Pantaleonescu Weblog!

Testul de sarcină a ieşit pozitiv. Odată cu bucuria acestei veşti vin însă şi multe întrebări, temeri şi îngrijorări, mai ales dacă eşti la primul copil.

La ce obiceiuri trebuie să renunţ?

Nu-ţi face griji. Ca viitoare mămică nu trebuie să trăieşti sub un glob de sticlă. Trebuie doar să ai puţină grijă şi să faci câteva schimbări în stilul tău de viaţă. În primele două săptămâni de la fecundare, natura merge pe principiul „totul sau nimic“. Numai un embrion sănătos va începe să se dezvolte armonios.

Dacă în acest interval de sarcină consumi mult alcool, fumezi, eşti sub tratamente medicamentoase contraindicate sarcinii sau ai contractat anumite boli, poate avea loc un avort spontan care va avea, mai degrabă, aspectul unei menstruaţii întârziate. Dacă sarcina evoluează, înseamnă că fătul nu e afectat, dar va trebui să renunţi la alcool şi tutun şi să stabileşti împreună cu medicul tău un alt tratament care să nu îl afecteze.

Trebuie să mănânc cât pentru doi?

Nu. Femeile gravide nu au nevoie de calorii în exces. Îţi trebuie doar 180 de calorii în plus, ceea ce înseamnă un sendviş cu caşcaval. Unele gravide au nevoie însă de mai puţină mâncare, pentru că se odihnesc mai mult şi consumă mai puţine calorii.

Pentru ca fătul să se dezvolte, are nevoie de lapte şi produse lactate (jumătate până la un litru de lapte sau produse lactate echivalente pe zi), multe fructe şi legume, pâine şi cereale. Suplimentele alimentare de care ai nevoie sunt acidul folic, iodul şi fierul. Le găseşti la orice farmacie, dar nu le lua decât la recomandarea medicului.

Sunt într-adevăr însărcinată?

De cum bănuieşti că eşti însărcinată, mergi la un medic ginecolog, pentru a avea confirmarea şi pentru a ţi se face testele de care este nevoie. După aceea, ţi se va da un tratament adecvat pentru ca sarcina să evolueze normal. Indicaţiile medicului trebuie urmate cu stricteţe.

Am sângerări. E grav?

Dacă ţi se întâmplă asta, mergi de urgenţă la medic. Uneori, nu este un motiv de îngrijorare. Poate fi vorba de un mic vas de sânge care a plesnit în uter sau o desprindere a unor ţesuturi.

Cu toate acestea, trebuie să mergi neapărat la ginecolog, pentru a ţine problema sub control şi a-ţi duce sarcina la termen fără complicaţii.

De ce sunt tot timpul obosită?

Îţi vine să dormi în timpul zilei? Vrei să pleci cât mai repede acasă de la serviciu? Moţăi în timpul serialului tău preferat? Oboseală de plumb – de asta se plâng majoritatea gravidelor. E normal. În corpul tău se întâmplă ceva nou: se pregăteşte creşterea copilului. Aceasta costă foarte multă energie.

Un alt motiv ar fi că, de multe ori, în primele luni de sarcină, circulaţia este proastă. Ce te ajută? Duşuri rapide în care alternezi apa caldă cu cea călâie. La serviciu, ar fi bine să faci o plimbare în aer liber în pauza de masă. Şi odihneşte-te de câte ori ai ocazia. Ai tot dreptul. Când corpul îţi cere mai multă odihnă, înseamnă că ai nevoie de ea. Să te culci odată cu găinile? Ei bine, gravidele au voie.

Prin vărsături elimin şi substanţe nutritive?

Nu-ţi face griji. Bebeluşul tău are tot ce îi trebuie. Multe gravide nu se îngraşă deloc în primele săptămâni de sarcină, ceea ce nu creează nicio problemă. Abia dintr-a zecea săptămână trebuie neapărat să începi să mănânci mai mult decât înainte. Totuşi, este important să mânânci cât mai normal, chiar dacă ţi-e din ce în ce mai rău. Bineînţeles că nu se pune problema să mai ţii cure de slăbire.

Morcovii fierţi în abur pot uşura arsurile pe care le simţi la stomac. Totuşi, dacă la începutul sarcinii aveai o greutate prea mică şi apoi te îngraşi foarte tare, mergi la doctor.

De ce mi se îngroaşă talia?

Nu-ţi face griji. Este normal ca talia să se îngroaşe prima pentru că, la începutul sarcinii, fătul este foarte mic şi stă în interiorul bazinului. Când începe să crească, va adăuga centimetri taliei tale. În a şaisprezecea săptămână, burta începe să crească vizibil.

Sarcina aduce şi schimbări în bine?

Există o strălucire vizibilă, care vine din interior. Burtica nu se vede încă, dar ţi-au crescut încrederea în tine şi pofta de viaţă. Uneori, te trezeşti visând cu ochii deschişi. Cei care te cunosc pot observa că este ceva schimbat la tine.

Aceasta se întâmplă din cauza hormonilor pe care îi activează sarcina. Estrogenul îţi face părul mătăsos, progesteronul are grijă ca totul să îţi pară mai uşor şi lumea din jur mai frumoasă.

Doctor Pantaleonescu! vă sfătuieşte

Femeia însărcinată trebuie să se ferească de orice i-ar putea face rău fătului. Dacă este o persoană sănătoasă şi fără obiceiuri dăunătoare, modul de viaţă nu ar trebui să se schimbe. Dacă sarcina prezintă riscuri, atunci trebuie sfătuită de medicul curant în funcţie de situaţie. Eu nu le recomand gravidelor suplimente alimentare.

Ar trebui să aibă o alimentaţie variată, echilibrată, cu multe fructe şi legume, să mănânce corect, raţional, fără să facă excese. La sfârşitul sarcinii, în mod normal, nu ar trebui să aibă mai mult de 8-10 kg în plus. Trebuie să evite glucidele şi sarea în exces. Simptomele de greaţă se pot ameliora dacă se scot din alimentaţie grăsimile, maioneza, frişca şi sosurile.

În cele nouă luni de sarcină, tu şi copilul treceţi printr-o mulţime de schimbări, iar unele dintre ele vă pot pune sănătatea în pericol. Pentru siguranţă, fă toate testele necesare înainte de naştere.

Perioada prenatală îţi rezervă nu numai timpul de a te pregăti pentru venirea pe lume a unui nou membru al familiei, dar şi oportunitatea de a-l cunoaşte mai bine pe cel mic. Datorită testelor pe care le poţi face, cu fiecare lună care trece vei descoperi mai multe despre evoluţia micuţului, dar şi despre posibilele lui afecţiuni.

Prima vizită la ginecolog

Aceasta este şi cea mai lungă, pentru că trebuie cunoscute valoarea tensiunii arteriale, greutatea etc. Ţi se va face şi o examinare a stării generale prin recoltare de sânge şi urină, urmată, pe parcursul celor nouă luni, de o serie de teste care să-ţi dea mai multe informaţii despre bebeluş şi să vă ţină pe amândoi departe de boli.

Testul Papanicolau

Este un test de rutină care trebuie făcut în fiecare an, cu atât mai mult în primul trimestru de sarcină, pentru a cunoaşte starea de sănătate a colului uterin, precum şi pentru a afla dacă suferi de o infecţie gravă. Testul Papanicolau este foarte simplu, recoltându-se cu o spatulă o mostră de celule de pe suprafaţa colului.

Ecografia

Ecografia abdominală este cea mai comună metodă de apreciere a poziţiei şi a dimensiunii fătului, precum şi de observare a unor malformaţii congenitale. Analiza se repetă de mai multe ori de-a lungul sarcinii, dar mai ales între a 16-a şi a 18-a săptămână de sarcină, deoarece medicii cred că în această etapă de dezvoltare se pot distinge 90% din malformaţii. Procedura nu e invazivă şi durează între o jumătare de oră şi o oră. Este folosit un transductor, pe care se aplică un gel special, mişcat pe toată suprafaţa abdomenului.

Triplul test

Mai ales dacă ai peste 35 de ani şi eşti între luna a patra şi a cincea de sarcină, acest test nedureros şi neinvaziv este cel mai indicat pentru a depista riscul dezvoltării unei anomalii genetice. Este necesară o mică probă de sânge şi se cercetează trei markeri din ser, de unde provine şi denumirea de triplul test. Pentru informaţii mai detaliate, în cazul în care se suspectează o anomalie, triplul test va fi urmat de o amniocenteză.

Amniocenteza

Prin cercetarea unei probe de lichid amniotic, amniocenteza are avantajul de a oferi informaţii complete despre dezvoltatea fătului, precum şi pentru a afla dacă suferă de vreo boală genetică sau de sindroame, cum sunt Down şi Turner. Acest test, realizat între a 16-a şi a 20-a săptămână de sarcină, prezintă un oarecare risc, deoarece este invaziv, dar, dacă este efectuat de un medic experimentat, n-ar trebui să existe motive de îngrijorare.

Analiză pentru depistarea preeclampsiei

Un test al sângelui făcut în cea de-a 20-a săptămână de sarcină îţi spune dacă vei suferi de preeclampsie, o complicaţie cu care se confruntă 7% din gravide, cauzată de creşterea tensiunii saguine, cu simptome precum dureri de cap, înceţoşare a vederii, urinare mai rară, umflare a feţei şi a mâinilor. Netratată, evoluează în eclampsie, o formă mai gravă manifestată prin convulsii, chiar comă.

Testarea nivelului de glucoză

Unele femei au un nivel crescut de zahăr în perioada sarcinii şi riscă să se îmbolnăvească de diabet „de sarcină”. De aceea, între săptămânile 24 şi 28 de sarcină se cere o verificare a nivelului de glucoză din sânge. Înaintea testului ţi se va indica să nu mănânci între opt şi 14 ore. Ţi se va recolta o probă de sânge, după care vei bea 50 de grame de soluţie cu glucoză şi ţi se va recolta din nou sânge după o oră.

