urma- urmei – de ce nu? – mai puţin scandaloasă şi mai puţin derutantă pentru oamenii de ştiinţă, raţionalişti şi logicieni, care nu sunt, totuşi, chiar toţi şi în mod total, de cealaltă parte a baricadei ori, altfel spus, zăvorâţi în prejudecăţi?

Mesajul esenţial al acestei situaţii este că nu trebuie să ne lăsăm niciodată ispitiţi de vraja (ori obsesia) căutării şi aflării dovezilor materiale. Fără îndoială, ele pot fi de ajutor unora dintre oameni, dar, cu toate acestea, ele nu au nicio valoare pentru cei care ştiu că „Dumnezeu n-a vrut să-Şi întemeieze împărăţia Sa spirituală pe nisipul iluziilor (adică ştiinţifice, istorice etc.), ci pe stânca de granit a credinţei autentice”.

Termenul de orfism, preluat cumva de gândirea secolului XX, îi aparţine în speţă poetului Guillaume Apollinaire, desemnând o orientare artistică de la începutul secolului trecut. Înainte de toate, acesta îşi propune felul de a desemna muzicalitatea tonurilor şi volumelor în pictură.

Prima menţiune referitoare la Orfeu datează din sec. al VI-lea î.Hr. şi aparţine poetului Ibykos din Rhegium. El vorbeşte despre „Orfeu cel renumit”. Pindar, autorul „Odelor” şi „Epodelor”, îl aminteşte pe Orfeu, numindu-l „cântăreţul din Forminx, tatăl melodioaselor cântece”. Orfeu este evocat şi de Eschil ca fiind „cel ce încântă natura întreagă cu farmecele sale”. Mircea Eliade îl consideră pe Orfeu un personaj religios de tip arhaic. Relaţiile lui cu tracii sunt enigmatice deoarece, pe de o parte, el se comportă printre barbari ca un grec, iar pe de altă parte, se bucură de atributele magico-religioase preelenice (stăpânirea animalelor, catabaso de tip şamanic). Morfologic, Orfeu se apropie de Zalmoxis, şi el întemeietor de sisteme şi erou civilizator al geţilor, acei traci „care se cred nemuritori”.

Sunt doar câteva date despre acest erou legendar, Orfeu, pentru a putea astfel să facem analogia între denumirea unui termen ce defineşte un stil în arta picturală, acela de orfism, desemnat de un mare poet ca Apollinaire, pentru a sublinia astfel modernitatea şi muzicalitatea în pictură, pe suportul desăvârşit al unui model antic. Reprezentanţii stilului orfism în pictură au fost soţii Robert şi Sonia Delaunay, care între anii 1910-1914 se opun rigidităţii cubismului, propunând un mod armonios de desfăşurare al compoziţiilor plastice, în care culorile pot deveni echivalentul sunetelor muzicale. Pictorii adepţi ai orfismului stabilesc o legătură directă între proprietăţile fizice ale culorilor şi ecoul pe care îl trezesc în privitor.

Orfismul se afirmă public în cadrul „Salonului Independenţilor” de la Paris, în anul 1913, unde participă Leger, Picabia, Kandinsky, Kupka. Robert Delaunay fragmentează obiectele prin repetarea efectelor de lumină, care capătă o facultate vibratorie. În acest fel se detaşează de aspectul static şi monocrom al cubismului, preluând inspiraţia din lumină, creatoare de dinamism şi forţă, şi nu din obiecte. Pentru a defini programul orfismului, se mai foloseşte termenul de „simultaneism” sau de „sincronism”, tocmai pentru a marca „lectura” imaginii ca pe a unei compoziţii muzicale.

Am ajuns de la televizorul alb-negru cu lămpi la cel cu tub (CRT), mai apoi la cel color, cu telecomandă, iar acum ne întrebăm dacă ar fi mai bine să cumpărăm un televizor LCD sau o Plasmă-tv. Mulţi dintre noi ne gândim că LCD-ul a apărut după Plasmă, atunci e mai bun. Tehnologia LCD (Liquid Crystal Display) a apărut ca soluţie pentru monitoarele computerului, transformându-se în variante mult mai mari care să satisfacă cerinţele cumpărătorilor care doresc vizionarea filmelor pe un ecran imens. Atât LCD-ul, cât şi plasma au ecranul compus din pixeli (puncte cu dimensiunile unui vârf de ac). Pixelii LCD-ului sunt umpluţi cu lichide nobile, cum ar fi xenonul, în timp ce ai plasmei sunt încărcaţi cu gaze.

