Pantaleonescu Weblog!

Ai primit sau ţi-ai cumpărat flori frumoase şi vrei să ştii ce trebuie să faci pentru ca acestea să reziste mai mult în vază? Încă din timpul drumului spre casă ele trebuie îngrijite cu atenţie, astfel încât să nu îşi piardă prospeţimea. Tanţa Buştei, de la Beauty Flower SRL, îţi oferă câteva trucuri pentru păstrarea celor mai des întâlnite specii de flori.

Gerberele
Baza tijei se spintecă ori se înţeapă cu acul. În acest fel florile se vor păstra proaspete mult mai mult timp.

Lalelele
Lalelele sunt foarte sensibile şi se deschid foarte repede. Temperatura ideală este de 10 grade, deci feriţi-le de căldură. Apa trebuie schimbată zilnic. Cresc în înălţime destul de repede, de aceea se taie din ele cam o jumătate de centimetru zilnic.

Garoafele
Pentru ca bobocii de garoafă să se deschidă mai repede, se pune zăhăr în apa în care sunt ţinute (cam două linguriţe de zahăr la doi litri de apă)

Bujorii
Bujorii se pot reîmprospăta cufundând baza tulpinelor în apă fierbinte circa un minut. Trebuie să aveţi grijă ca atunci când puneţi florile în vază baza tijelor să fie acoperită de apă pe o porţiune de 3-10 cm. Este indicat ca la două zile să tăiaţi aproximativ doi-trei centimetri din tije şi să schimbaţi apa.

Crizantemele
Crizantemele sunt foarte rezistente, spre deosebire de alte flori. Chiar dacă sunt ţinute la căldură sau la frig, rezistă între 7şi 10 zile. Apa se schimbă zilnic, iar la un litru de apă se pune o jumătate de plic de conservant, în cazul în care dorim să le avem mai mult timp (două săptămâni).

Trandafirii
Trandafirii se curăţă de frunzuliţe, se taie 2-3 cm din coadă şi se pun în apă. Se poate adăuga conservant pentru flori, în apă, la două zile (un pahar cu apă şi conservant). Pentru a se menţine cât mai mult, se spală sub jet de apă rece zilnic. Trandafirul e o plantă sensibilă şi trebuie să stea la lumină. Ideal ar fi ca temperatura să fie între 10-15 grade, nu mai mult de 20 de grade

Crinii
Crinul este o floare nepretenţioasă. Apa se schimbă zilnic şi se taie un centimetru din codiţă. Rezistă bine şi la temperaturi ridicate, şi la cele scăzute.

Trucuri utile

√ Dacă trebuie să parcurgi un drum mai lung, e bine să ai la tine un pulverizator pentru stropit şi să acoperi florile cu celofan sau hârtie umedă;

√ Dacă s-au ofilit, trandafirii se pun în cadă cu apă rece şi se lasă cam o oră. Pentru florile sensibile se adaugă la un litru de apă două linguriţe de suc de lămâie sau o jumătate de aspirină dizolvată;

√ Înainte de a le pune în vas, taie doi centimetri din codiţă, cât mai oblic, pentru a mări suprafaţa de absorbţie a apei;

√ Schimbă zilnic apa din vas, spală porţiunea de tijă care s-a aflat în apă şi reîmprospătează tăietura. De asemenea, îndepărtează frunzele care au stat în apă;

√ Pulverizează apă pe flori cât puteţi de des;

√ Deschiderea bobocilor poate fi stimulată dacă pui o linguriţă de zahăr în apa din vază.

Îţi doreşti o grădină de vis?

În luna mai se pun în pământ plantele perene (care rezistă pentru mai mulţi ani). “Se pot planta hortensii, trandafiri, crini de vară şi dalii. Acestea se cumpără lăstari, în ghiveci, şi înfloresc din luna mai-iunie până în septembrie. Tot acum se plantează şi erica. Aceasta înfloreşte însă iarna, din octombrie până în martie”, ne-a spus Ioana Petrache, manager la Green Shop. Potrivit acesteia, perioada de însămânţare (atât a garofiţelor, cât şi a gazonului) s-a terminat în luna aprilie. “În această perioadă nu se mai sădesc seminţe. Se pun în pământ direct plantele cu rădăcină. Cât despre gazon, în luna mai se sădesc doar rulouri”, ne-a mai spus specialista.

Un pakistanez, care s-a născut cu o boală incurabilă, ce i-a desfigurat capul şi trupul, câştigă bani buni de pe urma faptului că sperie lumea pe stradă.

Bărbatul trăieşte în oraşul Norawal, nu are casă şi nu ştie să scrie sau să citească. El îşi petrece ziua pe străzi, unde cerşeşte bani de la şoferi şi de la trecători. Deşi sunt îngroziţi de prezenţa lui, oamenii îi oferă, din compasiune, bani, bărbatul ajungând să obţină până la 50 € pe zi.

Renumitul scriitor japonez Koji Suzuki, care a participat şi la realizarea filmelor de groază “Ring” (n.r. – Inelul) şi “Dark Water” (n.r. – Apa întunecată) şi-a tipărit ultimul roman pe o rolă de hârtie igienică.

Povestea înspăimântătoare, în care e vorba despre duhurile rele care trăiesc de obicei în cea mai mică încăpere din casă (toaleta). Astfel, Suzuki a decis că ar fi ceva inediat ca romanul intitulat “Drop” să fie tipărit pe o rolă de hârtie igienică. A găsit imediat şi o tipografie care să-i realizeze ideea năstruşnică, iar acum cartea poate fi citită pe o bucată lungă de hârtie, de circa 86 de centimetri, rulată exact ca accea folosită la toaletă. Până şi textura ei este similară.

Robert Furchgott, câştigător al Pemiului Nobel pentru contribuţia majoră la crearea Viagrei, a încetat din viaţă săptămâna trecută, la vârsta de 92 de ani.

Decesul acestuia a fost confirmat de fiica lui, Susan Furchgott care a declarat că celebrul om de ştiinţă a murit în locuinţa sa din Seattle.

Una dintre cele mai importante cercetări ale lui Furchgott de-a lungul vieţii a fost cea în urma căreia a demonstrat că oxidul nitric este un important stabilizator al sistemului cardiovascular care contribuie la reglarea presiunii arteriale şi a circulaţiei sangvine. Şi asta pentru că acţiunea oxidului nitric asupra dilatării vaselor sangvine a fost principalul factor care a dus la inventarea pilulei albastre.

Astfel, datorită descoperirii sale, Furchgott împreună cu ceilalţi oameni de ştiinţă care au contribuit la realizarea pilulei albastre au primit în 1998 Premiul Nobel.

Arhitecţii internaţionali propun pentru următorii ani proiecte care mai de care mai îndrăzneţe şi spectaculoase. Cel mai recent dintre acestea este o fermă verticală având aspectul unor aripi de libelulă, ce ar putea revoluţiona fermele tradiţionale din întreaga lume, conform proiectanţilor acesteia.

Bizarul imobil de 600 m înălţime a fost creat de Vincent Callebaut, un designer belgian, care intenţionează să îl poziţioneze în Roosevelt Island, New York. Acesta se „întinde” pe 132 de etaje şi are două turnuri centrale, conectate prin două „aripi” făcute din oţel şi sticlă. Căldura pe timp de iarnă va fi menţinută cu ajutorul energiei solare, iar vara se va folosi ventilaţia naturală pentru a păstra o temperatură optimă. În exterior va fi acoperit cu grădini suspendate care, după un tratament organic, vor putea fi refolosite în cadrul fermelor din interior.

Vincent Callebaut este cunoscut pentru proiectele sale excentrice. „Dragonfly” a fost creat având în vedere numărul mare al populaţiei planetei, aflată într-o continuă creştere.

„Populaţia urbană a lumii va creşte de la 3.1 miliarde de locuitori în 2009 la 5.5 miliarde până în 2025, iar oraşul ecologic urmăreşte reintegrarea fermei în viaţa de zi cu zi a oamenilor, propunând revenirea la folosirea resurselor naturale”, a explicat arhitectul.

Am adunat toti baietii din redactie, 23 la numar, la o discutie despre masini. Binenteles ca atmosfera s-a incins, parerile au inceput sa curga si iata ca a iesit: “topul celor mai frumoase masini non-clasice”. Non-clasice acum, pt ca am hotarat sa-i mai adunam o data saptamana viitoare pentru “topul celor mai frumoase muscle car”.
Iata ce a iesit:

Locul 10:

Maserati GranTurismo ocupa locul 10 pentru ca nu imprumuta doar motorul de la Ferrari, ci si cateva elemente de design. Desi s-a lansat de aproape un an GranTurismo nu a starnit cine stie ce valuri, dar cu toate astea baietii din U ii acorda locul 10, iar eu cel care ar trebui sa descriu obiectiv numaratoarea voturilor lor nu pot decat sa-mi arat foarte subiectiv nemultumirea ca masina asta a intrat in top.

Locul 9:

Daca vi se pare ca seamana cu un Aston Martin, atunci vi se pare bine caci asemanarea exista si nu e deloc intamplatoare.Liniile Jaguar XK au fost desenate de un tip care a facut design si pentru Aston Martin, iar ca sa ia si din caimacul clientilor Volvo au introdus in ultimul model Xk, un fel de airbag pentru pietoni. Airbagul se deschide practic intre capota si motor avand rolul de a face o eventuala aterizare cat mai confortabila.

Locul 8:

Chiar daca este cea mai puternica “masina legala” din lume si costa peste 1.000.000 de euro, se pare ca designul bolidului nu i-a convins indeajuns pe baietii nostri, Bugatti Veyron pozitionandu-se pe locul 8.

Locul 7

Ferrari F355 spider este singurul Ferrari pe care o sa-l regasesti in topul nostru, de aici poate rezulta ca nu ne place designul Ferrari sau ca nu avem gusturi. In orice caz F355 ne place indeajuns de mult incat sa-i dam un loc 7.

Locul 6

Chevrolet Corvette Z06, ne-a placut foarte tare, mai ales ca a avut un pret sub 100.000 de euro.

Locul 5

Volkswagen Corrado o masina cu un design extraordinar, desenata cu multe linii drepte, exprima foarte multa forta. Cu siguranta cea mai frumoasa masina produsa vreodata de Volkswagen. O masina care ne-a luat mintile . A fost construita in 1988 pentru piata americana insa nu s-a vandut aproape deloc din cauza pretului foarte mare, iar productia ei a fost oprita in 1995.

Locul 4

Lotus Esprit s4 a aparut in 1988, iar designul a fost desenat de catre Peter Stevens, tipul care mai tarziu a desenat si Mclaren f1. Designul farurilor a fost “imprumutat” de la Toyota Corolla Coupe, iar frumusetea masinii l-a impresionat chiar si pe celebrul Giugiaro.

Locul 3

Gallardo, modelul care a fost produs in cele mai multe exemplare [peste 5000] de catre Lamborghini. Foarte curios e ca omul care l-a desenat este in prezent Design Director la Seat.

Locul 2

Lamborghini Countach, o masina atat de frumoasa incat rivalizeaza prin frumusetea ei cu majoritatea masinilor sport actuale. Spuneam ceva mai devreme ca noua celor de la U nu ne place Ferarri. Avand in vedere ca primele 3 locuri sunt ocupate de 2 Lamborghini, sustinem cu tarie ca NE PLACE LAMBORGHINI.

Locul 1

Locul 1 nu este ocupat nici de Lamborghini, Ferrari, Maserati sau Bugatti ci de un Ford. Ford Gt un design de legenda, inspirat din Ford Gt40, masina care castiga cursa de 24 de ore de la Le Mans 4 ani consecutiv. Un design clasic restilizat de cei de la Ford in 2003. Cea mai frumoasa masina care nu a devenit clasica, in viziunea lui Pantaleonescu.