Analiza sângelui

Cu ajutorul testelor de sânge pot fi depistate rubeola, dar şi infecţiile cu transmitere sexuală, precum SIDA, gonoreea, sifilisul ul şi hepatita B, prin observarea în sânge a anticorpilor antihepatită. Tot astfel este determinat nivelul fierului prin verificarea hemoglobinei.

Dacă nivelul fierului este scăzut, rişti să suferi de anemie, care poate duce la naştere prematură cu complicaţii. Tot prin acest test afli dacă Rh-ul tău este pozitiv sau negativ. În cazul în care Rh-ul tău este diferit de cel al partenerului, atunci, de-a lungul sarcinii, va urma o monitorizare mai atentă a bebeluşului, deoarece pot apărea probleme.

Doctor Pantaleonescu! vă sfătuieşte

Imediat după ce au aflat că sunt însărcinate, toate gravidele trebuie să facă testele pentru depistarea grupei de sânge şi a Rh-ului, hemoleucograma, analize pentru depistarea nivelului glicemiei, al calcemiei, sideremia (pentru anemii). Se mai face, de asemenea, un examen al secreţiilor vaginale pentru a exclude existenţa afecţiunilor genitale care ar putea pune în pericol sarcina.

Sumarul de urină şi testele serologice pentru bolile infecţioase (hepatitele B şi C, HIV/SIDA) sunt indispensabile. În plus, medicii recomandă dozarea anticorpilor pentru zoonoze (toxoplasmoză, listerioză).

Una dintre cele mai grave complicaţii în timpul sarcinii este hipertensiunea. Neţinută sub control, tensiunea crescută poate periclita atât viaţa fătului, cât şi a mamei. De aceea, ia măsuri din vreme!

Creşterea tensiunii peste 140/90 mmHg trebuie să fie un semnal de alarmă pentru femeia gravidă. Indiferent dacă hipertensiunea arterială (HTA) este gestaţională sau preexistentă sarcinii, gravida necesită o monitorizare medicală atentă. HTA poate duce la infarct, insuficienţă renală sau hemoragie cerebrală.

De asemenea, poate determina o îngustare a vaselor sanguine, inclusiv a vaselor uterului, antrenând o scădere a fluxului de sânge prin placentă. Astfel, este afectată şi dezvoltarea intrauterină, pentru că are loc o scădere a aportului de oxigen şi de nutrimenţi, de care fătul are foarte mare nevoie.

Preeclampsia, o complicaţie gravă

Una dintre urmările hipertensiunii poate fi preeclampsia (toxemia gravidică). Aceasta este caracterizată prin creşterea tensiunii arteriale, mai ales după a 20-a săptămână de sarcină (în condiţiile în care gravida a avut valori normale ale tensiunii), însoţită de prezenţa de proteine în urină (proteinurie) şi de edeme.

Preeclampsia mai poate da în unele cazuri şi tulburări vizuale, cefalee, somnolenţă, greaţă şi vărsături. Dacă nu este ţinută sub control, preeclampsia se poate agrava, provocând greutate mică la naştere, iar pentru mamă, afectarea creierului şi a rinichilor şi, în cazuri grave, convulsii şi stare de comă. De asemenea, creşte riscul de dezlipire de placentă, care poate provoca hemoragii şi periclitează viaţa mamei şi a fătului.

Poate avea loc naşterea prematură

Sub nicio formă, femeia însărcinată nu trebuie să recurgă la automedicaţie, deoarece unele medicamente pot afecta dezvoltarea normală a fătului. Există tratamente inofensive pentru copil, iar medicul este cel mai în măsură să vi le indice. În cazuri uşoare, pentru normalizarea tensiunii, medicul poate recomanda un regim special şi repaus la pat.

În schimb, preeclampsia severă (cu tensiunea sistolică mai mare de 160 mmHg şi cea diastolică mai mare de 110 mmHg)necesită internare şi supravegherea medicală atentă, atât a mamei, cât şi a copilului, pentru reglarea tensiunii şi pentru creşterea fluxului sanguin placentar.

Eclampsia ridică serioase probleme medicale: ea este însoţită de convulsii şi/sau de comă, care impun declanşarea naşterii imediate, indiferent de termenul de gestaţie.

Femeile la prima sarcină, mai expuse

Hipertensiunea arterială apare mai frecvent la gravidele sub 18 ani şi la cele peste 35 de ani, mai ales în cazul celor aflate la prima sarcină. De asemenea, factorul genetic, obezitatea, sarcinile multiple, unele boliale rinichilor, diabetul zaharat sunt alte cauze ale preeclampsiei. Preeclampsia nu are o cauză cunoscută, însă unele studii au asociat-o cu sistemul imun al gravidei.

Alte tipuri de hipertensiune în sarcină

-Hipertensiunea cronică este preexistentă sarcinii sau este diagnosticată înainte de a 20-a săptămână.

- Hipertensiunea gestaţională poate apărea după 20 de săptămâni de sarcină, nefiind însoţită de pierdere de proteine prin urină.

- Preeclampsia apărută pe fondul HTA cronice. Femeia a avut HTA înainte de a rămâne gravidă, dezvoltând apoi preeclampsie.

- HTA tranzitorie apare de obicei târziu în cursul sarcinii sau după naştere.

Nu neglija analizele!

Pe lângă controlul clinic general şi cel obstetrical, sunt necesare următoarele analize în monitorizarea gravidei cu hipertensiune arterială: hemograma, acidul uric sanguin, ureea sanguină, creatinina sanguină, transaminazele, coagulograma, proteinemia totală şi proteinuria.

Doctor Pantaleonescu! vă sfătuieşte

Preeclampsia e o complicaţie a sarcinii care afectează aproximativ 5-8% dintre gravide. Ea se caracterizează prin creşterea tensiunii arteriale, asociată cu prezenţa proteinelor în urină.

Pentru a o evita, gravidele trebuie să consume puţină sare, să bea 6-8 pahare cu apă zilnic, să evite alimentele de tip fastfood şi să se odihnească suficient. Vitaminele înainte şi pe parcursul sarcinii sunt de ajutor în prevenirea preeclampsiei.

Pare greu de crezut, dar, ca să slăbeşti, nu e obligatoriu să renunţi la toate bunătăţile. Singura condiţie este ca una dintre cele trei mese zilnice să fie o mâncare din verdeţuri de primăvară.

Cum se procedează

Timp de o săptămână, combină mesele obişnuite cu una sau două din mâncărurile cu verdeţuri de primăvară. De exemplu, într-o zi poţi mânca un mic-dejun mai consistent, dar prânzul şi cina ar trebui să constea în mâncăruri din verdeţuri.

În altă zi, mănâncă doar seara o salată de frunze de salată verde, păpădie şi leurdă, iar în restul zilei poţi consuma mâncărurile tale preferate. Totul este ca numărul de calorii consumate într-o zi să nu depăşească 1.600 pentru femei şi 2.400 pentru bărbaţi. După şapte zile, vei slăbi trei kilograme.

Salata cu untişor, un mic-dejun ideal

Dimineaţă poţi combina salată verde, untişor, câteva frunze de păpădie şi puţină leurdă, pentru aroma sa asemănătoare cu usturoiul. Adaugă puţin ulei de măsline şi obţii o salată cu puternice proprietăţi de detoxifiere, eficientă în curele de slăbire şi cu foarte puţine calorii.

Frunzele amărui de păpădie sunt de ajutor persoanelor care reţin apa în organism, prin urmare şi femeilor care suferă de celulită, deoarece stimulează producerea şi eliminarea urinei. În plus, leurda are proprietatea de a reduce nivelul colesterolului din sânge şi de a preveni bolile cardiovasculare. Fibrele alimentare dintr-o astfel de salată favorizează digestia şi previn balonările. Mai mult, acestea stopează absorbţia grăsimilor în ţesuturi.

Mâncarea de urzici sau de spanac, pentru prânz

La prânz prepară o mâncărică din urzici, leurdă şi untişor, amestecate cu o linguriţă de ulei de măsline. Această mâncare stimulează procesele naturale de detoxifiere a organismului şi este benefică în special pentru persoanele care consumă în mod constant multe proteine de origine animală şi multe grăsimi.

Frunzele sau rădăcinile de untişor îmbunătăţesc circulaţia sanguină şi accelerează metabolismul, favorizând, deci, arderile la nivel celular. Mâncărica de spanac are doar 50 de calorii, însă are cantităţi mari de vitamine (acid folic, vitaminele A şi C) şi minerale (potasiu, calciu, fier), esenţiale pentru a slăbi sănătos.

Ciorba de lobodă, o cină uşoară

La cină, ştii deja: dacă vrei să slăbeşti, nu trebuie să te prindă ora 10.00 seara mâncând. Ultima masă ar fi bine să o iei în jurul orei 7.00 seara. Iar pentru o cină uşoară, îţi propunem o ciorbă de lobodă.

O poţi prepara din câteva legături de lobodă, câteva de ceapă verde, puţin pătrunjel şi leuştean, o ceşcuţă de orez şi borş. Loboda combate anemia şi îţi redă tonusul datorită conţinutului său bogat în fier.

În plus, saponinele din lobodă fac din aceasta un remediu excelent pentru uşurarea tulburărilor hepatice şi biliare. Şi loboda, şi pătrunjelul sunt surse importante de vitamina C, aliat al celor care vor să slăbească într-un timp scurt. Aceasta dizolvă grăsimile, facilitând eliminarea lor din organism.

Dacă în privinţa vârstei cronologice nu putem face nimic, putem da totuşi timpul înapoi pentru a o schimba pe cea biologică. Când vine vorba de tinereţe, operaţiile estetice nu pot rezolva totul. Iată câteva sfaturi care te pot ajuta!