Războiul Plasmă LCD a apărut din motive lesne de înţeles. Sunt două soluţii viabile, noi, la cele mai înalte standarde tehnologice. Fiecare dintre cele două au avantaje şi dezavantaje, tot timpul balanţa fiind când în favoarea uneia, când în favoarea celeilalte.

La început, plasma era singura care putea satisface dorinţa celor care doreau dimensiuni ale ecranului foarte mari. LCD-ul rămâne în urmă atunci când vorbim de dimensiuni, dar nu pentru mult timp. Acesta însă câştigă la greutate, un LCD fiind mai subţire şi mai uşor decât o plasmă cu aceeaşi diagonală. Un alt atuu este unghiul la care poţi privi, de 1750 faţă de 1650 al plasmei, diferenţă insesizabilă până la urmă.

Plasma câştigă atunci când e vorba de transmisia tv şi la rapiditatea cu care este transmisă imaginea, LCD-urile fiind concepute pentru a crea imagini statice. Rezoluţia şi contrastul le câştigă până de curând plasma, pentru că doar plasma oferea negrul absolut televizorului nostru, dar LCD-ul a rezolvat această problemă.

Plasma pierde teren la durata de viaţă, dar să fim serioşi făcând un calcul cu durata preconizată de 20.000 – 30.000 de ore la o medie de opt ore pe zi de funcţionare rezultă că plasma noastră va „trăi” şapte ani, ceea ce este suficient având în vedere că sigur o vom schimba după trei ani. Sunt surse care spun că plasma câştigă teren şi aici şi că se apropie de durata de viaţă a LCD-urilor, aceea de 60.000 de ore. Tot aici includem şi fragilitatea plasmei, pe care trebuie să o mişcăm cu foarte mare grijă.

Ca defecţiuni majore avem efectul tatuaj sau mai exact „remanenta ireversibilă” al plasmei adică imaginile statice se imprimă în ecran, lăsând o umbră permanentă acolo, în cazul în care imaginea nu se schimbă timp de câteva zeci de ore. De aceea nu este recomandat să le părăsiţi mergând pe un post de televiziune, pentru că sigla va rămâne „arsă” în ecran. O problemă la ecranele LCD ar fi pixelii mort sau puncte incolore pe ecran, ce apar odată cu timpul.

Analizând avantajele şi dezavantajele pe care Plasma sau ecranul LCD le au, constatăm că alegerea rămâne la latitudinea noastră. Trebuie să avem însă în vedere modul de întrebuinţare şi să fim siguri că nu achiziţionăm un produs ce a stat pe raftul de prezentare al magazinului. Am aflat însă că plasma nu este depăşită şi că această concurenţă dintre ele nu poate fi decât benefică. Atât plasmele, cât şi ecranele LCD ne vor aduce şi mai multe îmbunătăţiri în viitor.

Mai multe articole interesante puteţi citi pe www.4interior.ro, un site ce vine în ajutorul dumneavoastră cu sfaturi şi idei pentru casă şi cu un magazin online de unde puteţi cumpăra decoraţiuni şi accesorii.

Cine ar fi crezut că Sişu se va cuminţi?. Dar iată că membrul trupei La familia, Sişu, va deveni tată peste doar două luni. Această veste am primit-o chiar de la colegul său de trupă ,Puya , care a vrut să dezvăluie această veste chiar în cadrul emisiunii „Pro FMs Cool”. Sişu este foarte bucuros că va trăi această experienţă de părinte alături de iubita sa, Oana. „Va fi experienţă nouă pe care sper să o trăiesc din plin”, declară rapperul lui Bogdan Nicolai. Sişu ştie deja că va avea un băiat, pe care îl va chema Luca.

Fostul membru al trupei La Familia pare lovit serios de criza financiara. Pentru ca nu mai produce bani din muzica de cartier, Puya s-au apucat…

Puya revine pe piaţa muzicală cu un nou videoclip. Primul single promovat de pe noul material discografic se intitulează „Undeva-n Balkani”, iar videoclipul a fost filmat miercuri la studiourile din Buftea sub atenta supraveghere a lui Marian Crişan, regizorul şi scenaristul clipului. Iată ce spune cântăreţul: „Este un videoclip ce foloseşte reţeta clasică pentru acest gen muzical, însă de această dată l-am vrut filmat într-un studio”, povesteşte Puya.

„Undeva-n Balkani”, single-lul pe care îl promovează Puya, este în topul difuzărilor. La doar o lună de la lansarea albumului, „Românisme partea 1”, piesa pe care o cântă Puya, este melodia cea mai difuzată atât la radio, cât şi la televizor.