Sa ne intelegem de la inceput. Acest top ca si toata seria de “Top 10″ pe care o gasiti pe site-ul uonline.ro este facut de redactia uonline.ro, nu de specialisti. Am tinut sa spun asta de la bun inceput pentru a nu care cumva sa credeti ca am incercat sa facem sex in toate cele 10 modele de mai jos, desi cu siguranta nu ar fi daunat, ba chiar cativa dintre noi credem ca ar fi avut rezultate mult mai bune si mai putin costisitoare decat un team-building. Asadar topul de mai jos se bazeaza in mare parte pe calcule geometrice si pe pareri, putini dintre noi incercand practic mai mult de 1-2 modele.

Locul 10 – VW Bettle

Masina hipiotilor de alta-data si a fetelor cu venituri peste medie de azi. Paradoxal o masina care cu siguranta a fost una dintre cele mai incercate in materie de sex, fiind cel mai vandut model [single design] din istorie si cumparat in mare parte de tineri.

Locul 9 – Toyota Aygo

Una dintre cele mai mici masini din clasa sa. Chiar daca numele vine din “i-go” simbolizand “libertate si mobilitate” se pare ca in interiorul ei mobilitatea pentru o eventuala eliberare e greu de atins .

Locul 8 – Chery QQ

Pretul de 3000 de euro o face una dintre cele mai ieftine masini din lume; lipsa airbagurilor o face una dintre cele mai putin sigure; scaunele tari, una dintre cele mai incomode; designul o face sa semene flagrant de mult cu un Matiz, iar dimensiunile o fac aproape impracticabila in materie de sex.

Locul 7 – Fiat 500

Imaginati-va o masina cu aproape jumatate de metru mai scurta decat anterior clasata si cu vreo 10 centimetri ma putin lata. Noul Fiat 500 se dovedeste astfel o alegere foarte proasta pentru a-ti invita iubitul/a la suc cu ea. Cel putin daca locuiesti cu parintii.

Locul 6 – Smart

Nu stiu daca te-ai gandit vreodata cum e posibil tehnic sa faci sex intr-un Smart. Un coleg de a-l nostru zice ca a incercat si culmea se jura ca a si reusit ajutandu-se de inaltimea interiorului. Il credem pe cuvant si clasam Smart-ul pe pozitia 6.

Locul 5 – Pagani Zonda

E mare, chiar foarte mare fata de cele mai jos clasate, dar ghinion. Majoritatea spatiului e folosit pentru a sustine un motor de 12 cilindri amplasat central, astfel dimensiunile habitaclului fac din Pagani Zonda o masina in care cu sigurantza doar vei agatza multe femei, restul… acasa.

Locul 4 – Dacia 1304

Sexul in Dacie e foarte incomod, ne spune un alt coleg de-al nostru, iar daca Dacia mai e si “Papuc” e imposibil, va spunem noi. Chiar daca pare destul de mare, sexul in ea este imposibil, si asta pentru ca inginerii de la Dacia s-au gandit sa amplaseze un schimbator foarte inalt si incomod chiar intre scaune. Va mai ramane desigur varianta “locului” din spate,dar acum discutam despre “sexul in masina”.

Locul 3 – Tata Nano

Problemele lui Tata Nano in raport cu sexul vin de la pret, pentru ca este cel mai mic din lume.Si nu ca ai putea sa ai eventuale tulburari de erectie [suntem convinsi ca esti destul de barbat cat sa treci peste inhibitia ca ai o masina de doar 1800 euro], ci pentru ca scaunele lui Tata Nano nu sunt rabatabile, iar latimea este incredibil de mica.

Locul 2 – McLaren F1

Nu va lasati inselati de aparente! Masina asta are doar 1 metru inaltime, iar marea dificultate in savarsirea scopului de comun propus ar fi ca volanul este amplasat central.

Locul 1 – Piaggio Ape

Piaggio Ape, masina care credem noi ca este cea mai nepotrivita pentru a servi diverselor obiective sexuale in doi. Masina are un singur loc, iar faptul ca are doar 3 roti o face foarte instabila… cu siguranta de neintrebuintat pentru sex. Cel putin asta este parerea noastra.

Aveti mai jos un top cu cei mai periculosi criminali in serie din lume. In functie de numarul victimelor am stabilit si cel mai mare criminal din lume. De la canibali la necrofili si la adevarati psihopati in toata regula va prezentam top 11 criminali in serie.

Locul 11: Jeffrey Dahmer

Dahmer a omorat 17 barbati si baieti intre anii 1978 si 1991, majoritatea crimelor fiind comise intre 1989 si 1991. Crimele lui erau inspaimantatoare, includeau viol, necrofilie si canibalism. Se pare ca Jeffrey incerca sa faca din victimele sale niste zombie, gaurindu-le capul si turnand acid clorhidric inauntru, in timp ce acestia inca mai erau in viata.
Dahmer in adolescenta obisnuia sa bea mult alcool, devenind un betivan singuratic. Tatal sau mai tarziu l-a inrolat in armata pentru 6 ani de zile, a servit doar doi ani, fiind trimis acasa din cauza problemelor pe care le avea cu alcoolul. In 1982 a fost arestat pentru exhibitionism, apoi in 1986 a fost trimis in inchisoare pentru un an de zile, pentru ca s-a masturbat in public.
Pe data de 30 mai 1991, Konerak Sinthasomphone, in varsta de 14 ani, de-abia scapat din apartamentul lui Dahmer, a fost descoperit de politie bajbaind pe strada, pe jumatate dezbracat, cu fundul plin de sange si sub influenta drogurilor. Dahmer a spus politiei ca era prietenul sau si ca au avut o cearta la betie. Politistii i l-au dat inapoi lui Dahmer pe tanarul de 14 ani, crezand ca cei doi sunt impreuna.
Mai tarziu in acea seara Dahmer l-a ucis pe Konerak, dezmembrandu-l si pastrand craniul ca suvenir. Cei doi politisti au fost concediati ulterior, apoi medaliati si reinstaurati in functie.
Cand l-au arestat pe Dahmer, politia a gasit in casa lui fotografii facute cadavrelor, ramasite omenesti, 3 capete si penisuri separate de trup. In frigider au gasit alte ramasite omenesti tinute pentru a fi ulterior mancate. Un altar facut din cranii omenesti a fost descoperit in debara iar in baie avea cada plina cu acid clorhidric, folosita la dezintegrarea cadavrelor. A fost ucis in inchisoare de un alt puscarias in 1994.

Locul 10: Dr. Henry Howard Holmes

A fost numit primul criminal in serie din America, omorand in total 27 de oameni. A absolvit facultatea de medicina din Michigan, apoi s-a mutat in Chicago sa practice farmacia. In Chicago s-a angajat la o farmacie patronata de doi pensionari. Holmes i-a ucis pe cei doi, devenind apoi propietarul farmaciei.
Langa farmacie a cumparat un teren pe care si-a construit un hotel de 3 etaje. La parter a mutat farmacia si cateva magazine, iar la etajele superioare a construit un labirint cu peste o suta de camere fara ferestre, cu usi care se deschideau in ziduri, scari care nu duceau nicaieri, usi care nu se puteau deschide decat din afara, holuri construite in unghiuri ciudate si alte labirinturi pe care numai el le cunostea.
Isi alegea victimile din randul angajatelor (ca angajat trebuia sa iti faci asigurare pe viata din care beneficiar era Dr. Henry Holmes), indragostiti si clienti ai hotelului pe care ii tortura si omora. Unele camere ale hotelului erau izolate fonic, dotate cu tevi de gaz prin care Holmes putea sa-si asfixieze victemele.
Unele dintre victime erau inchise intr-un urias seif, iar Holmes statea langa usa si-i asculta cum tipau pana in momentul in care acestia nu mai aveau aer. Diseca cadavrele, le smulgea carnea de pe oase iar scheletele le vindea scolilor de medicina.
Holmes detinea doua cuptoare, in care ardea unele din cadavre, cazi cu acid, sticle cu otrava si o masa de tortura cu care intindea victimele pana oasele acesteia se rupeau. Dr. Holmes facea si avorturi ilegale, iar multe dintre pacientele sale mureau, datorita procedurii gresite.
A fost arestat si condamnat la moarte prin spanzurare. A murit pe 7 mai 1896, avea doar 35 de ani.

Locul 10: Ted Bundy

A fost condamnat pentru uciderea a 36 de femei intre anii 1974 si 1978. Obisnuia sa intre in vorba cu ele sa le castige increderea apoi le lovea cu un levier sau cu un obiect dur. Avea tendinte de necrofilie, facand sex cu cadavrele victimelor sale, facea acest lucru pana in momentul cand nu mai suporta mirosul de putrefactie.
Majoritatea victimelor sale erau studente care stateau in campusurile universitare. A fost prins pe data de 16 august 1975 in Salt Lake City, iar pe 1 martie 1976 a fost condamnat la 15 ani de inchisoare pentru rapire. Un an mai tarziu, Bundy reuseste sa evadeze si sa fie liber pentru 6 zile, dupa care a fost prins de politia din Glenwood Springs. A mai evadat inca odata pe 30 decembrie 1977, iar disparitia lui a fost observata de-abia dupa 17 ore. Bundy era deja in Florida pregatindu-si ultimile sale crime.
In jumatate de ora a omorat doua studente si a mai ranit grav si violat alte doua intr-un campus universitar. Pe 9 februarie 1978 a rapit o fetita de 12 ani pe care a violat-o si omorat-o, a fost ultima sa crima.
La proces avea 5 avocati numiti din oficiu, cu toate astea a decis sa se reprezinte singur, dovedindu-se un foarte bun avocat. In data de 24 ianuarie 1989, 2000 de volti au trecut prin corpul lui, omorandu-l in mai putin de 2 minute.

Locul 8: John Wayne Gacy

A reusit sa violeze si sa ucida 33 de baieti intre anii 1972 si 1978, 27 dintre ei ingropandu-i sub casa lui. A fost cunoscut sub numele de ‘Clovnul Ucigas’ datorita petrecerilor pe care le dadea pentru prietenii si vecinii lui, la care obisnuia sa-i distreze pe copii, imbracandu-se in clovn.
Dupa ce sotia lui a divortat de el in martie 1976, Gacy a inceput sa ucida deja din aprilie. De obicei isi gasea victimile sale in statiile de autobuz si ii atragea cu marijuana, alcool, etc. De obicei, le baga haine in gura victimelor ca sa nu poata tipa in timp ce acesta ii viola, apoi ii sugruma cu o franghie pana cand nu mai miscau.
Pe 6 Februarie 1980 a inceput procesul de judecata in Chicago, Gacy a pledat nevinovat pe motiv de nebunie. In timpul procesului John Wayne Gacy a glumit ca singurul lucru de care se face vinovat este ca “conducea un cimitir fara licenta”. Pe 13 martie 1980 fost condamnat la moarte iar pe 10 mai 1994 Gacy a fost executat prin injectie letala.

Locul 7: Alexander Pichushkin

Nascut pe 9 aprilie 1974 (33 ani), Alexander a ucis 48 de oameni intre anii 1992 si 2006. Desi a recunoscut 63 de crime, doar 48 au fost dovedite pana acum. Era cunoscut lumii drept Ucigasul Tablii de Sah, deoarece vroia sa ucida 64 de oameni, exact cate patrate are o tabla de sah.
Majoritatea victimelor sale erau batrani, obisnuia sa-i ademeneasca cu vodka, statea de vorba cu ei timp de o vreme apoi ii lovea puternic cu un ciocan in cap. Ca sa fie sigur ca vor muri, Pichushkin le indesa sticla de vodka in cap.
A declarat ca atunci cand omora oameni, se simtea Dumnezeu, deoarece poate sa decida daca victima sa poate sa traiasca sau sa moara. Odata a spus: “Pentru mine o viata fara crime e ca o viata pentru voi fara mancare”.
A fost arestat pe data de 15 iunie 2006 si condamnat pe 24 octombrie 2007 de 48 de crime si 3 tentative de crima. A fost condamnat la inchisoare pe viata, primii 15 ani trebuind sa-i petreaca la carcera.