1. O portocală pe zi

Mănâncă zilnic o portocală. Este adevărat că „un măr pe zi ţine medicul departe”, dar portocala conţine mai mulţi antioxidanţi, care împiedică apariţia ridurilor. Ai nevoie în fiecare zi de 75 mg de vitamina C, pe care o găseşti fie în portocală, fie în grepfrut sau în kiwi. Roşiile, afinele, broccoli şi ceaiul verde sunt, de asemenea, bogate în antioxidanţi.

2. Fă mişcare regulat

Indiferent dacă este vorba de mers pe jos, de gimnastică aerobică sau de jogging, activitatea fizică este deosebit de benefică organismului. Mişcarea te ajută să ţii kilogramele sub control, iar conform unui studiu recent, oamenii slabi par mai tineri. În plus, activitatea fizică te eliberează de stres, îţi îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, te relaxează şi îţi redă pofta de viaţă.

3. Bea multă apă

Cel puţin doi litri de apă pe zi te ajută să îţi menţii pielea hidratată, iar o piele hidratată din interior are un aspect mai tânăr. Apa curăţă corpul de toxine şi îi conferă pielii un aspect sănătos. Nu aştepta să ţi se facă sete pentru a bea apă, pentru că în acel moment, corpul îţi trimite semne că este deja deshidratat.

4. Nu abuza de soare

Necesar pentru producerea vitaminei D, soarele ajută la absorbţia calciului şi fosforului. Însă expunerea îndelungată îmbătrâneşte pielea şi poate produce leziuni la nivelul retinei şi al cristalinului, dar şi uscarea pielii şi apariţia ridurilor. Evită să stai la soare între orele 11.00 şi 17.00 şi foloseşte creme cu protecţie solară.

5. Renunţă la fumat

Ai mai auzit asta, desigur! Şi dacă totuşi nu poţi renunţa aşa uşor la acest viciu, ţine minte că fumatul îmbătrâneşte (a se citi urâţeşte) prematur tenul, accentuează ridurile, îţi îngălbeneşte dinţii şi degetele între care ţii ţigara. În plus, tenul se usucă, iar pielea îşi pierde elasticitatea.

6. Ţine greutatea sub control

În afara riscurilor asupra sănătăţii (diabet, boli de inimă, hipertensiune), kilogramele în plus te pot face să arăţi mai bătrân. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, slăbim mai greu, pentru că facem mai puţin efort şi pentru că metabolismul încetineşte şi el. Te poţi baza mereu pe fructe şi legume în menţinerea siluetei.

7. Demachiază-te zilnic

Tenul are nevoie să fie demachiat, atât seara, cât şi dimineaţă, când trebuie îndepărtat excesul de sebum acumulat în timpul nopţii. Chiar dacă nu te machiezi, este nevoie de demachiere: praful şi diversele impurităţi îţi pot irita tenul.

8. Fii optimist!

Factorul psihologic e foarte important în procesul de îmbătrânire. Adoptă o atitudine optimistă, pozitivă, învaţă să îţi pui în valoare calităţile, fii sociabil şi nu purta ranchiună nimănui. Optimiştii sunt mai sănătoşi, ceea ce îi ajută să fie (şi) mai tineri.

9. Dormi suficient

Probabil ai auzit de somnul de frumuseţe… Un somn sănătos de opt ore pe noapte ţi se citeşte dimineaţă pe chip. Dacă obişnuieşti să sari peste orele de somn, te vei alege cu riduri şi cearcăne… de toată frumuseţea.

10 Eliberează-te de stres

Starea de tensiune poate fragiliza sistemul imunitar, accentuând procesul de îmbătrânire. Unele evenimente stresante pot chiar determina încărunţirea prematură. Scapă de stres prin relaxare, sport, meditaţie sau cu ajutorul unui animal de companie.

Sfatul specialistului

Dintre substanţele dovedite ştiintific că diminuează efectul trecerii anilor, amintim: retinoizi topici, antioxidanţi (vitamina E, vitamina C, caroten), alfahidroxiacizi, estrogeni şi coenzima Q10.

Cremele de fotoprotecţie diminuează radiaţiile UV, care au un rol agresiv asupra pielii. Produsele cosmetice care le conţin pot fi utilizate în mod regulat începând cu vârsta de 30 de ani. Studiile atestă rolul lor în menţinerea tinereţii tenului, alături de renunţarea la fumat, consumul de antioxidanţi etc.

Îţi doreşti să slăbeşti câteva kilograme, dar nu vrei să urmezi un regim care să te lase fără energie şi care să-ţi afecteze sănătatea? Pentru rezultate care se menţin pe termen lung, regimul acido-bazic este cel mai indicat. Încearcă-l şi tu!

Nu este un regim minune, în sensul că nu vei pierde cinci kilograme într-o săptămână, dar nici nu are efectele negative ale curelor de slăbit. Mai mult chiar, studiile arată că dieta acido-bazică este benefică pentru sănătate, pentru tonusul general al organismului şi pentru frumuseţea tenului.

Aciditatea influenţează sănătatea

În mod normal, pH-ul organismului se situează între 7,5 şi 9, fiind aşadar bazic. Alimentaţia bogată în carne, lactate, zaharuri, alcool, grăsimi saturate şi în cofeină creşte aciditatea din corp, provocând diverse afecţiuni. Cancerul, hipertensiunea, bolile de inimă, obezitatea, problemele digestive, alergiile, oboseala şi îmbătrânirea prematură sunt câteva dintre ele.

Pentru a restabili echilibrul, tot ce trebuie să faci este să înclini balanţa în favoarea alimentelor alcaline. Urmând o astfel de dietă, poţi pierde până la 3,5 kilograme în cursul a două săptămâni, vei avea mai multă energie şi o piele mai frumoasă. Mai mult decât un regim, dieta acido-bazică este o modalitate sănătoasă de a te hrăni, iar proporţia dintre alimentele alcaline şi cele acide trebuie să fie de 70% la 30%.

Alimentele alcaline

Majoritatea fructelor şi legumelor sunt alcaline şi pot fi consumate fără contraindicaţii.

Legume: morcovi, spanac, broccoli, ţelină, castraveţi, dovleac, sfeclă, gulii, ciuperci, ridichi, salată, soia, varză, fasole, cartofi.

Fructe: portocale, mere, banane, stafide, lămâi, fructe uscate, pere, migdale, castane, cocos, ananas, nectarine, struguri, curmale, caise, smochine, grepfrut, pepene roşu, avocado.
Cereale: cereale germinate.

Condimente: busuioc, pătrunjel, mentă, coriandru, ghimbir, chimion.

Băuturi: ceai verde, infuzii de plante, suc de legume.

Grăsimi: ulei presat la rece.

Alimentele acide

Lactatele şi preparatele din carne sunt alimente care cresc aciditatea, aşa că trebuie consumate cu prudenţă. Acest lucru este valabil şi pentru produsele de panificaţie, dulciuri, cafea, alcool şi pentru tutun.

Fructe: rodii, căpşune, prune.

Legume: ceapa.

Produsele de panificaţie: prăjituri, paste, cereale, pâine.

Băuturi:alcool, cafea.

Carne: orice tip de carne.

Lactate: lapte, unt, brânză.

Dulciuri: ciocolată, miere, zahăr, gem.

Grăsimi: uleiuri vegetale rafinate, grăsimi saturate şi hidrogenate.

Condimente: condimente picante.

Model de dietă

Ce poţi mânca într-o zi pentru a respecta echilibrul dintre alimentele acide şi cele alcaline:

Micul dejun: omletă din două ouă cu ceapă verde, roşii şi ardei gras

Gustare: un pumn de seminţe de dovleac prăjite

Prânz: supă de linte şi o porţie de legume la aburi (broccoli, morcovi, varză, ceapă) cu puţin ulei de măsline sau o porţie de somon (pui, ton, tofu) cu legume crude (roşii, castraveţi, morcovi).

Gustare: un ou fiert tare cu o salată de ardei gras, ţelină sau morcovi sau un pumn de migdale.

Cină: peşte, pui, curcan cu cartofi copţi şi o salată verde mixtă sau paste din orez cu broccoli şi dovlecel, nuci sau alune, usturoi, suc de lămâie.

Bea cel puţin 1,5 litri de apă şi consumă fructe de sezon.

Vremea frumoasă de primăvară îţi oferă un motiv în plus să arăţi tuturor un păr strălucitor şi plin de viaţă. Câţiva paşi uşor de urmat te vor ajuta să compensezi agresiunile suportate de părul tău pe parcursul lunilor reci. În plus, îl vor face sănătos şi atrăgător.

Ajută-l să se regenereze

Nu te-ai decis pentru o coafură nouă care să respecte tendinţele dictate de noul sezon? Dacă vrei să-ţi păstrezi tunsoarea pe care o ai deja, nu uita o regulă de aur: vârfurile trebuie tăiate o dată la două luni.

Extremităţile părului sunt expuse unor traume mecanice la contactul cu hainele, eşarfele, iar din cauza vopsirilor repetate acestea sunt predispuse deshidratării. Tocmai de aceea este nevoie să previi neplăcerile şi tăind vârfurile. Aşa vei permite regenerarea părului şi vei evita aspectul neplăcut al firelor despicate şi terne.

Revitalizează culoarea

Expunerea la soarele de primăvară poate atenua nuanţa naturală, dar şi pe aceea a unui păr vopsit. Aşa că nu ezita şi transformă părul tern într-un păr plin de culoare. Alege o vospsea cu pigmenţi puternici care să te scoată din anonimat.

Împrospătarea culorii are întotdeauna un impact imediat asupra aspectului tău general şi redă părului strălucirea. Poţi menţine culoarea vie folosind şampoane care promit o dublă rezistenţă, atât împotriva apei, cât şi a razelor UV.