Conform monitorizării, „Media Forest Hora” a fost difuzată de 448 de ori în perioada 16-23 mai 2009. Acest lucru îl duce pe artist pe locul întâi, în topul preferinţelor ascultătorilor, fapt se datorează liniei melodice, care este foarte apropiată de ceea ce se ascultă peste Ocean. Turneul de promovare al albumului „Românisme partea 1” a luat sfârşit vineri, 22 mai, la Sibiu, în faţa a peste 500 de spectatori. Promovarea acestei piese a adus artistului un succes pe care nu se aştepta să-l aibă. Acest lucru l-a mirat pe Puya, mai ales că genul lui, hip-hop, aproape că dispăruse de pe piaţă, cel puţin asta a fost impresia pe care a lăsat-o industria muzicală în ultimii ani. Partea a doua a turneului Puya 2009 se a desfăşura în perioada octombrie-noiembrie 2009 şi va număra 25 de locaţii din toată ţara.

Psihologul rus Leonid Kitaev-Smyk a observat că numărul bărbaţilor impotenţi sau cu probleme erectile a crescut foarte mult în comparaţie cu acum 100 de ani. În plus, cei mai afectaţi sunt ci din Occident, bărbaţii din Orient, din ţările arabe nu par să aibă aceleaşi probleme. Motivul? Femeile îmbrăcate sumar.

Kitaev-Smyk împreună cu o echipă de cercetători americani a observat comportamentul bărbaţilor timp de 30 ani, ajungând la concluzia că stripteuzele, spre exemplu, sunt arme de distrugere în masă. Deşi sună ciudat, e destul de simplu. Bărbaţii încep să aibă probleme erectile dacă se excită de multe ori fără a avea parte de un act sexual. În zilele noastre, când femeile poartă fuste foarte scurte, bluze transparente şi sunt mereu provocatoare şi sexy, bărbaţii sunt amăgiţi mereu. Unul dintre ei e în oraş cu domnişoara sexy, iar alţii 20 salivează pe lângă el.

La arabi nu e aşa. Femeile sunt îmbrăcate din cap până în picioare, astfel încât nu prea fac ravagii printre domnii din jurul lor.

Sexologii participanţi la studiu au realizat şi o listă a celor mai dăunătoare tentaţii:

1. revistele pentru adulţi
2. filmele porno
3. pornografia pe Internet
4. cluburile de striptease

Se spune că dragostea trece prin stomac. Oamenii de ştiinţă din domeniul geneticii au demonstrat că trece, de fapt, prin nas.

De ce? Pentru că ţine de miros. În urma unor studii ample, cercetătorii de la Societatea Europeană a Geneticii Umane au concluzionat că noi, oamenii, putem chiar să “mirosim” partenerul încât să ne dăm seama dacă ne potrivim cu el/ea sau nu. În compoziţia ADN-ului este o moleculă denumită MHC (complexul major histocompatibil) care ţine de sistemul nostru imunitar şi care se poate mirosi în transpiraţia noastră.

Astfel, putem identifica un posibil partener după această moleculă, fără a ne da măcar seama. Tendinţa, care duce la perpetuarea speciei, diversificare şi urmaşi sănătoşi, e să ne alegem un partener care are MHC-ul foarte diferit de al nostru. Din această cauză nu suntem atraşi de rude sau de persoane de sex opus cu care avem multe caracteristici în comun.

Să fie Paul Păcuraru, fostul ministru, să nu fie, aşa pare, dar cine ştie…

Sfarşitul săptămanii trecute, vineri seara. Sună telefonul nostru celebru de pont, 0729.729.400. De la capătul celălalt o voce misterioasă ne şopteşte:

“Am o bombă pentru voi!”

Atenţi, punem mana pe creion şi ne pregătim să notăm in timp ce vocea continuă:

“Intraţi pe internet, pe site-ul xxx (ne spune exact adresa) şi veţi vedea cine-s politicienii de azi. Cine ne reprezintă interesele in faţa lumii. Liberalul xx (ii spune numele) se masturbează ca ultimul obsedat sexual in faţa webcam- ului”.

Şi închide.

Rămânem cu telefonul în mână şi ne uităm din nou pe hârtia pe care am notat adresa site-ului indicat. Intrăm acolo, căutăm documentul aşa cum ne-a şoptit vocea şi, surpriză: un domn trecut de 50 de ani, cu păr cărunt şi ochelari îşi freca organul în faţa calculatorului. Eroul principal al filmului seamănă ca două picături de apă cu un politician celebru, ministru până nu demult, reprezentant de seama al unuia din cele mai importante partide politice al României: Paul Păcuraru.