Locul 6: Anatoly Onoprienko

A fost cunoscut ca Bestia din Ukraina, intre anii 1989 si 1996 a omorat 52 de oameni, in doar 6 luni (1995-1996) a omorat 43 dintre ei. Metoda lui era simpla, alegea o casa izolata, ii impusca pe toti locatarii ei, inclusiv copii, apoi incendia cladirea. De asemenea, omora orice martor ghinionist care se nimerea prin zona.
Cand politia punea blocaje in satul in care acesta opera, Onoprienko se muta in alt sat si continua sa ucida. O cautare a fost lansata de politie, in martie 1996, dupa ce 8 familii fusesera omorate brutal in casele lor. Fusesera atatea omoruri intr-un singur sat incat fortele armate au fost trimise pentru a patrula pe strazi.
In timpul acestei investigatii un om nevinovat a fost arestat si torturat (ardere, socuri electrice, batai) pana la moarte pentru crimele lui Onoprienko. Onoprienko a fost condamnat la moarte pe data de 31 martie 1999, dar din cauza intentiei Ucrainei de a intra in Uniunea Europeana, condamnarea cu moartea a fost comutata la inchisoare pe viata. Onoprienko este in viata si astazi.

Locul 5: Andrei Chikatilo

Criminal in serie ucrainian cunoscut si drept Macelarul din Rostov a fost acuzat ca a omorat 53 de oameni intre anii 1978 si 1990 (3 oameni au fost condamnati si executati inainte pentru crimele comise de el).
S-a nascut in Ukraina in anul 1936, copilaria lui fiind traumatizanta, din cauza celui de-al doilea razboi mondial si a foametei. Tatal lui fiind in razboi, tanarul Chikatilo dormea in acelasi pat cu mama sa. Frecvent facea pe el in pat, iar din aceasta cauza mama lui il umilea si il batea.
Singura experienta sexuala pe care a avut-o in adolescenta a fost la varsta de 18 ani cand a sarit pe o fata de 13 ani (prietena surorii lui) trantind-o la pamant, ejaculand in timp ce fata se zbatea sa scape din stransoare.
S-a casatorit in 1963 avand o fiica si un fiu. Chikatilo a declarat mai tarziu ca viata lui sexuala era inexistenta. S-a angajat ca profesor, iar conducerea a constatat ca abuza sexual copii, iar la scurt timp a fost concediat.
In 1978 a comis prima s-a crima, cand a ademenit o fetita de 9 ani intr-o casa parasita (pe care acesta o cumparase in secret) unde a incercat sa o violeze. Cand fata a inceput sa se zbata, Chikatilo a injunghiat-o pana la moarte. In timp ce acesta o injunghia, a ejaculat.
De acum incolo Chikatilo era capabil sa se excite doar cand injunghia femei si copii pana cand ii omora. Ucidea prostituate, femei fara adapost si copii (promitandu-le jucarii si bomboane). Adesea femeilor le taia sanii si le scotea ovarele din pantece cu ajutorul unui cutit. In 1990 a fost prins iar 4 ani mai tarziu a fost executat cu ajutorul unui glont in ceafa.

Locul 4: Pedro Lopez

Arestat in 1980, a marturisit ca a omorat 300 de femei, dar au fost gasite doar 57 de cadavre ale acestora. Mama lui a fost o prostituata cu 13 copii, a fost alungat de acasa pe cand acesta avea 8 ani in 1957. A fost luat de un pedofil care la sodomizat de mai multe ori intr-o casa parasita.
A fost apoi luat de o familie de americani care l-au inscris la o scoala de orfani. A fugit de la scoala ori cu o profesoara ori din cauza ca era molestat de una. La varsta de 18 ani a fost violat in grup de catre niste puscariasi, a declarat ca a omorat 3 dintre acestia in timp ce acesta era inca in puscarie.
Dupa ce a fost eliberat din puscarie a inceput sa faca victime in randul fetelor din Peru. Mai tarziu a declarat ca in 1978 a omorat mai mult de 100 de peruance. A plecat in Columbia apoi in Ecuador omorand aproape 3 fete pe saptamana.

Locul 3: Gary Ridgway

Nascut pe 18 februarie 1949, cunoscut ca si Ucigasul din Green River, este unul dintre cei mai prolifici criminali in serie din istoria Statelor Unite ale Americii.
Pe data de 30 noiembrie 2001 a fost arestat a fost arestat pentru moartea a 7 femei, 4 dintre ele au fost atribuite lui prin testul ADN, 2 ani mai tarziu s-a declarat vinovat pentru 48 de crime cu premeditare desi numarul victimelor sale era mult mai mare.
A ucis intre anii 1982 si 1998 a fost prins pe data de 30 noiembrie 2001. Obisnuia sa faca sex cu victimele sale inainte sa le sugrume, de cateva ori continua sa faca sex cu cadavrele femeilor pe care le omoara. A primit ca pedeapsa inchisoare pe viata datorita colaborarii sale cu politia.

Locul 2: Javed Iqbal

Este un criminal in serie pakistanez care a fost gasit vinovat pentru abuzarea sexuala si uciderea a 100 de copii. In Decembrie 1999 Iqbal a trimis o scrisoare politiei si unui ziar local in care recunoastea uciderea a 100 de baieti toti cu varste intre 6 si 16 ani.
In scrisoare spunea ca i-a sugrumat si i-a dezmembrat pe copii – majoritatea orfani sau copii ai strazii – scapand de cadavre prin dizolvarea in acid clorhidric, ramasitele le arunca in raul din localitate.
Politia a descoperit in casa lui pete de sange pe pereti si pe podea, un lant cu ajutorul caruia ii sugruma pe copii, fotografii a victimelor si pungi de plastic. Doua cuve cu acid clorhidric au fost descoperite care contineau ramasite omenesti partial dizolvate.
Judecatorul l-a condamnat pe Iqbal la moarte prin strangulare, strangulare ce trebuia sa aiba loc in aceasi piata unde isi cauta el victimele. Apoi corpul lui trebuia taiat in 100 de bucati si dizolvat in acid sub conceptul legal Qisas (ochi pentru ochi, dinte pentru dinte).
Iqbal (42 ani) s-a spanzurat in celula lui pe data de 8 octombrie 2001 impreuna cu complicele acestuia Sajid Ahmad (17 ani).

Locul 1: Luis Garavito

Cunoscut si sub numele de “Bestia” este un violator si criminal columbian. In 1999 a recunoscut ca a violat si ucis 140 de baieti. Conform politiei a ucis 172 de copii intre anii 1992 si 1998 cu toate ca nu toate cadavrele au fost recuperate sau identificate.
Victimele aveau intre 6 si 16 ani, le viola, le taia gaturile si de obicei dezmembra cadavrul. Majoritatea cadavrelor prezentau semne de tortura.
Deoarece legile din Columbia nu permite ca un puscarias sa stea mai mult de 30 de ani dupa gratii si datorita colaborarii lui cu politia, pedeapsa a fost stabilita la 22 de ani de inchisoare. A fost prins pe data de 22 Aprilie 1999.

Dupa ce au facut pasul spre celebritate, in publicatiile din toata lumea au abundat stirile despre vietile si carierele lor. Doar ca o buna parte din ele vizeaza scandaluri, zvonuri, barfe. Norocul nostru ca exista siteuri precum Wikipedia, unde putem gasi informatii obiective despre artisti , biografie, discografie, etc.
Hai sa vedem ce nu stiai despre viata vedetelor tale preferate, inainte ca ele sa ajunga staruri!

Rihanna

Rihanna s-a nascut in Saint Michael, Barbados, pe 20 februarie 1988, fiind cel mai mare copil din familia sa. Tatal sau, Ronald Fenty, este un negru de origine tot din Barbados, iar mama sa este o mulatra originara din Guiana. Rihanna are doi frati mai mici numiti Rorrey si Rajad.

Ea a studiat la scoala primara Charles F. Broome Memorial School apoi a frecventat scoala Combermere, unde a format un trio muzical, alaturi de doua din colegele sale. In anul 2004 ea a castigat concursul de frumusete Miss Combermere Beauty Pageant.

La cincisprezece ani, unul dintre prietenii sai a prezentat-o producatorului american Evan Roger. Rogers a ajutat-o pe Rihanna sa inregistreze un material in limba engleza, mai multe exemplare fiind trimise mai multor case de discuri.

Unul dintre acestea a ajuns la rapper-ul Jay-Z, care a indrumat-o spre un contract cu Def Jam Records. Rihanna le mentioneaza pe Alicia Keys, Beyonce Knowles si cateva alte cantarete originare din Caraibe ca fiind sursa sa de inspiratie.

Justin Timberlake

Justin Timberlake s-a nascut in Memphis, Tennessee, acesta fiind fiul lui Randall Timberlake si al lui Lynn Harless. Parintii lui Timberlake au divortat in 1985, amandoi recasatorindu-se. Mama lui detine in prezent o companie de divertisment numita “Just-in Time”.

Primele incercari in cariera muzicala au fost in muzica country, acesta participand in emisiunea-concurs “Star Search” sub numele de “Justin Randall”.

In 1993 s-a alaturat Clubului Mickey Mouse, unde i-a avut ca si colegi pe viitoarea sa iubita, vedeta pop Britney Spears, viitoarea colega de turneu, Christina Aguilera, si viitorul coleg de formatie, JC Chasez.

In 1995 emisiunea a luat sfarsit, iar Timberlake i-a propus lui Chasez sa faca parte dintr-o trupa de baieti, ce va deveni ulterior cunoscuta sub numele de ‘N Sync.

Beyonce

Artista s-a nascut in Houston , Texas , parintii sai fiind Mathew Knowles si Tina Beyince . Tatal cantaretei, Mathew, este afro-american, iar mama sa, Tina, provine dintr-o familie de francezi. Interpreta a fost botezata dupa numele de familie al mamei sale, pentru ca acest nume sa nu se piarda. Artista are si o sora, Solange Knowles , o cunoscuta actrita si cantareata.

Beyonce a fost educata la scoala primara Sfanta Mary, din Texas, unde a inceput sa primeasca lectii de balet si jazz.
La opt ani, Knowles a cunoscut-o pe Latavia Roberson. Acestea au format un grup numit Girl’s Tyme, ulterior fiind acompaniate de Kelly Rowland. Grupul a crescut pe parcurs in materie de popularitate, tatal artistei ocupandu-se de managementul formatiei.

Primul pas spre notorietate a fost schimbarea numelui din “Girl’s Tyme” în “Destiny’s Child”, si inregistrarea piesei “Killing Time”.

Pink

Pink s-a nascut in Doylestown, Pennsylvania, tatal ei James Moore fiind veteran al razboiului din Vietnam, iar mama ei Judy Kugel, asistenta. A crescut in Doylestown, Pennsylvania, unde a frecventat liceul Central Bucks West High. Tatal ei îi cânta melodii la chitara si cu vocea, astfel Pink si-a dorit de mica sa devins un star rock.

In timpul liceului, Pink s-a alaturat primei ei formatii numita Middleground, care insa nu a devenit cunoscuta decat pe plan local. Aceasta a declarat ca cel mai mult au influentat-o Janis Joplin, Steven Tyler, Bad Religion, Mary J. Blige, Bob Marley, Billy Joel, Indigo Girls, Don McLean si The Notorious B.I.G.

Cand era adolescenta, Pink a inceput sa compuna versuri despre sentimentele ei, mama ei zicand despre acestea: “Primele ei versuri erau intotdeauna foarte introspective.”

Eminem

Eminem s-a nascut sub numele Marshall Bruce Mathers III, pe 17 octombrie 1972, in St. Joseph, langa Kansas. Si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei atât in orasul in care s-a nascut, cat si in Detroit.