Măştile sunt necesare

Produsele de îngrijire a părului acţionează de la exterior spre interior. Când le foloseşti va trebui să ai aşteptări realiste. Ele nu tratează problemele, ci le atenuează. Starea părului deshidratat şi fragil este agravată de starea generală a corpului afectat de astenie şi de stresul adaptării la noile temperaturi. Tocmai de aceea, îngrijirea completă este obligatorie.

Pe lângă folosirea balsamului la fiecare spălare, o dată pe săptămână, oferă-i părului o mască hrănitoare. Aceasta poate fi preparată în casă, din gălbenuş de ou cu miere sau din gălbenuş de ou cu bere. Folosind produsele potrivite după spălare (măşti, seruri cu rol de protecţie), creşti rezistenţa firelor, le hrăneşti şi le îmbunătăţeşti aspectul.

Aerul fierbinte deshidratează părul

Probabil că pe toată perioada iernii ai ales să îţi usuci părul folosind foenul, ca să eviţi o posibilă răceală. Specialiştii sunt de părere că este mult mai bine să îl usuci în mod natural, la temperatura camerei. Însă, dacă ritmul tău de viaţă nu îţi permite să aştepţi, foloseşte cea mai mică viteză a foenului.

Pentru a da volum coafurii ţine capul aplecat şi usucă părul de la rădăcină. Foenul trebuie ţinut la o distanţă de 20 cm, ca să eviţi arderea şi deshidratarea firelor. Este preferabil un uscător care poate fi folosit şi cu jet de aer rece.

Balsamul redă strălucirea

Balsamul previne încurcarea firelor şi ruperea acestora la pieptănare. Aceste produse nu refac însă firele deteriorate, ci doar le îmbunătăţesc, superficial, aspectul. În plus, părul se va aşeza mai uşor şi vei folosi mai puţine produse la coafat. Mai mult, părul va arăta foarte bine chiar dacă nu foloseşti peria şi îl usuci natural.

Vrei să arzi calorii în mod rapid şi sănătos? Cel mai uşor este să faci câteva exerciţii fizice chiar la tine acasă.

Slăbeşti 2 kg pe lună

Indicate pentru a slăbi sunt exerciţiile energice, care se execută pe muzică antrenantă. „Exerciţiile efectuate rapid, timp de 10-15 minute zilnic, asociate cu o alimentaţie echilibrată, te ajută să slăbeşti în medie două kilograme pe lună“, afirmă instructorul de fitness Simona Brâncuşi (foto).

Nu uita ca, înainte de a începe programul de exerciţii, să faci câteva mişcări de încălzire: rotări de cap, aplecări şi îndoiri laterale de trunchi. Poţi încerca să efectuezi întâi exerciţiile pentru partea superioară a corpului şi apoi pentru cea inferioară.

1. Întins pe saltea, cu piciorul stâng îndoit şi fixat pe podea, iar genunchiul drept îndoit la 90 de grade, ridică trunchiul şi întinde piciorul drept.

2. Stând cu picioarele apropiate, spatele drept, braţul stâng îndoit la nivelul pieptului şi braţul drept întins lateral, ridică piciorul drept astfel încât să atingi genunchiul cu palma.

3. Cu piciorul drept întins lateral, cel stâng uşor flexat, mâna dreaptă pe talie şi braţul stâng întins, ridică piciorul drept, răsuceşte trunchiul şi îndoaie braţul stâng, astfel încât cotul să atingă genunchiul.

Pentru majoritatea femeilor, menopauza se instalează între 50 şi 55 de ani, dar poate apărea şi mai devreme, în jurul vârstei de 40 de ani. Ea este însoţită de tulburări cum ar fi celebrele bufeuri, uscăciunea mucoaselor, depresia, insomnia.

Nu este o dramă

Studiile arată că riscurile ca femeile să facă depresie cresc pe măsură ce se apropie de menopauză. Devin instabile din punct de vedere emoţional şi pot trece rapid de la bucurie la lacrimi. În momentul instalării menopauzei, este posibil să devii mai irascibilă, să ai insomnii şi să-ţi pierzi interesul pentru activităţile preferate.

Toate sunt trecătoare şi trebuie privite ca pe începutul unei noi etape de viaţă. Specialiştii le sfătuiesc pe femeile care se confruntă cu aceste stări să facă schimbări în viaţa lor, să călătorească mai mult, să-şi dezvolte activităţile care le fac plăcere, să-şi controleze
stresul.

Primele semne

Semnalul cel mai important care anunţă menopauza este ciclul neregulat: cantitatea de sânge poate fi mai mare sau mai mică decât în mod normal sau durata ciclului mai scurtă sau mai lungă. În unele cazuri însă, ciclul menstrual se poate opri brusc. Aceste lucruri sunt normale, ca urmare a schimbărilor din sistemul reproductiv. Este momentul unui control ginecologic care să stabilească stilul de viaţă şi tratamentul de adaptare la această adevărată anarhie hormonală.

Surplus de kilograme

Majoritatea femeilor se îngraşă cu circa 4 kg în perioada menopauzei. Kilogramele se depun mai ales în jurul abdomenului. De aceea, nu face exces de dulciuri şi zahăr, mai ales că vei avea mai mult poftă de ele din cauza scăderii nivelului hormonal.

Tulburări specifice

Cele mai cunoscute tulburări ale menopauzei sunt bufeurile, uneori însoţite de transpiraţii abundente. Ele durează în general de la câteva secunde la câteva minute. Medicii spun că se poate ameliora acest disconfort şi prin alimentaţie, limitând consumul de cofeină şi de alcool şi mărind raţia de fructe şi legume. Acestea conţin hormoni naturali, cum ar fi fitoestrogenul. În plus, un aport de cel puţin 1,5 litri de apă pe zi ajută la fluidizarea sângelui şi la hidratarea pielii.

Pierderea masei osoase

După menopauză, scăderea concentraţiei de estrogen din organism duce la pierderea substanţelor minerale osoase. Aceasta este principala cauză a osteoporozei. Motive de îngrijorare apar dacă observi o scădere a înălţimii cu doi sau mai mulţi centimetri. Dacă ai suferit operaţii de îndepărtare a ovarelor sau dacă eşti foarte slabă, eşti mai predispusă riscului de osteoporoză. Osteoporoza poate fi evitată prin sport, dietă cu aport de calciu şi medicamente ce sporesc absorbţia acestuia.

Sfatul specialistului

Alimentaţia şi stilul de viaţă sunt foarte importante la menopauză. Şi iată de ce: estrogenii joacă un rol decisiv în protejarea arterelor. Ei scad nivelul de colesterol total şi cresc nivelul de lipoproteine (colesterol „bun”). Ieşirea din scenă a estrogenilor, odată cu debutul menopauzei, antrenează creşterea nivelului de grăsimi din sânge şi a tensiunii arteriale, acestea fiind urmate de formarea unor depozite lipidice pe peretele arterial (ateroscleroza). Modificările menţionate perturbă circulaţia sângelui în arterele afectate.

Un control periodic al vederii, mai ales după vârsta de 40 de ani, te pune la adăpost de marile neplăceri pe care ţi le poate aduce mai târziu procesul firesc de îmbătrânire a ochilor. Aşa vei afla care sunt cei mai de temut inamici ai lor.

50 de ani: semnele cataractei

În jurul vârstei de 50 de ani, ochii încep să dea primele semne de „oboseală”. Iniţial, nu vezi bine noaptea sau vezi dublu, apoi culorile îţi par estompate, iar unele imagini – distorsionate. Până când, în final, ajungi să nu mai vezi bine nici de aproape, nici la distanţă.

Toate aceste semne ar putea indica instalarea cataractei, o afecţiune din ce în ce mai frecventă la cei de peste 50 de ani. Cataracta este o boală care survine în momentul în care cristalinul, cunoscut ca lentila ochiului, îşi pierde transparenţa şi elasticitatea.

Din păcate, însă, nu doar cei trecuţi de această vârstă sunt expuşi riscului de a suferi de cataractă. În ultimii ani, tot mai mulţi tineri sunt diagnosticaţi cu cataractă. În fazele incipiente ale bolii, viciile vederii pot fi corectate cu ajutorul ochelarilor. Însă cataracta evoluează şi singura metodă de tratament rămâne operaţia cu ultrasunete.

Aceasta constă în înlocuirea cristalinului opac cu unul artificial. Operaţia nu durează mai mult de 35 de minute. În clinicile oftalmologice din România circa 40.000 de persoane sunt operate în fiecare an de cataractă.

55 de ani: ameninţarea glaucomului

Pe locul doi în topul celor mai grave boli care pot afecta vederea odată cu trecerea timpului este glaucomul. Această boală începe să se facă simţită doar în fazele mai avansate, în jurul vârstei de 60 de ani.

De-abia atunci pot apărea dureri de cap, dureri oculare, iar vederea periferică devine înceţoşată. În România, aproximativ 2% din populaţie este afectată de glaucom, însă statisticile arată că doar o jumătate dintre aceştia sunt diagnosticaţi la timp şi beneficiază de un tratament adecvat.

Cum funcţionează cristalinul?

Rolul cristalinului este de a focaliza imaginea pe retină. Arată ca o lentilă biconvexă şi de aceea mai este denumit lentila ochiului. În mod normal, cristalinul este transparent şi permite trecerea luminii pentru formarea unei imagini clare. Însă din diverse cauze (vârsta înaintată sau anumite afecţiuni), acestă lentilă devine din ce în ce mai opacă, iar vederea se înceţoşează şi astfel se instalează cataracta.