Că se recunoaşte, că nu se recunoaşte, vom vedea dupa ce va studia capturile ce însoţesc acest text.

Îşi începe conversaţia pe yahoo messenger, îmbrăcat sumar, doar în maiou şi în chiloţi. În acest timp, camera web era în funcţiune

Discuţia pare să-l relaxeze, şi îşi dă, degajat, maioul jos rămânând în faţa webcam-ului la bustul gol

La un moment dat, protagonistul secvenţelor înregistrate se ridică din faţa calculatorului şi se plimbă, lipsit de inhibiţii, prin cameră, doar în chiloţi

Vizibil încins, eroul filmuleţului se ridică în picioare în faţa webcam-ului şi începe să-şi frece organul sexual. Acesta este unul din cadrele despre care Paul Păcuraru ne-a declarat ieri că ar fi trucate

Aţi mai vota un astfel de politician?

Cum de a ajuns această înregistrare să circule pe Internet, habar nu avem. Ce ştim cu siguranţă este însă că un ditamai politicianul care a deţinut sau deţine funcţii publice trebuie să fie un model de conduită. Dacă şi-a asumat un statut public, atunci trebuie să şi-l poarte cu demnitate. Şi, dacă nouă ne vorbeşte, să spunem, dintr-un fotoliu călduţ de ministru, despre moralitate, devotament, respect şi valori familiale, atunci ar fi bine să şi creadă în ele.

Altfel, nu mai are de ce să facă politică şi să ocupe funcţii publice. Românii care votează un asemenea personaj duplicitar nu şi-ar mai pune în veci ştampila pe buletinul electoral în cazul în care ar şti că cel în care îşi pun speranţele e un individ căruia îi place să se masturbeze pe internet, în faţa webcam-ului.

«Imaginile sunt trucate»

Contactat telefonic de Libertatea, fostul ministru al muncii, Paul Păcuraru, ne-a declarat că ştia de existenţa acestui film, care a fost folosit pentru a fi şantajat.

“E o făcătură. În urmă cu doi ani am fost şantajat de doi tineri români, pe băiat îl chema Alexandru, iar pe fată nu-mi mai amintesc cum o chema, aflaţi pe atunci în Germania. Am intrat în legătură cu ei pe Messenger, îmi spuneau că vor să se întoarcă în ţară să-şi găsească un loc de muncă. Într-o seară, după ora 11, eram acasă şi am intrat din nou în vorbă cu ei, însă am uitat camera web deschisă. Eram îmbrăcat doar într-un maieu şi am discutat cam cinci minute despre cum aş putea să-i ajut să-şi găsească de lucru. Cred că au înregistrat imagini cu mine, după care au adăugat la final câteva secvenţe compromiţătoare. M-au sunat şi mi-au cerut câteva zeci de mii de euro pentru a nu difuza imaginile. Am refuzat şi am făcut plângere la poliţia din Germania”, ne-a declarat fostul demnitar.

El a precizat că filmuleţul a fost vândut în ţară, unele imagini fiind difuzate de un post de televiziune. “Am consultat specialişti care mi-au spus că ultima parte a filmuleţului e o făcătură”, a mai spus Păcuraru.

Acesta este jurământul pe care îl rostesc miniştrii la instalare

“Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independeţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

A fost senator şi ministru

Paul Păcuraru s-a născut la 4 octombrie 1950 în Râmnicu Vâlcea. Este membru fondator al PNL din 26 decembrie 1989. După alegerile parlamentare din toamna anului 1996, Paul Păcuraru a fost ales senator de Galaţi. În 2007, este numit ministru al muncii, familiei şi egalităţii de şanse în Guvernul Tăriceanu, funcţie pe care a exercitat-o până în octombrie 2008. Paul Păcuraru este căsătorit şi are trei copii.

Acţionar la mai multe firme

Fostul parlamentar Paul Păcuraru deţine două apartamente. El este, conform declaraţiei de avere, posesorul unui Espero şi a două conturi bancare de 185.000 de lei. Păcuraru este şi acţionar la mai multe firme a căror valoare de piaţă nu a fost evaluată, iar în anul 2007 a câştigat 50.000 de lei din indemnizaţia de senator.

Cercetat pentru luare de mită

Păcuraru este cercetat de DNA pentru că ar fi luat mită de la liderul PNL Gorj, Dan Ilie Morega. Potrivit anchetatorilor, el a reuşit să obţină în acest fel anumite contracte pentru firma fiului său, Intratest. În august 2008, Senatul a aprobat cererea DNA de începere a urmăririi penale a lui Păcuraru.

Sursa:Libertatea online si Canca TV