Atras fiind de muzica rap inca din adolescenta, Eminem a inceput sa cante de la varsta de 14 ani, repetand in subsolul casei unui coleg de scoala. Cei doi si-au luat numele de scena Manix si M&M (Marshall Mathers), schimbat in scurt timp in Eminem.

Pentru a putea trece peste piedicile si conceptiile rasiste cum ca albii nu canta rap, s-a hotarat ca modul cel mai usor de a castiga audienta in lumea underground este de a face battle cu alti rapperi, in cluburi.

Desi nu a fost acceptat imediat, in timp a devenit atat de popular incat oamenii il provocau pentru a isi face un renume ei insisi.

Cristina Aguilera

Christina Maria Aguilera s-a nascut in New York pe 18 decembrie 1980. Tatal sau, Fausto Wagner Xavier Aguilera, era sergent in armata S.U.A., iar mama sa, Shelly Loraine Fidler, profesoara de limba spaniola.

Christina a trait alaturi de parintii sai pana la varsta de 7 ani. Cand acestia au divortat ea a fost luata, impreuna cu sora ei (Rachel Aguilera), pentru a fi crescute de mama lor, in casa bunicii, in Rochester, Pennsylvania.

De copil, Christina si-a dorit sa fie csntareata. Influentele sale muzicale includ pe : Etta James, Aretha Franklin, Whitney Houston, Nina Simone si Madonna. In copilarie, Aguilera era cunoscuta local ca si „micuta fetita cu voce mareata”.Publicul a remarcat ca la 10 ani, Christina avea o voce care suna precum a unei cantarete de 20 de ani.

La paisprezece ani, Aguilera a inregistrat prima sa melodie, “All I Wanna Do”. La saptesprezece ani, Christina Aguilera a reprezentat S.U.A in cadrul festivalul international “Cerbul de Aur” insa nu a castigat nici un premiu la acest festival.

50 Cent

50 Cent, Curtis Jackson III, a crescut in South Jamaica, Queens – New York City. A fost crescut de mama sa, Sabrina, care l-a nascut la varsta de 15 ani, in absenta tatalui. Sabrina, o traficanta de droguri, l-a crescut pe Jackson pana a implinit varsta de 8 ani, cand a fost omorata.

La mijlocul anilor ‘80, a intrat in competitia Olimpica de Juniori ca boxer amator. La vârsta de 12 ani, Jackson a inceput sa faca trafic de narcotice cand bunicii sai credeau ca este la scoala.

Numele a fost luat de la Kelvin Martin, un jefuitor al anilor ‘80, cunoscut sub numele de “50 cent”. 50 Cent a început sa cante rap in subsolul unui prieten, unde a folosit platanele pentru a inregistra instrumentalele.

Popularitatea lui 50 Cent a inceput dupa lansarea single-ului de succes, si in acelasi timp controversat, “How to Rob”, pe care l-a compus in jumatate de ora in drum spre studio.

Kylie Minogue

Kylie Minogue s-a nascut in Melbourne, Australia, fiind primul din cei trei copii ai lui Ron Minogue, contabil de origine irlandeza, si Carol Jones, o fosta dansatoare din Maesteg.

Sora ei, Dannii este de asemenea cantareata pop, iar fratele ei, Brendan, lucreaza ca si cameraman in Australia. Minogue a urmat cursurile liceului Camberwell din Melbourne între anii 1980-1985.

Surorile Minogue si-au inceput cariera la televiziunea australiana, iar de la varsta de 12 ani, Kylie a avut roluri mici in seriale. A cantat pentru prima data pe scena la varsta de 15 ani, in 1983, intr-o emisiune difuzata saptamanal numita Young Talent Time.

Gwen Stefani

Gwen Stefani s-a nascut pe 3 octombrie 1969, in Fullerton, California. Mama sa a numit-o Gwen dupa stewardesa din romanul “Airport”. Tatal acesteia, Dennis Stefani, este de origine italiano-americana, si lucreaza la compania japonezs Yamaha, fiind executiv de marketing.

Acestia erau fani ai muzicii folk, prezentandu-i fiicei lor muzicieni precum Bob Dylan si Emmylou Harris. Este al doilea copil al familiei, mai are o sora mai mica, Jill, un frate mai mic, Todd, si un frate mai mare, Eric. Eric a cantat la clape in trupa No Doubt, dar a parasit trupa pentru a urma o cariera in animatie, in serialul “The Simpsons”.

Stefani a debutat pe scena in timpul unui concurs de talente la Liceul Loara, unde a cantat „I Have Confidence”, intr-o rochie facuta de ea. Cantareata a fost in echipa de inot a liceului, pentru a scapa de greutatea in exces.

Dupa ce a absolvit liceul, in 1987, a urmat cursurile facultatii de stat California, Fullerton. Cand fratele ei Eric a rugat-o sa se alature trupei sale, No Doubt, Gwen era mai mult decat pregatita.

Sakira

Sakira este singurul copil al Nidiei del Carmen Ripoll Torrado, o columbiana cu origini italo-catalane si al lui William Mebarak Chadid, un catholic macedo-libanez. Tatal ei a mai avut opt copii dintr-o casatorie anterioara. Shakira inseamna “multumitor” in limba araba, a fost botezata dupa bunicul din partea tatului.

Shakira a scris prima sa poezie, intitulata “La Rosa de Cristal”, cand avea doar patru ani. Dupa ce a primit in dar o masina de scris, ea a scris in mod constant poezii. Acestea au inspirit-o mai tarziu in melodiile sale de success. La varsta de opt ani, dupa ce un frate vitreg de-al ei a decedat intr-un accident, Shakira a compus primul ei cantec: “Tus Gafas Escuras”.

La 13 ani a intalnit-o pe directoarea unui teatru din zona, Monica Ariza, care a fost impresionata de ea si a incercat sa o ajute in cariera.

In timpul unui zbor Ariza l-a convins pe directorul executiv al Sony Music Columbia, Ciro Vargas, sa organizeze o auditie pentru Shakira. Aceasta a cantat trei melodii pentru directorii de la Sony Music, impresionandu-i indeajuns cat sa ii ofere un contract de inregistrare pentru trei albume.

Cu totii stim ca Lady Gaga se imbraca destul de ciudat si provocator, dar de data asta ea chiar a intrecut masura.
Invitata la o emisiune de radio in Sydney ea a purtat un costum de baie alb confectionat din piele, o jacheta, ochelari de soare si…atat!

Chiar si fanii vedetei au recunoscut ca Lady Gaga a exagerat, si bine ca emisiunea a fost la radio si nu la TV.

Pe blogul lui Oţil, Mihaela Rădulescu ne-o spune de la obraz: Plec supărată pe ţara mea, plec dezamăgit de breasla mea, plec scârbită de o presa mondenă jegoasă, plec îndurerată că nu mai pot ajuta nişte oameni care s-au bazat pe mine ani de zile, plec hotărâtă ca măcar fiului meu să-i fac dreptate, plec promiţându-le părinţilor mei prea trişti de atâta vreme, că vor zâmbi din nou. Întreg editorialul de la revedere îl găsiţi pe Jurnalul.

Cică fostul soţ Rădulescu şi-ar vrea numele înapoi. Păi bine măi nene, după ce fata i-a adus atîtea îmbunătăţiri numelui acum te-ai găsit să-l ceri înapoi.

A pus gresie, faianţă, termopane, apometre şi acum te-ai sucit. Măcar vorbiţi să-i scazi din chirie (chiria numelui) cheltuielile pe care le-a făcut ca să facă numele mai celebru. Păi, aşa mi-ar conveni şi mie să iau un nume cu celebritate. Vă daţi seama ce o să agaţe primul bărbat al Mihaelei!

Din cîte am înţeles pe ea o chema Ţiganu. Acum e pe val şi numele ăsta. Nu aţi văzut că Lucescu a fost făcut Ţigan de italieni după ce a luat UEFA?

Şi tot la Dani Oţil am dat de Lucia Hossu Longin care sare în apărarea Mihaelei Rădulescu. Nu vaţi fi aşteptat, este!

Hai să devenim şi noi serioşi, că e groasă fraţilor! Blogerii au reacţionat la prostia pe care vrea să o facă Boc. Cum care prostie? Aia cu casele. Un comentariu lămuritor îl găsiţi AICI. Este printre puţinele dăţi cînd găsesc explicaţii suficient de clare pe bloguri (e drept că, în mare, mai gustasem faza asta cu subprime-urile de prin alte părţi). Pe scurt se pregăteşte o golănie. Pentru cei care încă nu înţelegeţi cum a început criza la americani, mecanismele descrise pe acest blog sînt o bună simulare pe calculator.

Ce trebuie să reţineţi dumneavoastră de aici? Că beţivul acela bărbos şi scandalagiu pe nume Marx a avut pe undeva dreptate.

Comunismul e o etapă superioară. Capitalismul e perimat. După cum se vede lumea s-a cam săturat de capitalism. Nu mai e la modă (în curînd şi democraţia va părea depăşită). Nici măcar nu mai produce bani. Aşa că facem niţel comunism. Nu de alta dar economia trebuie cumva pornită. Dacă piaţa imobiliară e blocată şi doar comunismul o poate relansa, facem şi comunism, ce Dumnezeu!

S-ar fi putut găsi o metodă la fel de comunistă, mult mai simplă, şi mult mai ieftină pentru evitarea prăbuşirii pieţei imobiliare. Guvernul naţionaliza toate imobilele şi pe urmă dădea un decret care spunea că valoarea unui apartament este de în medie de un milion de euro. Tot decretul ăla interzicea tranzacţiile cu case, fiindcă oricum nu ar fi dat nimeni banii ăştia. Şi uite aşa preţul la case devine foarte mare, oamenii rămîn să locuiască tot acolo numai că apartamentele sînt ale statului, iar noi ne simţim foarte bogaţi că stăm în case scumpe ca în Beverly Hills. Iar duminica ieşim cu toţii la muncă patriotică să văruim blocurile noastre.

Dacă golănia asta iese unii vor daun mare tun. O să fie simplu: Nu mă întreba cum am făcut “Prima casă”.

Piticu se supără pe bunicică dreptate pe cei care ridcă maşini. De ce e bună şi nu e bună dreptatea lui Piticu?

Întîi e bună fiindcă:

1) suma pe care o plăteşti este cam mare. Şi un prieten de-al meu a dat vreo 600 de lei firmei de ridicat şi numai o sută şi ceva poliţiei, ca amendă. Piticu spune că, pentru salariu mediu din România, suma este cam exagerată. Salariul mediu în România este puţin peste 300 de euro. El are dreptate. Pentru salariul mediu din România suma este exagerată, dar, sincer şi o maşină care, cu TVA, taxe, asigurări ş.a.m.d., se duce uşor la 15-20.000 de euro este cam mare pentru salariul mediu din România.

Ce vreau să spun e că cine are o maşină, fie şi ieftină, cu siguranţă are cam triplul salariului mediu.

2) Chestia cu firmele de ridicat care de cele mai multe ori aparţin, prin intermediari, poliţiştilor (ştiţi scandalul de acum vreo cîteva luni exact pe faza asta) e o golănie cît casa.

Pe urmă nu are dreptate fiindcă:

1) Chestia cu “Dom’le nu sînt locuri de parcare” nu poate fi decît în parte o scuză. Sînt ţări/oraşe/cartiere europene în care nu primeşti dreptul de a-ţi cumpăra maşină pînă nu faci dovada că ai loc de parcare. Inutil să mai precizez că locul de parcare este mult mai scump decît maşina. Dacă totuşi insişti să-ţi iei maşină fără loc de parcare ţi se pune foarte explicit în vedere, astfel că pe urmă nu mai poţi clămpăni că nu ai loc de parcare. Dacă ai introduce măsura asta şi la noi fac pariu că 90% dintre doritori ar prefera să-şi asume inconvenientul că nu au loc de parcare (şi, în consecinţă, să se urce cu maşina prin nu-ştiu-ce copac) decît să marce banu’ ca să fie civilizat.