Această boală afectează în general ambii ochi, însă nu în mod egal. În fazele avansate ale cataractei, pupila capătă culoarea gri sau devine albicioasă. Printre factorii care favorizează apariţia cataractei se numără: timpul prelungit petrecut la calculator, expunerea prelungită la soare fără ochelari de protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete, alimentaţia săracă în vitaminele A, C, E şi în seleniu, fumatul şi consumul excesiv de alcool.

Depistează la timp glaucomul!

Glaucomul este cauzat în cele mai multe cazuri de creşterea presiunii intraoculare, care provoacă apariţia unor leziuni ale nervului optic. Nedepistate la timp, aceste leziuni pot duce la pierderea definitivă a vederii. În prezent nu există un tratament care să ajute la recuperarea vederii pierdute din cauza glaucomului.

Totuşi, diagnosticată din timp, această boală poate fi ţinută în frâu cu ajutorul picăturilor cu medicamente sau al intervenţiilor chirurgicale cu laser ori clasice. La noi în ţară, glaucomul poate fi diagnosticat şi monitorizat gratuit pe baza unei trimiteri de la medicul specialist în trei centre specializate: la Bucureşti, în cadrul Clinicii de Oftalmologie a Spitalului Universitar de Urgenţă, la Iaşi, în cadrul Clinicii de Oftalmologie a Spitalului Universitar „Sf. Spiridon“, şi la Craiova, la Clinica de Oftalmologie a Spitalului Judeţean
de Urgenţă.

60 de ani: degenerescenţa maculară

Mai puţin gravă decât cataracta şi glaucomul, pentru că evoluează lent, este degenerescenţa maculară. Această afecţiune se traduce prin deteriorarea maculei, o mică porţiune a retinei, care ne permite să vedem detaliile şi care ne permite să citim şi să şofăm. Potrivit statisticilor, femeile au un risc mai mare decât bărbaţii de a suferi de această boală. Din fericire, cu ajutorul medicului, evoluţia bolii poate fi încetinită. Tratamentul degenerescenţei maculare se face fie cu ajutorul laserului, fie prin injecţii intraoculare.

Aşa o recunoşti

Simţi nevoia de mai multă lumină la citit – vederea centrală devine neclară s Trecerea de la lumină puternică la lumină slabă este dificilă s În stadiile avansate, în câmpul vizual îţi apare o pată închisă la culoare s Îţi este dificil să recunoşti chipurile.

Sfatul specialistului

Pentru a putea depista la timp afecţiunile oculare care se instalează odată cu înaintarea în vârstă, este recomandabil un consult oftalmologic complet o dată pe an. Acest control nu presupune doar stabilirea dioptriilor şi recomandarea unor ochelari pentru corectarea viciilor de refracţie (miopie, hipermetropie, astigmatism).

Testele oculare, după 40 de ani, ar trebui să cuprindă şi măsurarea tensiunii intraoculare (pentru glaucom) şi examenul fundului de ochi. Pe lângă cataractă, glaucom şi degenerescenţă maculară, persoanele trecute de 40 de ani mai pot suferi de prezbiopie. Această afecţiune este
caracterizată prin dificultatea focalizării obiectelor aflate la 25-30 de centimetri de ochi, motiv pentru care apare nevoia ochelarilor de aproape

Printre factorii de risc care duc la apariţia disfuncţiei erectile se numără fumatul şi excesul de alcool, obezitatea, hipertensiunea arterială, într-un cuvânt, viaţa modernă. Poate fi ea, oare, combătută?

Chiar dacă nu este catalogată ca fiind o boală gravă, studiile arată că disfuncţia erectilă este o afecţiune tot mai întâlnită, cu efecte importante asupra vieţii de cuplu.

Factorii care duc la agravarea disfuncţiilor erectile sunt legaţi atât de stilul de viaţă (fumatul, excesul de alcool, sedentarismul), cât şi de afecţiunile fiecărui individ (hipertensiune arterială, obezitate, nivel crescut al colesterolului, diabet).

Ce este disfuncţia erectilă?

Disfuncţia erectilă este definită de medicii urologi ca fiind imposibilitatea de a obţine sau de a menţine o erecţie suficientă pentru realizarea unui act sexual satisfăcător. Deşi nu este o boală gravă, ea poate avea un efect important asupra calităţii vieţii pacientului, dar şi a vieţii de cuplu. Lipsa unei compatibilităţi sexuale este de multe ori cauza apariţiei neînţelegerilor dintre parteneri.

Semnal de alarmă

Urologii avertizează că disfuncţia erectilă este un semnal de alarmă pentru apariţia bolilor de inimă. Acest lucru se explică prin faptul că disfuncţiile erectile, cauzate de îngustarea vaselor de sânge şi implicit de reducerea cantităţii de sânge care ajunge în organul sexual pentru a provoca erecţia, apar cu câţiva ani înainte de problemele cardiace provocate de îngustarea arterelor inimii.

Cum apare disfuncţia erectilă

Aproximativ opt din zece cazuri de disfuncţii erectile apar ca urmare a unor afecţiuni fizice: boli care afectează nervii (accident vascular, scleroză multiplă), diabet zaharat, traumatisme ale coloanei vertebrale, abuz de alcool şi consumul de droguri.

Dar şi unele activităţi pot fi dăunătoare. Mersul pe bicicletă pe distanţe lungi este un factor de risc, deoarece şaua bicicletei exercită presiune asupra nervilor care ajung la organul sexual. Şi nu în ultimul rând, stresul poate influenţa distructiv viaţa de cuplu prin apariţia problemelor erectile.

Ce spun statisticile

Potrivit datelor prezentate de Asociaţia Română de Urologie, în medie un bărbat din zece suferă de disfuncţie erectilă. Chiar dacă este o afecţiune tratabilă, numai 10 la sută din bărbaţii cu astfel de probleme se prezintă la medic.

Cum se tratează acest tip de disfuncţii

Tratamentul medicamentos. Unele medicamente contribuie la o mai bună irigare a organului sexual, altele cresc nivelul unor substanţe din creier responsabile de apariţia erecţiei.

Tratamentul injectabil presupune o serie de injecţii locale ale căror rezultate sunt vizibile după 15 minute.

Pompa cu vacuum ajută la menţinerea erecţiei timp de o jumătate de oră.

Proteza peniană necesită o intervenţie a chirurgului urolog.

Alte tratamente: combaterea depresiei şi a anxietăţii, atunci când este vorba despre o problemă psihologică, sau modificarea stilului de viaţă: schimbarea unor medicamente, renunţarea la fumat şi alcool, practicarea sportului. Foarte importantă în aceste cazuri
este şi consilierea cuplului sau terapia sexuală.

Exerciţii ale musculaturii pelviene. Acestea împiedică sângele să iasă din organul sexual, prelungind astfel erecţia.

Stresul, marele învingător

Nu este o noutate existenţa cauzelor psihologice care afectează funcţia erectilă. Este vorba de stres, care poate fi însoţit de stări de anxietate şi de depresie. Unele medicamente administrate pentru diminuarea efectelor negative ale stresului pot provoca şi ele, ca efect secundar, probleme de erecţie. Printre acestea se numără, alături de antidepresive, şi unele diuretice sau medicamentele care tratează hipertensiunea arterială.

Doctor Pantaleonescu! vă sfătuieşte

Există vreo legătură între problemele erectile şi apariţia bolilor cardiace?

Mai mult de jumătate din cazurile de disfuncţie erectilă sunt cauzate de îngustarea vaselor de sânge ca urmare a depunerii unor plăci de grăsime (de aterom) pe pereţii arterelor. De reţinut este că disfuncţiile erectile apărute ca urmare a îngustării arterelor se instalează cu câţiva ani înainte de problemele cardiace cauzate de îngustarea arterelor inimii. De aceea, disfuncţia erectilă este considerată un semnal de alarmă timpuriu pentru apariţia bolilor de inimă.

Paradoxal, nu bătrâneţea ne afectează cel mai mult viaţa sexuală, ci stresul, oboseala, bolile, medicamentele pe care le luăm. Creierul e cenzorul nemilos al vieţii noastre sexuale.

Azi, relaţia dintre bărbat şi femeie e influenţată de ritmul trepidant al vieţii cotidiene, de timpul împărţit între serviciu, copii şi clipele de relaxare. Bineînţeles că toată această agitaţie îşi pune amprenta şi pe calitatea vieţii sexuale. Obosiţi fizic şi psihic, este suficient ca unul dintre parteneri să nu fie în formă, ca rezultatul să fie dezastruos.

Ce faci când totul este împotriva ta?

În ultima vreme te-ai îngrăşat, soţul vine de la serviciu târziu, aducând cu el nervii şi lucrările nerezolvate? Toate aceste probleme pot duce la scăderea dorinţei. Există totuşi o soluţie salvatoare: încercaţi să vorbiţi deschis.

La bărbaţi, depresia e principala cauză a scăderii libidoului. Surmenajul, problemele de la serviciu şi stresul sunt principalii vinovaţi. Ei percep acest lucru în mod dramatic, ca pe un atac la virilitate.

Soluţia: terapia va ajuta la exprimarea nemulţumirilor, la înţelegerea cauzelor care le provoacă.

Medicamentele, armă cu două tăişuri

Multe dintre medicamentele care te ajută să-ţi tratezi diferite boli îţi afectează viaţa sexuală. Diureticele, recomandate cardiacilor pentru scăderea tensiunii, provoacă disfuncţii erectile. Antidepresivele au ca efecte secundare scăderea libidoului şi chiar probleme de ejaculare.

Soluţia: când unul din cei doi parteneri de cuplu primeşte recomandarea medicului pentru un anumit tratament, e bine să se informeze şi asupra acestor aspecte.

Alcoolul, fals aliat

Deşi mulţi cred că alcoolul le măreşte apetitul sexual, medicii sunt de părere că efectul e contrar. Nu ajungi nicăieri dacă te refugiezi în alcool pentru a scăpa de problemele tale. Dimpotrivă, nu vei reuşi decât să le agravezi.