1)a) De fapt, în principiu, locuri de parcare sînt. Un metru pătrat de teren prin Bucureşti ar fi să zicem 3-4000 de euro în medie (cu criza asta a mai scăzut). Un loc de parcare are 3m X 6m=18 metri de teren. 18m X 4000 euro = 72.000 de euro. Deci cu 72.000 de euro poţi cumpără un loc de parcare de pe piaţa liberă. E drept că acu’ e un pic mai dificil să găseşti chiar pe lîngă casa ta, dar cred că dacă ai banii ăştia de dat se poate rezolva civilizat (poate mă repet cu acest civilizat). Aaaa, dar problema e ca noi am vrea loc de parcare pe care să nu dăm noi bani! Sau, mă rog, noi să dăm cît avem, sau cît putem şi cineva să ne dea ce vrem noi. Cam cum era cu apartamentele în comunism. Statul făcea case, tu dădeai după posibilităţi, şi statul îţi asugura locuinţă. Păi, aşa nenică ne putem plînge şi că nu sînt apartamente suficiente. Ceea ce nu e adevărat. Apartamente sînt de vînzare. Că nu am eu 100.000 de euro să-mi cumpăr, asta e altă problemă. Dar acum nu o să mă duc, seara cînd vin de la serviciu, să mă înghesui în patul vecinului meu de partament ca pe locul de parcare. Şi dacă ăla vine să mă ridice îi spun indignat: “Păi , nu vezi nene că statul nu face apartamete cîte ne trebuie nouă! Ce să fac şi eu!”

Discuţia poate continua, dar mă grăbesc fiindcă mi-am parcat maşina aiurea şi mi-e să nu mi-o ridice.

Încă de mic, de la 42 de ani, atunci cînd am început să-mi încep viaţa sexuală mi-am dat seama cît de greu este să alergi după sex. Cică, de cînd a apărut internetul, această bancă de pornografie visată şi ratată, ar fi mai uşor. Aiurea! Uitaţi-vă şi voi cum e să alergi după sex din blog în blog, din link în link! Epopeea începe de la Zoso, căzut în fund după sexul în patru labe de cîine al babei preluată de Libertatea. Omul se ia de gustiroman. La ăsta pe blog dau din sex cu javra în sex cu gura.

Şi dacă am ajuns la sex oral, sar la un site de sex oral cu preşedintele.

Aici tot sex aspiraţional. Sau, mă rog, măcar masturbare aspiraţională. Ciutacu se gîndeşte dacă să-şi bage şi el asistentă tip ficus (d-aia care stă în studio fără să spună nimic, după model Capatos sau Morar). Domnul Tonomat e răutăcios şi trece în fişa postului cum că fata nu trebuie să ştie a deschide gura decît pentru alte chestii decît vorbitul. Să ştii, nene, că te înşeli! Alde Crudu şi Marina lu’ Morar se chinuie să deschidă gura ca să spuna nişte prostii. Se vede de la o poştă că fetele se chinuie să fie mai proaste decît or fi. Vezi tată, cîtă ipocrizie şi-n televiziunea asta comercială! În loc să fii sincer cu tine, ca femeie, şi să recunoşti că eşti deşteaptă, tu te faci de rîs făcînd-o pe proasta. Dacă ştii că nu eşti prost, acceptă ideea şi nu te mai da tăntălău. Important este să te simţi bine în pielea ta, cum spun revistele de femei proaste care se cred deştepte.

Sau cam aşa ceva. Spun asta în sensul că blogurile au ajuns şi ele în era şantajului de presă. Cel puţin aşa ne spune tăticu’ Zoso. E drept că forţa de şantaj a unui blog nu este încă atît de mare ca a unui cotidian acum 10-15 ani, dar uite că se fac primii bani. Probabil că ăsta este semnul de maturizare a industriei blogorifere. Ăsta ar fi bun şi ca criteriu de măsurat performanţa. Ce useri, ce vizitatori, ce unici, ce afişări, nene! Unii vin şi spun sînt pe locul atît cu atîţia bani încasaţi din publicitate.

Aiurea! Banii umflaţi din şantaj dau măsura talentului şi a impactului. Mai ales că ăia sînt şi meimpozabili.

Printre ziariştii de investigaţii umblă o glumă cu iz de crez profesional: o anchetă făcută în scopuri de şantaj trebuie infinit mai bine instrumentată decît una destinată publicării. Cînd cercetezi ca să informezi publicul mai merge să sari peste detalii semnificative. Pînă la urmă ce urmăreşti este să-ţi iasă un text de citit la care omul să guste plăcerea de a se indigna. Dar cînd te duci matale să şantajezi, dosarul trebuie să fie beton, probele la cheie.

Cred însă că, odată cu “maturizarea” de care vorbeam va apărea şi reversul. Cînd blogul începe să aibă publicitate, să trăiască din publicitate, sau măcar să vrea publicitate în continuare, va putea fi, la rîndul său constrîns, de cel care-i dă publicitatea. Deci odată cu “maturizarea” vin şi constrîngeri pe care atunci cînd erai copil nu le aveai şi-ţi permiteai să fii slobod la gură.

Pentru week-end. De studiat neapărat acest blog. Blog de pensionar. Sau, cum spune acelaşi autor, cel mai “în etate” bloger din România. Acu’, mai nou, au mai apărut şi d’alde Ion Iliescu sau alţii, dar domnul Prisăcaru a fost cel mai de şaptej’ de ani blogger din ţărişoara noastră. Gândul cică l-ar fi amintit chiar într-un reportaj din 2007. Atunci Sebastian Prisăcaru l-a invitat pe nea Nelu Iliescu să-şi facă blog.

Duioasă rău prima postare (care este din aprilie 2008; sper ca domnul Sebastian să fie bine) în care tataie ne povesteşte că şi-a reamintit parola. Asta după ce Clementina – soţia probabil – i-a spălat sacoul în buzunarul căreia păstra cheia către internet.

Merită să cităm:

motivul absentei mele indelungate il reprezinta neglijenta impardonabila a clementinei, care mi-a spalat sacoul meu in care aveam notate numele contului si parola oferite de societatea blogspot.

Nu rataţi nici comentariile la concursul Mari Români organizat de nea Prisăcaru pe blogul lui. La propuneri alături de Ion Iliescu sau Corneliu Vadim Tudor apare şi concurentul, citez întocmai, “Stela Popescu şi Alexandru Arşinel”.

Pînă la urmă ce-şi mai poate dori un bătrîn de aproape 70 de ani. Viaţă veşnică. Sau poate viaţă virtuală veşnică.

Decît s-o mai frecăm atît prin blogosferă mai bine mergem la curve. Curve pe blog, tăticu’, nu pe Ştefan Furtună. Poftiţi, vă rog, pe cameră cu Andaa! Pornoială, mistică şi multă votcă. Cam ca aici. Ştiam că într-o minte plină de votcă apare şi Dumnezeu. Dar nu prea înţeleg de ce sexul, şi mai ales promiscuitatea, l-ar atrage pe acelaşi Dumnezeu. Mă rog, necunoscute sînt căile Domnului, mai ales dacă eşti şi machit.

Cîteodată mai lăsăm totuşi trăirismul deoparte şi mai mergem la televizor. La Ciutacu chiar.

Şi dacă tot am văzut bloguri de curve, vă dăm şi un blog care ar merge tot aici.

Blog de marinar. Poveştile marinăreşti nu par la înălţimea – sau, mai exact, la lungimea – curvelor de dinainte. Dar, din cîte am înţeles, marinarul e la pensie.

Ploaie multă. Asta-i bună pentru grîu. Dar face bine şi la floare. Nu face bine la traficul din Bucureşti. Ploaie multă, aglomeraţie multă. E timp de bicicletă. Sau nu. Să inventeze dom’le odată bicicleta pentru ploaie! Şi bicicleta la care nu dai din pedale. Am dat peste secta bicicliştilor. Bloguri şi site-uri căcălău. Să luăm unul la întîmplare. portocalamecanica.ro. Deja sînt pe căprării. Pe nişă. Uite aici nişa low-riderilor! Cred c-o să-mi găsesc şi eu locul. Pe nişa celor care ţin bicicleta legată de caloriferul de la uscător. M-ar mai interesa bicicleta pe care să slăbeşti. Măcar una de apartament.

De ce există doar reţete de slăbit? De ce se vînd doar aparate de gimnastică pentru slăbit? Nu-i corect.

Uite, nene, site serios de biciclete. E drept că mişcarea globală a “îmbrăţişătorilor de copaci” – treehugger’s – sună un pic ameninţător. E cam neplăcut să îmbrăţişezi un copac atunci cînd mergi pe bicicletă. Numai că aici e vorba de nişa celor cu bani foarte mulţi. Dar merită.

Pe urmă i-am mai pus o lumînare. Apoi am suflat în amîndouă lumînările, pentru că blogul lui Ciutacu a împlinit doi ani. Stau şi mă întreb, la tăierea moţului, pe ce oare o fi pus mîna blogul lui Ciutacu bebeluş. Un tonomat nu cred că au avut să-i urce pe tava aia naşii. O fi luat şuviţă lui Băsescu ca să-l tragă de ea. Sau ca să-i facă nişte Voodoo. Înjurături sigur a luat. Ocări peste ocări din care mai are şi acum şi o să aibă cît e lumea.

Noi îi urăm La mulţi ani lui Ciutacu şi încă un mandat pentru nebunul de Băsescu.

Că dacă nu mai iese Băsescu preşedinte şi nu mai are Ciutacu pe cine să flegmeze va fi un pic mai greu.

De ziua asta, daţi şi matale nişte link-uri aşa la botu’ calului! Doane ajută!

Şi dacă tot sîntem la ceas aniversar, vă arăt un filmuleţ care a tot circulat pe net. Eu l-am cules de la Exarhu. Deci beţi în cinstea lui Ciutacu, dar nu vă urcaţi la volan! Deşi cred că Băsescu va bea pentru Tonomat dar se va urca.

Ceva elegant. Blogul lui Nati Meir. Miercuri omul îşi va lansa candidatura la preşedenţie la fostul hotel Bucureşti. Sînt convins că dacă i-aţi vizitat blogul o să vă ardă buza să veniţi şi la lansarea candidaturii lui la Preşedinţie.

Foarte important!!! Urarea “Hai sictir Nati Meir, că miroşi a cimitir!” care, în mod eronat i-a fost atribuită lui Gigi Becali, aparţine, în realitate lui Vadim Tudor. Chiar Meir face această cuvenită rectificare. Bine că am aflat!

Primul link din blogroll-ul lui Nati este spre blogul deţinuţilor, care, supriză este cam fix acelaşi blog cu al lui Nati.

Războiul dintre Mircea Badea şi băieţii de la După bloguri continuă. Deocamdată nu a fost rănit nimeni dar, de vreo săptămînă-două Mircică postează pe blog numai poze cu priteni de-ai lui mari karatişti. Dacă mai adaug şi că face reclamă la o maşină japoneză (a recunoscut omul, onest, că are contract cu ei) e clar că urmează scene tip Cichicean. Ţineţi pe-aproape, dar nu prea aproape că aici sigur iese ci smardoială!

Foarte frumos vorbeşte domnul Iliescu despre criza mondială a capitalismului. Titlurile spun tot. Tema reuniunii “Puncte de plecare privind instabilitatea globală.” Intervenţia lui Iliescu a sunat simplu şi vibrant: Esenţa crizei actuale Încotro – Economia Mondială? Bineînţeles că Iliescu a găsit un sociolog american care să cînte prohodul capitalismului.

Ca să vedeţi că pentru bloggeri comunismul nu este un subiect depăşit. Fulgerică (http://fulgerica.com/tag/comunism/) încă îşi mai aminteşte.

De pe blogul lui Cezar Paul Bădescu aflăm despre blogul lui Saramago. Deci se poate. Blogger la 87 de ani.

Relansăm economia. Exportăm cuvinte. Din aur.

Exarhu a găsit o listă cu cuvinte care ar trebui băgate musai în limba engleză. Nu e nici unul românesc, dar putem să mai lucrăm. Ieri am văzut că românii au reuşit să dea Pula la tot cartierul balcanic. Gîndiţi-vă la cuvinte intraductibile din limba română. Ceva ce avem noi şi nu au ei. Nu Emil Boc. Asta puteam şi eu.

Zoso vrea să relasnsez economia altfel. Cu aurul de la Roşia Montană. A fost acolo şi pare să fie de acord cu proiectul. Scandalul a ţinut mult şi o să mai ţină.

E greu să ai o poziţie. Eu sînt pentru, dar contra. Adică ce atîtă tămbălău, nene! Să se facă odată! Dar, ca să nu mai existe discuţii despre cine păcăleşte pe cine, să se facă un contract între cele două părţi exact cum sînt contractele de aceste fel care există între alte state civilizate şi d-alde Gold Corporation. Da’ am auzit că ăia nu vor aşa. Din propria experienţă am văzut că atunci cînd propui unei mari corporaţii: Vreau să fiu tratat aşa cum trataţi un englez sau un francez dacă tot plătesc mai mult ca un englez sau francez! ei îţi răspund sec: Matale nu eşti englez sau francez!

Alături de What’s up doc? asta este o frază celebră a lui Bugs Bunny. Staţi aşa că revin imediat. De fapt ce se-ntîmplă? ar spune domnu’ nea Nicu Văcăroiu mult după Bugs Bunny. Cei de la emisiunea După bloguri l-au luat la refec pe Mircea Badea. Pe motiv că blogul lui merge în trei bujii i-au făcut blog http://mircibadea.wordpress.com. Şi de aici începe porcăiala.

Badea se ia de ratingul lor mic şi deloc vioi de la TV, ei se iau de ce pot.

Ţigăneală ce strînge tremurat la piept speranţe de rating sau trafic. Cu cine să ţii? E ca şi cum ai avea de ales între Becali şi Vadim la preşedinţie. Interesant la toata treaba asta este de văzut cît poate să ţină iureşul. Mai că-mi vine să dau ca la OTV: Cît credeţi că va ţine scandalul?

Mă gîndesc uneori că poate ar fi bine să existe un fel de tribunal care să judece aceste pricini de gîlceavă. E imposibil să ai o astfel de instanţă, dar existenţa ei ar prezenta cîteva avantaje majore. Deci eu vreau să te iau la ştangă pe motiv că tu eşti bou. Desfăşor un întreg alai de insinuări, ocări şi insulte pe care ţi le aşez la picioare sau ţi le torn de-adreptul în creştet. Tu ripostezi. Şi dăi şi luptă. Dacă ar exista o Curte de Apel pentru aceste litigii treburile ar decurge cam aşa.

Solicitantul: “Bună ziua, vreau să-l înjur şi eu pe X şi să-l acuz că este un tîmpit cît casa!”

Judecătorul: “Trebuie să plătiţi o taxă de 10% din valoare lăturilor pe care vreţi să le turnaţi în capul adversarului. Taxa rămîne ca garanţie. Dacă la finalul scandalului aveţi dreptate, vi se returnează, dacă nu, plătiţi şi lăturile pe care vi le va turna el în cap pe parcusrul procesului. Deci dacă X e un tîmpit cît casa trebuie să plătiţi 10% din casă. Gîndiţi-vă bine! Poate vreţi să-l faceţi tîmpit cît un apartament. Sau poate tîmpit cît o garsonieră confort 3. Ieşiţi mai ieftin în caz că nu aveţi dreptate. Dar să revenim: tîmpit cît o casă din centru sau mai la margine, ca să ştiu unde vă încadrez? Dacă casa are gresie, faianţă, termopan, centrală proprie vă umflu rău acţiunea. Ce spuneţi? V-aţi răzgîndit? Vreţi să-l faceţi bou? Păi, matale ştii cît costă chilu’ de muşchi de vită? Ieşiţi mai ieftin cu boul, ce-i drept, dar aici se complică treaba în altă parte. Vă trebuie autorizaţii de la inspecţia sanitar veterinară şi, cu alerta asta de gripă porcină, mai staţi o săptămînă-două pe la ghişee pînă să-l înjuraţi! Mai bine puneţi nişte ucraineieni să-l facă de rahat într-un editorial prin Dilema sau Idei în Dialog. Racheţii ăştia lucrează curat. Nu-i ştie nimeni. Intră noaptea, zbang au publicat editorialul şi gata. A doua zi dimineaţă pînă să bage cineva de seamă cine a scrcis ei sînt demult peste graniţă. Aşa nu vă doare capul.”

Delirul ăsta poate continua, dar mă opresc aici.

Vorbim noi despre bloguri, dar uneori nu mă pot abţine şi vă mai spun cîte una. Doi poliţişti de la crimă organizată au fost arestaţi de procurorii DNA. Luaseră şpagă 30.000 de euro de la un irakian ca să-i lase baltă dosarul de cercetare. Cînd au apărut în faţa instanţei ca să implore milă şi cercetare în stare de libertate unul din argumentele pe care le-au invocat în favoarea lor a fost următorul: au luat mită şi fiindcă e criză.

Ţin minte că pe vremea lui Ceauşescu mai mergea să spui că nu ţi-ai făcut tema fiindcă s-a tăiat lumina.

Parcă aud că acum vor apărea primii elevi care vor explica învăţătoarei cu capul plecat în pămînt: Tovarăşa, nu mi-am făcut tema că e criză.

Un blog de fotografie. Ba chiar fotografie vintage. Ce a înţeles simţul meu artistic inexistent din acest blog? M-am uitat la poza asta făcută în ‘36, care se “intitulează sugestiv” Autostradă. Uite, mă tată, ce autostrăzi aveau ăia acum şaptej’ de ani! Deci contribuabilul din mine a învins.

Pentru cine vrea să meargă la film, un blog de cinema. Pentru cine nu vrea să meargă la film că nu are bani, dar vrea să-şi facă el un film ca să iasă mai ieftin luaţi de-acolea nişte indicaţii.

Din semidecalogul lui Jarmush:
“1) There are no rules.
2) Don’t let the fuckers get ya.

3) The production is there to serve the film.

4) Filmmaking is a collaborative process.
5) Nothing is original.

Cea mai originală mi se pare ultima poruncă.

Cît de jos vom coborî nivelul? Nu ştim exact cît de jos, fiindcă Alinuţa merge şi jos şi sus. De pe blogul libertin (adică din ziarul Libertatea) al fetei aflăm dintr-un comentariu lucruri care ni se par aproape normale. Zice domnu’ ferrell acolo:

Deci Alina la biserică. Mi se pare, repet, normal. Ce aflăm noi din chestia asta? Singurul lucru, cît de cît relevant, pe care îl aflăm din acest comentariu ar fi că Alina nu a avut menstruaţie zilele trecute, pentru că femeile nu pot intra în biserică în aceste momente.

Of, freu e să fii regină porno într-o republică semi-prezidenţială de obsedaţi sexual!

În partea a doua vom mai ridica niţel nivelul pe un blog de oameni care, nu ştiu cît de deştepţi or fi, dar cică ştiu limbi străine. Traduttore este un site care adună traduceri stupide sau de-a dreptul greşite de pe la TV şi nu numai.

Am auzit că în week-end-ul ăsta încep ploile. Aşa că luaţi de la Piticu nişte glume cu vreme ploiasă.

D-l inginer Ioan Istrate a reuşit să bage zîzanie în blogosferă. Cine este Ioan Istrate? Hai, mă, ce Dumnezeu, nu vă uitaţi la OTV? Tataie ăla, seismolog de mahala, care mai ţine lumea trează la Dan Diaconescu prevestind că ori vine vreun cutremur ori nu vine. Dar asta în mod cert. Inginerul Ioan Istrate are blog nou. Asta i-a supărat pe unii care postau ameninţările cu cutremur ale proorocului.

Ce mi se pare culmea blogărelii la nea Istrate: să ai blogul tău personal şi să postezi pe, repet, blogul tău personal, nişte filmuleţe în care tu vorbeşti despre blogul tău personal, dar care filmuleţe au fost date jos de pe Youtube.

Ce-i putem ura noi lui nea Istrate? Să moară la cutremur! Staţi, nu săriţi, că, deşi sună a blestem, nu e de rău! Păi, la cum arată sărmanul, cred că şi-ar dori să mai trăiască pînă la următorul cutremur.

Ştiţi scandalul. Hotnews a aflat că Radu Duda s-a dat mai Harvard decît ar fi fost. În cauză este John F. Kennedy School of Government, Universitatea Harvard SUA. Principele Radu a făcut la ei un curs de două săptămîni (aşa cum la celălalt colegiu, George C. Marshall din Germania, a făcut o săptămînă). El ar fi spus că a “absolvit Harvardul” sau ceva de genul acesta.

Acum ce se-ntîmplă, cum ar spune un alt mare om care a fost preşedintele României, pentru o lună, deşi nu a candidat vreodată la funcţia asta: şi Harvardul sînt niţel şmecheri la faza asta! Deci tu Harvard ai o facultate.

Vine studentul, stă cu burta pe carte 4-5 ani şi iese om. Ce om deosebit! Pentru asta îi iei bani. Ce bani deosebiţi! Sute de mii de parai. Buuuun! Acum, tot tu, Harvard, te-ai gîndit că ar mai exista nişte oameni care parcă nu ar avea chef şi timp să se scoale 4-5 ani la şapte ca să vină la cursuri sau să piardă nopţile în sesiuni ca să iasă Harvarzi. Dar oamenii ăştia au bani. Şi 2) oamenii ăştia ar fi dispuşi să-şi marce ţie 9500 de dolari, să zicem (atît costă alea două săptămîni cum a făcut Duda) ca să spună şi ei, cînd invită o fată la un mentosan, că au facultate şucară. Odată cu Principele Duda au mai terminat acolo miniştri Apărării din Mongolia sau India.

Cred că genul acesta de servicii extra, oferite de nume mari ca Harvardul mizează tocmai pe ambiguitatea unor astfel de situaţii. Şi, înainte de asta, pe o doză de snobism, evident. Dacă, totuşi, apar probleme, ca în cazul de faţă, şi vin unii să te ia la bani mai mărunţi, recunoşti că nu poţi compara cele două tipuri de şcolarizare “da’ să ştiţi că e foarte bun şi cursul scurt!” (parcă-l aud pe omul din spatele tarabei Harvard). E ca şi cum Mercedes, plecînd de la constatarea că nu toţi oamenii pot să-şi permită o maşină de zeci de mii de euro, s-ar apuca şi ar vinde seturi de chei Mercedes (originale Mercedes, nu făcături!) cu care grivanul să se dea mare punîndu-le pe masă la terasă. Sau ar vinde sigle pe care tu să ţi le lipeşti pe radiator şi portbagaj la Loganul tău. Dacă însă te sună nişte ziarişti şi te întreabă “Nu vă supăraţi, Loganul ăsta din faţa scării mele este un S class produs de voi la Stuttgart?”, tu răspunzi ca un piarist deştept: “Nu, nu este un S class, dar să ştiţi că steaua în trei colţuri cu care ţăranul respectiv încearcă să se dea mare este făcută de noi, în uzinele noastre serioase din Germania, din oţel de cea mai bună caliatate! Dacă vreţi să vă daţi mare, deşi nu aveţi bani de S class, vă sfătuim să luaţi sigle originale, nu chinezisme!”