Soluţia: priveşte realist problemele pe care le ai, discută cu partenerul şi vezi care e cea mai bună soluţie. Învăţaţi să depăşiţi problemele împreună.

Există un bioritm sexual?

Erotismul are un ritm propriu, specific fiecăruia dintre noi. Nu e dictat doar de creier, ci se supune unor cicluri sezoniere, lunare, chiar zilnice. Specialiştii au ajuns la concluzia că în ceea ce priveşte viaţa sexuală, ne asemănăm destul de mult cu animalele: iarna se înregistrează cel mai scăzut nivel al activităţii sexuale, iar vara, cel mai crescut. Explicaţia e aceea că vara secreţia de endorfine e mai mare.

Toamna pare a fi anotimpul cu nivelul cel mai ridicat al secreţiei de testosteron, deci anotimpul în care erotismul masculin e la cote înalte. În privinţa ritmului zilnic, mulţi bărbaţi au chef de sex atunci când se trezesc, dispoziţia sexuală fiind corelată cu faptul că secreţia de testosteron pare a fi mai ridicată dimineaţă. Bioritmul sexual al femeii este corelat cu perioadele fertile, dorinţa fiind mai mare atunci.

În timp ce bioritmul sexual al femeilor are un ciclu lunar, cel al bărbaţilor e zilnic. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care sincronizarea celor doi parteneri este uneori dificilă. Nu sunt de neglijat nici situaţiile care modifică dispoziţia sexuală şi care pot interveni în viaţa unui cuplu, ca de exemplu apariţia unui copil, boală, stres. Independent de toate acestea, o desincronizare prelungită şi importantă trădează adesea o criză a relaţiei.

Pentru a remedia relaţia de cuplu este nevoie de eforturile ambilor parteneri, chiar dacă „vina“ aparţine doar unuia.

Dacă te aştepţi să-ţi enumăr aici mai multe motive pentru care să o faci, ei bine, îţi voi înşela aşteptările. Nu de alta, dar, cu foarte puţine excepţii, mimarea orgasmului se dovedeşte o „afacere” păguboasă. Pentru ambele părţi.

Cred că nu mai este nevoie să menţionez că femeile sunt cele vizate când vine vorba de asumarea, pe bune, a acestui mic „moment artistic” din timpul actului sexual. Desigur, pentru bărbaţi ar fi cam greu să atingă această performanţă, de vreme ce plăcerea lor se transformă în „materie” atunci când atinge cotele maxime. Şi, totuşi, pe cine ajută un orgasm inventat?

“O fac pentru el”

Frumos, nobil, altruist. Dar cu sinceritatea cum rămâne? Şi, până la urmă, ce este mai important în aşternuturi? Dacă simţi nevoia să-i ascunzi anumite lucruri, nu-i spune cât dai pe haine sau că i-ai făcut ochi dulci unui coleg de serviciu, dar nu-l minţi când vine vorba de plăcere. În primul rând, s-ar putea să se prindă.

Pentru că pasiunea nu este o colecţie de gemete, ci mai degrabă un fior pe care fie îl simţi, fie… nu. În al doilea rând, dacă nu se prinde, gândeşte-te că lucrurile vor continua aşa. Nu va căuta să îmbunătăţească ceva sau să-ţi acorde mai multă atenţie, pentru că, nu-i aşa(?), tu eşti atât de satisfăcută. Mai degrabă fă-l să se ambiţioneze să-ţi ofere plăcere. Chiar dacă nu va reuşi de fiecare dată, când o va face va fi fericit.

Există “Everestul” plăcerii?

Unii spun că ar exista punctul G, numit şi punctul plăcerii, şi că acesta ar fi secretul orgasmului garantat. Adică, un fel de butonaş undeva la 3-5 cm de la intrarea în vagin, care, atunci când este atins, declanşează în corp marea nebunie.

Ce pot să-ţi spun sigur este că nici dacă-ţi faci ecografie, nici dacă mergi la un consult ginecologic şi nici chiar dacă-ţi faci un RMN nu-l vei găsi. Pentru că acest punct G nu este un organ intern sau o zonă precis delimitată în organism, ci un loc special, poate real, poate imaginar, diferit de la persoană la persoană şi care se cere explorat. A, desigur, există posibilitatea să-l descoperi într-o seară oarecare, când se-ncinge atmosfera în dormitor, şi atunci s-ar numi că eşti una dintre norocoase.

O dată, de două ori, de trei ori…

Nu cred că mai este vreun secret faptul că femeile pot avea orgasme multiple. Ca să ajungi însă la ele, puţină iniţiativă nu ar strica. Asta pentru că, atunci când ai controlul, îţi este mai uşor să impui ritmul şi mişcările pentru a ajunge la punctul culminant. Totul e să savurezi clipa. Până să ajungi la orgasm multiplu, mulţumeşte-te cu unul simplu. Simplu şi adevărat.

Preludiul, drumul sigur spre orgasm

Jocul dinainte de partida de amor ar trebui să fie nelipsit de fiecare dată. Cu cât preludiul durează mai mult, cu atât atingerea orgasmului este mai sigură. Puteţi începe încă de la masă, savurând alimente afrodisiace (măsline negre, susan, lapte de capră, carne de curcan, chili). Apoi, continuaţi cu săruturi şi mângâieri incitante. Odată scânteia aprinsă, amânaţi cât mai mult consumarea actului sexual. Plăcerea e… garantată!

Una caldă,una rece

O femeie este foarte rar frustrată când nu are orgasm. Actul sexual în sine este o plăcere (mai puţin în cazuri de frigiditate sau când raportul sexual este privit ca o obligaţie). Ideea de bază este că femeile pot savura plăcerea sexului şi dacă nu ajung pe culmile orgasmului. Lucru care la bărbaţi nu este chiar aşa.

Dorinţa de a atinge orgasmul în acelaşi timp cu partenerul poate aduce mai mult încurcături decât atingerea „scopului”. Da, se poate ca partenerii să-şi armonizeze mişcările şi să se plieze în funcţie de celălalt, dar, şi aşa, orgasmul simultan este greu de obţinut.

Doctor Pantaleonescu! vă sfătuieşte

Bărbaţii, în marea lor majoritate, ajung să ejaculeze destul de repede dacă sunt excitaţi, chiar dacă circumstanţele nu sunt cele mai romantice şi chiar dacă nu le place în mod special persoana care îi incită. La femei nu e deloc aşa.

Sunt anume condiţii pe care partenerii trebuie să le îndeplinească, dacă vor ca amândoi să ajungă la orgasm. În primul rând, partenerii nu trebuie să se grăbească. O discuţie despre felul în care le place să fie stimulaţi poate fi de mare folos. Bineînţeles, totul trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă cât mai romantică.

Ştii din propria experienţă că preludiul este indispensabil unei partide reuşite de amor. De aceea, este foarte important să-i cunoşti şi să-i stimulezi partenerului acele zone sensibile care îl pun pe jar.

Te întrebi de ce sunt atât de speciale aceste zone? Ei bine, răspunsul este simplu: pe suprafaţa lor există mai mulţi receptori senzoriali şi terminaţii nervoase decât pe celelalte părţi ale corpului. Înainte să treci la treabă, trebuie să mai ştii că există trei tipuri de zone erogene. Acestea sunt primare, secundare şi potenţial erogene.

Zonele primare sunt direct implicate în atingerea orgasmului: penis, vagin. Zonele secundare sunt părţile corpului sau mucoasele care, excitate cu ajutorul mângâierilor, cresc dorinţa sexuală.

Cele mai excitante părţi ale corpului

La bărbaţi, este vorba despre interiorul coapselor şi zona dintre testicule şi anus. Există şi bărbaţi care se excită dacă partenerele lor îi mângâie pe sfârcuri. În schimb, în cazul femeilor, zonele delicatesunt: cea pubiană, fesele, buzele, labiile, sânii.

Zonele numite potenţiale declanşează o serie de senzaţii excitante care favorizează manifestările fizice ale dorinţei sexuale. Săruturile pe gât, suflatul uşor în ureche, mângâierile pe abdomen sunt câteva dintre acţiunile care cresc libidoul.

Cum dezvolţi sensibilitatea erogenă

Pentru a descoperi zonele erogene necunoscute ale partenerului, este indicat să foloseşti jocuri preliminare actului sexual: masaj, mângâieri, săruturi. Explorează împreună cu partenerul tău zonele sensibile ale fiecăruia, observaţi-vă reacţiile şi recunoaşteţi care v-au creat mai multă plăcere.

Atenţie!La femei, sensibilitatea erogenă este în primul rând psihologică. De aceea, femeile relaxate reacţionează mult mai uşor la mângâierile partenerilor lor. Atunci când femeile sunt stresate sau crispate, organismul lor este în defensivă şi ele pot resimţi aceste mângâieri ca pe gâdilituri. Iar râsul nestăpânit poate strica atmosfera în multe dintre ocazii.

Atenţie la mângâierile de după orgasm!

Dacă în timpul preludiului şi la începutul raportului sexual, zonele tale erogene prezintă o sensibilitate crescută, duc la apariţia excitării şi măresc dorinţa sexuală, acest lucru se schimbă după orgasm. Există cupluri la care mângâierile în zonele intime după orgasm pot fi chiar dureroase.

Dacă tu şi partenerul tău vă confruntaţi cu această situaţie, atunci specialiştii vă sfătuiesc să vă acordaţi câteva clipe de relaxare, pentru a scăpa de tensiunea sexuală.

Bărbaţii vor sex dimineaţa, femeile, seara

Cel mai des, bărbaţii au chef să facă sex dimineaţa. Este un lucru demonstrat ştiinţific. Dimineaţa, ei au un nivel ridicat de testosteron (un hormon secretat de testicule şi care influenţează dorinţa sexuală), cu 30% mai mare decât în restul zilei. În cazul femeilor însă, dorinţa sexuală atinge cote maxime în jurul orei 22.00.