Strategia de marketing este simplă. Ataci şi un segment de public care aspiră la Harvard, dar care nu are posibilitatea să ajungă acolo, însă are bani să dea pentru o semi-impostură. Te laşi deci mai jos în target. Numai că riscul, atunci cînd îţi diversifici oferta în jos, este să-ţi tragi şi imaginea generală în jos.

Ca să-l pun pe omul de la Harvard în dificultate aş fi formulat întrebarea cam aşa : “Nu vă supăraţi, cursul acesta (scurt) este cu mult mai prost decît cursul obişnuit Harvard?” Ar fi putut răspunde fie: 1) “Da, este cu mult mai prost.” dar nu se face că te expui aiurea; sau 2) “Nu, nu este cu mult mai prost.” şi atunci s-ar fi putut trage concluzia că nu mai este nici o problemă.

Precizare: Îl consider pe Principele Radu Duda printre foarte puţinii candidaţi articulaţi, echilibraţi şi, cît de cît, oneşti. Nu consider deloc, repet deloc, relevantă greşeala care s-a făcut în CV-ul dumnealui. Pe mine m-a indispus ipocrizia de serviciu a celor de la Harvard.

Ce frumos le spune Floriana Jucan pe blogul ei? Foarte cultural-educativ! Cultură, foarte, foarte multă cultură! Aproape că-mi vine să mă îmbrac în haine de sărbătoare cînd citesc. Dar ce spun eu citesc, mai mult mă uit la poze fiindcă sensul adînc al slovei, îmi rămîne – sînt convins – de nepătruns.

Altceva mi-a atras atenţia aici: link-urile. Ia fiţi atenţi: CIA, FBI, SRI, DIE, MI5 alături de ziare.ro, 9AM sau Cancan. Păi, se poate tanti Floriana? Dar Mossadul? Dar KGB-ul?

Tare sînt curios ce s-o fi scriind pe site-ul CIA. Parcă văd, la rubrica “Anunţuri utile”: Astăzi, începînd cu orele 13.45, la camera 743 de la etajul III, se vor împărţi bonurile de masă pentru şpionii de la litera B la litera B2.

Comănescu ne ţine la curent cu bătaia dintre Adevărul şi Jurnalul Naţional pe Enigma Otiliei.

Ştiţi povestea. I-a găsit pe amîndoi pofta de “regăsire a valorilor” publicînd taman romanul lui Călinescu. Omul promite să ne ţină la curent. Tare sînt curios. Poate de data asta gagica rămîne cu el pînă la final.

Cu o întîrziere de trei zile am aflat şi noi că Dimitri Medvedev, preşedintele Rusiei, îşi face blog. Cică un blog (aflat pe locul 28.844 din punctul de vedere al numărului de utilizatori) ar fi avut el, dar acum ar vrea să-l relanseze. (Nu ştiu de ce cînd aud cuvîntul lansat în legătură cu ruşii, mă gîndesc doar la faptul că încă sînt puterea cu cel mai mare număr de focoase nucleare) Ce o să scrie preşedintele pe blog? Ce o să-i spună Putin, evident. Ce metode va folosi ca să facă trafic? Cred că ştiu. Dacă se enervează, taie gazul sau curentul la celelalte bloguri.

Sau îi lasă pe ăia cu bloguri care vor să-l surclaseze să avanseze şi el se retrage adînc înspre Siberia încolo. Pe urmă îi prinde iarna şi sărmanii o încasează.

Sînt curios ce atitudine vor avea blogării români faţă de chestia asta. Cred că la început vom fi împotriva lui, după care cînd rusul va cîştiga teren vom întoarce armele.

Şi dacă tot am vorbit de Moscova nu putem să nu dăm o raită şi pe la tovarăşul Iliescu, cel care are timp să îi mulţumească lui Ovidiu, un domn care a preluat o poză din tinereţe a cuplului deja celebru Nina & Nelu. Priviţi cît de frunoşi şi egali erau oamenii între ei pe atunci!

Apropo domnule Iliescu: în comunism toate blogurile au, prin lege, cam acelaşi număr de vizitatori, nu-i aşa?

S-au dat premiile Pulitzer şi presa online nu a luat nimic. Supărare mare – mi se părea şi normal – pe siteul jurnalismonline.ro. De ce dom’le? Asta cu jurnalism online versus jurnalism pe hîrtie îmi aduce aminte de un banc folosit între piloţii de avion. Piloţii de pe avioanele militare s-au considerat mereu superiori. Ca ultim argument într-o discuţie între cele două rase am auzit următoarea chestie: Tu vorbeşti mă, care conduci avion cu WC în el?

Cam aşa este şi cu presa scrisă pe hîrtie. E ca şi cum m-aş supăra de ce nu iau şi eu balonul de aur online.

Cum? Simplu. Eu sînt foarte bun la fotbal online, adică joc pe calculator. Dar să ştiţi că pe calculator joc mai bine ca Arshavin pe teren. De ce, nene, nu mi se dă şi mie un premiu? S-ar putea organiza şi Cupa Mondială online. De ce să ne mai deplasăm pînă în Africa de Sud? “i bat pe brazilieni online de le sar capacele.

Ce-mi aud ochi sufletului meu online? Comănescu, într-un răspuns la un comentariu, spune că s-ar putea ca posturile TV GSP să se închidă.

Da, aud că mâine la 14 e şedinţă mare la Antenă pe tema asta, s-a vehiculat chiar varianta închiderii GSPTV-urilor, dar o sursă bună zice că e posibil ca apele să se despartă şi GSPTV-urile să continue fără meciuri.

Bun a fost Mitică, băiatul cu ochi bulbucaţi, aşa cum l-a alinat vadim, şeful lui de partid la vremea aceea! A vîndut drepturile de televizare exact pe vîrf. Astăzi, la fel ca şi în cazul unui apartament, nu ai mai lua nici măcar jumătate din şreţ pe meciurile alea.

Pe vremuri de criză ar trebui să se vîndă drepturile de televizare după unitatea de măsură “gol”. Adică un meci de 4-4, să zicem, deci cu opt goluri, să fie mult mai scump decît un chinuit de 1-1 între Steaua şi CFR Cluj.

Paşte cu multe grăsimi animale. Şi proteine animale. Şi glucide animale. Nişte animale! Şi alcooluri tot animale (adică devii animal după ce bei, că doar nu o să devii orz, hamei, strugure sau grîu). Acu’ e musai o detoxifiere, cel puţin aşa spune la televizor. Ca să mai curăţăm corpul e bine să mai facem un duş la spirit. Sau măcar să mai spălăm sufletul pe dinţi. Veniţi diseară la Cărtureşti la o porţie de Andrei Pleşu. Nu este Andrei Pleşu, ci nişte domni, Mihail Neamţu şi Bogdan Tătaru-Cazaban, care au coordonat volumul In Honorem Andrei Pleşu apărut la Humanitas.

Deci, glumind, e cam ca la blogări: scrii şi tu despre Pleşu ca să-i iei din trafic. De fapt nu este chiar aşa fiindcă o carte costă bani.

Apropo. M-am întrebat mereu cum s-ar pune problema traficului dacă intrarea pe un blog/site ar costa bani. Ar fi interesant – dar imposibil – de făcut acest exerciţiu. O lună toate siteurile/blogurile să fie obligate să perceapă o taxă unică. Tare aş vrea să văd cifrele de trafic. Încerc un pronostic: probabil că site-urile porno (dar alea cu fapte porno, nu alea cu vorbe porno, că aşa, cu gura, toţi sîntem buni la sex) ar fi în top. Şi tot în top cred că ar fi şi site-urile cu un conţinut pentru intelectuali. Pe scurt cred că omul ar plăti fie să citească o carte de Liiceanu, fie să tragă o l_bă sănătoasă. Dacă mă uit la unii dintre studenţii la Litere sau Filozofie cred că de multe ori ar fi vorba despre aceleaşi persoane.

Bănuiesc, iarăşi, că omul nu prea este interesat să-i povestească unul cum face sex sau altul să-i explice cum e cu cartea lui Liiceanu. El vrea fie să vadă el nişte sex (pe baza căruia îşi poate face şi el un sex acasă singur), fie să citească volumul de care se vorbeşte. Dar, mă rog, de imaginat ne putem imagina multe.

Şi ca să nu spună lumea că facem invitaţii doar la Pleşu, luaţi şi o invitaţie de pe blogul lui Adrian Năstase. La Muzeul Hărţilor (Bucureşti, str Londra nr. 39) puteţi vedea un glob primit de Iliescu de la Mitterrand pe care Bunicuţa l-a donat aşezămîntului cultural. Sînt curios dacă pe globul acela v

Piticigratis este un site jumătate porno, jumătate rebel, jumătate porno şi jumătate porno. În mod cert e de rîs. Cîteodată. Cîndva am citit un motto bun pe blogul ăsta (pe urmă am aflat că fusese cules, dar tot e de bine): cine nu se fu_te cu noi, se fu_te împotriva noastră. (Scuze, v-am zis că e porno!). În a doua zi de Paşti omul nu putea rata ocazia unei blasfemi. Dacă aveţi răbdare să citiţi tot delirul, parcurgeţi şi o parte măcar din comentarii. Astfel o să va faceţi o idee. Despre ce o să vă faceţi o idee? Habar nu am!

Ca să-i ridic (ce să-i ridic hotărîţi voi) la fileu lu’ Piticigratis veniţi să luaţi cunoaştere din Libertatea de azi.

Aflăm cu durere în suflete o ştire mai veche despre penisul lui Terente care ne-a părăsit.

S-ar putea face un pic de hermeneutică la rece pe textul desfăşurat pe penisul brăileanului. Acum penisul a fost înlocuit cu un altul, tot de intelectual. Intelectual în sensul că şi ăsta are ceva scris pe el. Vă daţi seama că există oameni care au scris mai multe penisuri decît au citit! În orice caz ăsta nou pare o scriere apocrifă ceva mai recentă, un fel de plagiat după originalul Terente.

Dacă şi Gigi Becali i-a iertat, în faţa instanţei, pe procurori, pe judecători şi pe hoţi, eu zic să fim şi noi mai buni zilele astea. Sau, dacă nu putem fi mai buni, măcar să avem grijă cît mîncăm. Pînă la stomac însă, hai să mai punem o haină pe spirit cu Dobrovolschi. La secţiunea Spiritus de pe site nenea dob.ro ne trimte la nişte texte numai bune de citit acum şi în general, întotdeauna. Poate că mai mulţi scriitori pe internetul ăsta ar trebui să înveţe acest lucru simplu: tăticu’, dacă nu ai nimic deştept de scris, mai bine copiezi un text de la cineva care a avut la un moment dat ceva de spus! Nu e aşa de original, dar măcar este mai onest.

Apropo, să-i dea cineva şi lui Becali un link cu Steinhardt poate învaţă şi el să se obişnuiască cu viaţa în puşcărie.

Tolontan comentează declaraţia semi-şoc a lui Mircea Sandu, acest Isărescu al FRF, unul dintre puţinii şefi din România neschimbat din funcţie de la Revoluţie.

Blogul lui Radu Duda este mult mai tare decît blogul lui Iliescu. Ocupat tare Prince Radu. De Paşte o să fie la Iaşi. Azi o să fie la slujbă la Giurgiu. Tot azi a fost la – atenţie! – sediul Muzicii Reprezentive a Armatei. Casa Regală a instituit un premiu pentru muzica de fanfară. Paranteză: dacă aveţi vreodată ocazia să mergeţi la un festival al fanfarelor militare nu o rataţi. Vă recomand Festivalul Internaţional bi-anual al Fanfarelor Militare de la Brăila.

Ce credeţi despre pozele postate pe blog?

Acesta este un blog altfel. E tonic.

Supărat tare Piticu că ăia de la Ziarul Financiar şi Sport.ro i-au făcut furăciune la un filmuleţ care apăruse la el pe blog. Cînd am auzit mi-am dat haina jos, mi-am suflecat mînecile, am scuipat în palme şi am început să mă indignez şi eu solidar cu el. Deci omul pune pe blog filmuleţ mişto, şi “jurnlaiştii” îşi fac treaba cu el! Păi se poate? Printre sudălmi şi blesteme emisfera mea critică îşi continuă munca de cunoştere. Pe acelaşi blog aflu de la autor – care în mod onest precizase sursa, vajnicul Youtube – că de fapt filmul nu fusese făcut de el, ci descoperit pe Youtube.

Păi atunci, Piticule tată, nu mi se mai pare aşa furăciune intelectuală.

La Fulgerică l-am găsit pe domnul Bear Grylls care a fost în România. Cine-i nentu’ Bear? Cică expert în supravieţuire din Armata Britanică. Gagiul – care are emisiunea “Ultima Survival” – a mîncat nişte excremente de urs, nişte păstrăv crud şi un melc. Mare şmecherie, tăticu? Ce să-ţi spun? Păi noi avem la televizor oameni care mănîncă rahat toată ziua. Şi să ştii că au supravieţuit unor experienţe mult mai grele, cum ar fi trecerea de la statutul de mare ştab în comunism la mare barosan în capitalism.

Doi la mînă: melcii sînt mîncare de fiţe.

Un blog creştin. Pe lîngă rugăciuni aflăm lucruri relativ interesante şi despre pangas. Ăsta este un peşte. Probabil pentru că de Florii este “dezlegare la peşte”. Dar mai mult de pangasul ăsta nu prea sare blogul.

Tot în Săptămîna Mare pe blogul lui Badea se dă mîncare. Deci Teo revine în forţă, dacă nu la televizor, măcar pe blogul lui Badea. Cică Teo şi-a făcut, în colaborare cu o doctoriţă, biznis de haleu care nu îngraşă. Eu caut de mult reţete care să-mi spună cum să mă îngraş fără să mănînc.

Ne-am scos din foame, fraţilor! Cică s-a dat în sfîrşit legea aia care le mai polizează ciocul lanţurilor de supermarketuri. Mai ştiţi de scandalul dintre producători şi vînzători? Supermarketurile îi obligau pe producători să vîndă mai scump marfa chiar şi în propriile lor magazine. Întîi ne-am bucurat că au venit alde Metro, Cora şi Carrefour ca să ne bage direct în capitalismul consumist, unde te plimbi ca Alice prin ţara minunilor de preţuri mici. Ţin minte momentul în care am păşit în primul Metro din România. A fost pentru mine personificarea capitalismului cu C mare, a democraţiei, a Constituţiei SUA, a Declaraţiei Drepturilor Omului.

Vorbeam ieri despre cum este să ţii lumea în priză aiurea. Adică să spui pe blog ce ai fi făcut tu dacă ai fi vrut să scrii ceva care să intereseze lumea. Azi o să dăm un exemplu. Judecaţi voi dacă acest exmplu este de tip “aşa da” sau aşa nu”.

Domnul Morar, colegul nostru, a postat ieri pe blog o poză de interior. Din redacţie. De fapt poza este de exterior pentru că este făcută pe acoperişul redacţiei. Nişte boi de colegi de-ai noştri au făcut scrumbie de Dunăre (atenţie, foarte important! voi reveni) la grătar pe clădirea în care noi venim la serviciu.

Cam aceeaşi problemă pe care o am după scurta mea experienţă de consumator de bloguri o vede şi zoso ieri. De fapt simptomul este omniprezent. Intri pe un blog să afli ceva, orice. Sau să te distrezi cumva, oricum. Iar acolo dai peste o discuţie despre cum ar trebui să fie blogurile, despre trafic ş.a.m.d.. Deci un fel de metablogăreală. Mai axact mata-meta-meta-blogăreală. Un fel de cum ar trebui să fac eu, blogăr, ca să-mi iasă ceva ca lumea. Oameni buni, vă spun sincer, că eu turbez în faţa acestei abordări! E ca şi cum m-aş duce la un meci de fotbal să văd 22 de băieţi alergînd după minge s-o bage în aţe, mă aşez confortabil cu floricele în tribună, iar fotbaliştii vin şi încep să-mi explice cam aşa: Dom’le, deci fii atent! Ca să jucăm bine şi să facem spectacol azi ar trebui să avem o bună aşezare în teren.

Ciutacu de partea lui Boc? Deci se poate. Uitaţi-vă şi voi la poza asta. Numai subiecte de corectitudine politică. Unul pitic, una afro-americancă, un afro-americano-american (că ăsta e juma-juma). Singura mai normală e Carla. Ca să vezi şi tu cine ne conduce!

Apropo de Barack. Se spune că negri negrii o au de obicei mai mare decît albi albii. M-am întrebat mereu cum o are Obama, dat fiind că el este jumătate alb, jumătate negru. Colegul Alexandru Vărzaru a lămurit magistral chestiunea: Simplu! O are jumătate mare şi jumătate mică.

După gluma asta vă daţi seama că, chiar dacă e mai înalt uneori, şi Obama simte nevoia să se ridice pe vîrfuri.

La Manafu nişte echipe de meseriaşi lucrează din greu la un site cu locuri de muncă. Cel puţin asta am înţeles eu din înjurăturile alea pe americăneşte de acolo. O să-i spună mcirojobs.ro. Site-ul va oferi, printre altele, şi MONETIZARE. Cum nu ştiţi ce-i aia? Simplu: Stay-on-top, Interstitials, AdWords model ş.a.m.d.. Deci e bine. Lumea va găsi locuri de muncă. Pînă una alta e bine că s-au creat nişte locuri de muncă pentru cei care lucrează la acest proiect. Deci uite cum penuria de locuri de muncă poate crea locuri de muncă.

Mai ţineţi minte tîmpenia pe care o auzeam cînd cu războaiele americanilor prin Irak sau Afganistan? Analiştii ne explicau cum implicarea unei ţări în război, revigorînd industriile pe orizontală ale păturilor pentru soldaţi, gamelelor pentru pifani şi rachetelor pentru plutonierii adjutanţi şefi, aruncă creşterea economică direct în înaltul văzduhului.

V-am găsit un blog de filozofie. Citit dimineaţa, la cafea, s-ar putea să-ţi taie cheful de muncă. Ceea ce e de bine. Citit seara s-ar putea să-ţi alunge somnul.

Apropo de adormit. Pe site-ul ăsta găsiţi Teatru Radiofonic. Foarte mişto! Exact vocile din copilărie. De fapt sînt nişte link-uri spre Trilulilu. Moliere, Tolstoi, Cehov, Jules Verne. Ca toată lumea şi eu adorm greu. Odată cu nişte audi-book-uri de la Humanitas am descoperit metoda asta. Am adormit pe Tinereţe fără bătrîneţe în lectura lui Liiceanu de nu ştiu cîte ori. De la un punct încolo chiar mă chinuiam să rămîn treaz, curios cum Dumnezeu i s-a terminat băiatului tinereţile fără bătrîneţi.

Mănac intră în criză. Mai exact în crizele care ne bîntuie. Omul le spune bine. Cred că în isteria generală, în gargara asta despre criză de care mă lovesc şi cînd cobor să-mi duc gunoiul la ghenă, cea mai bună atitudine este să fii banal. Banalitate că-i mai bună decît toate. E drept că pentru cunoscătorii fini de economie, să ai o poziţie de bun simţ (aşa cum are Mănac) pare deplasat de tot. I-auziţi: “Daca ai o activitate care produce un bun sau un serviciu util societatii si esti in stare sa o intelegei si sa o tii sub control vei trece de orice perioada proasta.

Cozmin Guşă

Cozmin Guşă are blog. O fi bine? N-o fi bine? N-o fi nici rău, nici bine? O fi dincolo de bine şi de rău? O fi dincoace de bine şi de rău? Aflăm de pe blogul lui Cozmin Guşă exact ceea ce aţi aflat şi dumneavoastră din primele două rînduri ale acestui text. Şi încă ceva în plus. Într-o postare de pe 28 iulie, Guşă ne spune că o să candideze pentru Parlament la alegerile din 2008. Bine c-am aflat. Că altfel am fi ştiut dacă că Guşă a intrat în Parlament dar nu am fi ştiut dacă a candidat sau nu.

Zoso se întreabă: Cum o fi să te numeşti ziar premium şi să nu te poţi vinde decât cu o carte sau cu un dvd la pachet? Unde e “premiumul”, în calitatea cărţii?

O zice bine nea Zoso, şi dă lovitura de începere la genul ăla de dezbatere care pare că ţine de cînd lumea şi va ţine cît lumea şi încă o seară după ce se va termina lumea.

Că dai cărţi să te numeşti premium, parcă n-ar fi o dramă. Problema e că, în ultimii ani ai modei ăsteia, calitatea cărţilor date la ziar a crescut (sau, mă rog, a rămas una ridicată) în timp ce conţinutul ziarului – adică ceea ce cu adevărat se vrea premium – a scăzut.

Astăzi am visat un pic urît. Domnul visurât s-a dus să-şi plătească RDS-ul, iar factura de telefon era umflată. Casiera s-a arătat dezamăgită de suma nesemnificativă cu care fusese furat sărmanul: un euro. Deci, cum ar veni, pentru sume de-asta mici e aiurea să te mai plîngi că ai fost ars. Urmează o discuţie de ţigăneală tipică unui ghişeu de instituţie comunistă sau de multinaţională capitalistă. Nu e mare diferenţă.

Acum, sincer măi nenea bloger, demersul matale ni se pare niţel ipocrit. Păi RDS îţi dă internet (bănuiesc că şi internetul este, ca şi telefonul, tot de la ei) iar matale te foloseşti de accesul la realitatea virtuală ca să-i muşti de fund.

Intrăm la un clasic. Zoso. Aflăm că Manafu lansează Microjobs.
E un site unde apar joburile postate prin intermediul Twitter. Sperăm ca domnul Twitter ăsta să-şi găsească serviciu. Apropo, ce ştie să facă? Nu cumva or fi existînd nişte twitteri chinezi care pot să facă ce face el pe un salariu de 100 de ori mai mic? O fi gagică nea twitter? Arată bine? Se va angaja pe ochi frumoşi şi bulane frumoase?

Frumos este ce face Zoso: “Cu ocazia asta anunt si eu ca pun la dispozitie blogul celor care vor sa anunte ca angajeaza oameni sau celor care au de vandut chestii in nume personal (aparate foto, laptoape, masini), asta asa, ca sa mai atenuăm criza.”
Domnu’ Zoso, puneţi-mi şi mie un anunţ! Caut să angajez un om care poate să facă munca a trei oameni pe care vreau să-i dau afară.

Cu voia dumneavoastră primul pe listă va fi blogul domnului Iliescu. Frumos! Adică, mă rog, nu e cine ştie ce, dar măcar “bine, mamaie, că e linişte în ţară şi că nu începe naibii vreun război!” Sper că mai ţineţi minte propaganda pe care babele agenţi electorali din Bărăgan i-o făceau acum vreo 15 ani lui nea Nelu. “Bine că-i pace!” răsuna din piepturile de copil ale fostelor ceapiste care se-nghesuiau să-l audă – că de văzut nu mai vedeau bine – pe Iliescu. Cam aşa e şi pe blogul marelui om de stat: E nasol nu e cine ştie ce, dar e pace şi ungurii nu au reuşit să ne ia Ardealul.

Ia uitaţi-vă de exemplu acolo în colţ, pe manşeta unde stau scrise ferestrele pe care le deschide programul de navigat! Vedeţi! Blogul Domnului Nelu are o aticheta care spune tot: ECHILIBRU.

Cînd am intrat pe blog eram convins că nea Nelu are nişte oameni care lucrează pentru el şi-i umplu pagina aia.