Femeile reacţionează mai repede la atingeri

În ceea ce priveşte reacţia la atingeri şi mângâieri, există deosebiri, cunoscute de mult timp, între femei şi bărbaţi. Specialiştii sunt de părere că aceste diferenţe de percepţie senzorială apar încă din copilărie. Astfel, un bebeluş care nu a avut parte de tandreţe fizică din partea mamei va reacţiona mai greu la mângâieri, mai târziu în viaţă. Pe de altă parte, se pare că fetiţele sunt mult mai des atinse, mângâiate şi îmbrăţişate în copilărie şi de accea sunt mai receptive la mângâieri.

Doctor Pantaleonescu! vă sfătuieşte

Zonele erogene sunt părţi ale corpului care, prin stimulare, produc excitare sexuală. Acestea sunt diferite de la o persoană la alta. Primul pas în descoperirea lor este explorarea reciprocă a partenerilor.

De asemenea, răbdarea şi imaginaţia sunt factori foarte importanţi în descoperirea, dar şi în stimularea zonelor erogene. Cel mai important lucru în descoperirea zonelor erogene ale partenerului rămâne comunicarea deschisă cu acesta şi exprimarea dorinţelor.

Pentru cei mai mulţi părinţi, a discuta despre sex cu adolescenţii pare a fi cel mai dificil lucru. Şi, totuşi, depăşind inhibiţiile, o astfel de comunicare poate elimina tentaţiile riscante.

Da, nici nu ştii când a trecut timpul! Copilul tău este acum adolescent şi a venit vremea ca unele întrebări să-şi afle răspunsul. Trecerea spre adolescenţă a copilului poate fi marcată de schimbări „zgomotoase” de comportament.

De aceea, „complicitatea” dintre părinte şi copil s-ar putea să dispară în această perioadă. Însă, acesta nu este un motiv de îngrijorare! Este normal ca adolescentul să-şi delimiteze spaţiul. Dacă îi respecţi intimitatea şi-l tratezi ca pe o persoană matură nu vei avea nicio problemă de comunicare.

Alte obiceiuri…

Constaţi cu uimire că preferinţele lui s-au schimbat: îi place să stea mai mult timp singur în camera lui sau să iasă cu prietenii. Este important să înţelegi că această detaşare este o modalitate de a-şi defini personalitatea. Această aşa-zisă independenţă, atât de ostentativ afişată, nu înseamnă însă că nu mai are în continuare nevoie de sfaturi sau de unele informaţii.

Multe „curiozităţi”…

Unii părinţi au un sentiment de nostalgie când se „confruntă” cu sexualitatea copilului lor. Pentru ei, prima experienţă sexuală a adolescentului marchează ieşirea din raiul copilăriei. Acesta este momentul în care adolescentul are şi mai multe „curiozităţi”. Pentru a stabili punţi de comunicare cu el, trebuie să fii la curent cu ceea ce-i place sau îl interesează. De exemplu, să citeşti aceleaşi reviste sau să urmăreşti aceleaşi seriale. Pot fi o bună ocazie pentru a lega un dialog în care să atingi „problemele” jenante.

Lasă-l să aleagă

Niciun părinte nu se poate eschiva de la discuţiile cu copilul. Specialiştii au câteva sfaturi utile în acest sens. Acordă-i încredere copilului! Chiar dacă ţi-e teamă de ce i se poate întâmpla, spune-i că el va şti mereu să facă cele mai bune alegeri. Poţi să-i vorbeşti şi despre riscurile vieţii sexuale timpurii, mijloace de contracepţie, despre boli cu transmitere sexuală.

Decizii greu de luat

La vârsta adolescenţei, copilul te poate pune în situaţii dintre cele mai neaşteptate, pentru care nu eşti pregătit să iei decizii. De exemplu, să te anunţe că prietena lui va rămâne la el în cameră peste noapte. Prin urmare, nu ai decât o cale: urmează-ţi instinctul – nu sunt reguli prestabilite. Dacă îţi este greu să iei o decizie, întreabă-ţi pur şi simplu copilul: „Ce hotărâre ai lua tu, dacă ai fi în locul meu?”.

Este pregătit pentru sex?

Mulţi adolescenţi vor să experimenteze o relaţie sexuală pentru a fi în pas cu „moda” sau pentru a nu fi ţinta glumelor prietenilor. Aşa că părinţii au dificila sarcină de a afla dacă adolescentul simte cu adevărat că a venit momentul pentru a face acest pas şi de a discuta cu el despre posibilele implicaţii (un raport sexual nu înseamnă neapărat împlinire afectivă). Spune-i că acest pas trebuie făcut numai dacă simte că este pregătit emoţional.

E bine să fie informat

Tinerii au acces la o mulţime de canale pentru informaţii despre bolile cu transmitere sexuală sau despre metodele de contracepţie. Acest lucru îţi uşurează cu ceva munca, dar nu te absolvă de abordarea subiectului. Dacă e informat, va fi ferit de o mulţime de riscuri şi tentaţii.

Doctor Pantaleonescu! vă sfătuieşte

Un adolescent din ziua de azi are acces la mai multă informaţie despre sex, dar asta nu înseamnă că îşi pune mai puţine întrebări. Nu vei putea avea o discuţie deschisă despre sex dacă singurul mod în care comunicaţi este prin banalităţi, prin întrebări şi răspunsuri superficiale. Începe prin a crea o legătură cu el.

Fii pregătit pentru sinceritate. Orice ar spune copilul, nu încerca să îl aduci pe calea „cea bună” interzicându-i lucruri, căci aşa nu faci decât să-ţi linişteşti conştiinţa, nu să rezolvi situaţia. Fii deschis şi priveşte-l ca pe un egal. Învaţă-ţi copilul să înţeleagă consecinţele posibilelor sale decizii.

Datele statistice nu sunt foarte îmbucurătoare. Adolescenţii care fumează prezintă un risc cu 50 la sută mai crescut de a deveni dependenţi de alcool decât nefumătorii, arată un studiu american.

De la prima încercare la dependenţă

Potrivit Asociaţiei americane a specialiştilor în pneumologie, la fiecare minut 4.800 de adolescenţi trag primul fum de ţigară din viaţa lor, iar circa 2.000 dintre aceştia vor deveni dependenţi de tutun.

Totuşi, specialiştii ne liniştesc spunând că dependenţa de alcool se întâlneşte mai rar în cazul tinerilor, deoarece aceasta se instalează în câţiva ani de consum excesiv. „Mult mai frecvent întâlnim ceea ce se numeşte abuzul de alcool la adolescenţi (peste şase unităţi de alcool la o singură ocazie, în cazul băieţilor, şi peste patru, în cazul fetelor, o unitate echivalând cu o bere, un pahar cu vin sau un shot de tărie).

Abuzul de alcool are consecinţe negative atât asupra sănătăţii, cât şi asupra activităţilor şcolare sau sociale”, spune Eugen Hriscu, medic specialist psihiatru şi director executiv al Alianţei pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomanilor (ALIAT).

Cum îţi dai seama când se întâmplă?

E suficient să-i urmăreşti comportamentul cu atenţie timp de o săptămână ca să-ţi dai seama dacă adolescentul tău fumează sau consumă alcool. Astfel, dacă fumează, primul lucru pe care îl face când ajunge acasă este să meargă la baie şi să se spele pe mâini şi pe dinţi.

În plus, tânărul evită să îţi vorbească şi să te privească în ochi, începe să tuşească, are vocea puţin răguşită şi hainele îi miros a tutun. Semnele unei probleme cu alcoolul sunt la fel de evidente: vine acasă ameţit, are prieteni care consumă alcool şi, în cazurile mai grave, începe să aibă un interes scăzut pentru activităţile şcolare sau sociale. „Dependenţa adaugă la aceste semne nevoia imperioasă de a bea zilnic şi stări de rău fizic şi psihic atunci când scade cantitatea de alcool din sânge (de exemplu, dimineaţă, la trezire)”, mai spune Eugen Hriscu.

Ce este de făcut?

Pentru a reuşi să-ţi convingi copilul să renunţe la fumat şi la consumul de alcool, trebuie, în primul rând, să îl cunoşti foarte bine şi să găseşti o modalitate sigură de a aborda subiectul:
În aproape toate cazurile adolescentul va nega că are o problemă. În această situaţie, trebuie să-i dovedeşti că îi eşti prieten şi că nu-l vei pedepsi. Arată-i că-i doreşti binele şi că vrei să-l ajuţi.

Explică-i cu calm de ce nu eşti de acord să continue cu aceste obiceiuri, referindu-te, de exemplu, la faptul că dau dependenţă şi vorbeşte-i despre riscurile la care se expune.
Spune-i că se poate îmbolnăvi grav şi că îi va scădea rezistenţa fizică.

Aminteşte-i şi de faptul că fumul de ţigară îi dă un miros urât, de felul în care îl privesc ceilalţi atunci când este sub influenţa alcoolului.

Oferă-i exemplul personal. Dacă şi tu fumezi sau consumi alcool este mult mai dificil să-l convingi pe el să renunţe. Ideal ar fi să renunţaţi împreună.

Convinge-l să apeleze la consultul unui specialist.

Implică-te cu tact şi bunăvoinţă în întreg procesul de renunţare la aceste vicii.
Dacă totuşi nu reuşeşti să-l convingi cu vorbă bună, poţi să apelezi la mici constrângeri, cum ar să-i interzici să mai iasă pentru o perioadă din casă sau să-i întrerupi accesul la Internet.

Cine e de vină?

Adolescenţii găsesc uşor pretexte să înceapă să fumeze şi să bea. Pentru unii, poate fi dorinţa de a ieşi în evidenţă şi de a câştiga admiraţia colegilor. Uneori este vorba de o presiune din partea grupului de prieteni, în care majoritatea fumează sau beau, alteori pot fi încercarea de a imita părinţii, dorinţa de a încălca regulile şi curiozitatea.

Urmările nedorite sunt greu de evitat

Adolescenţa este o perioadă în care organismul trece prin numeroase transformări hormonale şi neuronale. Tutunul şi alcoolul pot încetini dezvoltarea creierului, ducând la probleme cognitive, dificultăţi de concentrare şi scăderea abilităţilor de memorare, ceea ce s-ar putea extinde şi în perioada adultă a vieţii.

În plus, ei sunt mai expuşi dependenţelor de alcool şi tutun la maturitate, crescând riscul de apariţie a cirozei şi a cancerului pulmonar. Abuzul de alcool îi predispune pe tineri şi la alte comportamente vicioase, cum sunt relaţiile sexuale ocazionale şi condusul sub influenţa alcoolului.

„Nimeni nu mă înţelege”, „Şcoala nu ajută la nimic” sau „Viaţa nu are niciun rost” sunt câteva dintre teoriile în care cred adolescenţii depresivi şi care ar trebui să te neliniştească. Nu neglija simptomele depresiei la copil şi oferă-i sprijinul tău, fără să-l sufoci.

Considerată mai ales o tulburare caracteristică adulţilor, depresia îi afectează în egală măsură şi pe adolescenţi. Marcată de atitudini negativiste şi de nepăsare, depresia este adeseori confundată cu o etapă de criză specifică adolescenţei.

De cele mai multe ori, comportamentul adolescentului depresiv este asemănător cu cel al unui adult în aceeaşi situaţie: este trist, izolat, descurajat, iritabil şi are tendinţe de subapreciere. De regulă, poate transmite o impresie de agresivitate şi desconsiderare faţă de ceilalţi, mai ales faţă de părinţi.

Cum recunoşti depresia?

Nu orice schimbare de dispoziţie este o depresie. Ar trebui să te îngrijoreze următoarele simptome, prezente pe o perioadă de cel puţin două săptămâni: supărare, lipsă de interes, lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, un apetit exagerat, unele tulburări de somn, lipsă de energie, sentimente de vină sau de inutilitate, dificultăţi de concentrare, tendinţa de îndepărtare de părinţi şi de prieteni, dezinteres faţă de şcoală şi alte activităţi zilnice, lipsă de entuziasm şi de motivare.

Din ce cauză apare deprimarea?

Uneori poate fi dificil de identificat o cauză precisă a depresiei. Există însă unele evenimente traumatizante care o pot declanşa: pierderea cuiva drag, o decepţie amoroasă, divorţul părinţilor, mutarea la altă şcoală, insuccese şcolare sau unele boli. Tinerii singuratici, care nu reuşesc să se adapteze sau să îşi facă prieteni, cei care nu au cui să îşi descarce sufletul, cei care se simt în permanenţă complexaţi de unele defecte fizice sunt posibili „candidaţi” la deprimare.

Întinde-i o mână de ajutor

Pentru că adolescentul poate trece foarte uşor de la exuberanţă la tristeţe, s-ar putea să nu diferenţiezi unele stări ale lui de cele specifice deprimării, cu alte cuvinte, nu ştii dacă trebuie să te îngrijorezi sau nu. La această vârstă, copilul are schimbări dese de dispoziţie. Este important ca tânărul să ştie că va găsi suport afectiv în familie. Iată cum îl poţi ajuta!

Susţine-l sufleteşte! Găseşte cele mai potrivite momente pentru a fi lângă el, pentru a afla ce îl frământă, ce supărări şi ce nemulţumiri are, fără a-i da impresia că vrei să îl sufoci. Este ideal ca tu, ca părinte, să fii prima persoană la care copilul tău să găsească sprijin atunci când are nevoie de el. Fii un bun confident pentru el.

Nu fi prea exigent sau autoritar! Şansele de a-l ajuta sunt compromise dacă începi să îl judeci imediat după ce începe să îşi descarce sufletul. Învaţă să asculţi mai întâi tot ce are de spus. Eventualele sfaturi şi sugestii i le vei prezenta după ce te asiguri că i-ai înţeles cu adevărat problema.

Ia-l în serios! Nu încerca să îl linişteşti spunându-i că deprimarea lui va trece de la sine; este posibil să creadă că nu îţi prea pasă de ceea ce simte. Analizaţi împreună orice aspect al deprimării lui.

Arată-i încredere! Unele insuccese, fie ele şcolare, fie amoroase, îi pot ştirbi încrederea în sine. Dacă aceasta este sursa deprimării lui, acordă-i un credit „nelimitat şi nerambursabil” de încredere – adolescentul are nevoie de ea.

Oferă-i soluţiile tale! Profită de experienţa ta de viaţă, de perioada când şi tu ai trecut prin unele stări asemănătoare. Împărtăşeşte-i din întâmplările tale pentru că s-ar putea să îl ajute.

Cereţi ajutor de specialitate! Dacă încercările tale de a-l ajuta nu au dat roade, iar problema este mai gravă decât părea la început, nu vă sfiiţi să cereţi ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut.

Doctor Pantaleonescu! vă sfătuieşte

Adolescentul are nevoie de susţinere din partea părintelui. Acest lucru poate să nu îl exprime, dar dovediţi-i că îi sunteţi alături şi că îl înţelegeţi. Încercaţi să iniţiaţi dialoguri, acest lucru îl va ajuta să exprime ceea ce simte.

Toate acestea faceţi-le cumpătat, pentru a nu cădea în panta sufocării. Nu minimalizaţi, dar nici nu dramatizaţi situaţia în care se află atât el, cât şi dumneavoastră ca părinte. Încercaţi să îl antrenaţi în diverse activităţi care presupun mişcare, abaterea atenţiei de la starea de tristeţe, detensionare cu ajutorul creativităţii (desen, pictură, dans, teatru etc.). Însă, dacă stările depresive persistă, părintele ar trebui să respecte sfatul medicului, prescripţiile acestuia – medicaţie şi/sau psihoterapie. Încercaţi să nu luaţi singuri decizii în ceea ce priveşte tratarea depresiei.

Micuţului tău i-au apărut bubiţe pe tot corpul, are febră, ochii roşii, tuşeşte? E posibil să aibă o boală a copilăriei, care, paradoxal, îi întăreşte imunitatea, dar îi poate lăsa sechele pentru toată viaţa, dacă nu este tratată corespunzător.

Varicela lasă cicatrice pentru toată viaţa

Cea mai contagioasă dintre bolile copilăriei este varicela, cunoscută şi sub denumirea populară de vărsat de vânt. 90 la sută din oameni fac această boală, mai ales dacă nu au fost vaccinaţi. Este bine să ştii că boala este provocată de acelaşi virus care, la maturitate, este responsabil pentru apariţia zonei zoster. Prezenţa unei persoane cu această afecţiune este periculoasă pentru micuţul tău, dacă el nu a fost vaccinat, modul de transmitere a bolii fiind pe cale aeriană, adică prin tuse, strănut, respiraţie.

Izolat trei săptămâni

Până la 3-6 luni, micuţul este protejat împotriva bolii datorită anticorpilor pe care i-a primit prin laptele matern. După această vârstă însă, dacă observi că micuţul tău are febră, o stare generală proastă, i-au apărut bubiţe roşiatice, mai întâi la subraţ şi la încheieturile picioarelor, iar apoi pe faţă, mâini şi picioare, pe pielea capului, este bine să mergi cu el la medic.

Mai ales dacă aceste bubiţe iau aspect de băşicuţe acoperite de cruste, poţi fi convinsă că are varicelă. Odată diagnosticat cu această boală, prima măsură este izolarea copilului timp de trei săptămâni, fiindcă bubiţele pot persista între 10 şi 20 de zile. Tratamentul în caz de varicelă constă în antitermice – medicamente care scad febra – şi antipruriginoase, care reduc senzaţia de mâncărime.

Acestea sunt utile, deoarece scărpinatul duce la suprainfectarea băşicuţelor ce lasă cicatrice inestetice pe piele pentru toată viaţa. Pentru ca acestea să nu fie rupte, este indicat ca micuţul să fie spălat pe porţiuni, cu apă şi săpun, baia generală fiind contraindicată.

Atenţie la antibiotice!

În unele cazuri, medicul poate recomanda administrarea de antibiotice, dar numai în cazul unei complicaţii infecţioase. Atenţie, însă! În niciun caz să nu-i dai copilului aspirină pentru scăderea febrei, deoarece aceasta poate duce la apariţia sindromului Reye, boală care afectează ficatul şi sistemul nervos.

Ce trebuie să faci e să te asiguri că în toată această perioadă copilul tău bea suficiente lichide şi că regimul lui alimentar constă în principal în hrană sub formă de pastă, pentru că bubiţele care se instalează şi la nivelul gâtului îl pot împiedica să înghită aşa cum trebuie.

Avantaje şi dezavantaje

Veştile bune sunt că varicela face parte din categoria bolilor imunizante, care se fac foarte rar a doua oară în viaţă, şi că vaccinul administrat în copilărie previne apariţia bolii cu până la 90 la sută. Simptomele la cei care fac varicelă după ce au fost vaccinaţi sunt mult mai uşoare. La adulţi însă, debutul şi evoluţia bolii sunt mult mai violente. Şi riscurile de complicaţii sunt mai mari: pneumonie, laringită, encefalită. La femeile însărcinate, varicela poate provoca avort spontan sau poate duce la malformaţii ale copilului.

Când îi dau primii dinţişori nu e prea plăcut, pentru că micuţul plânge, se agită, face febră. Câteva mici trucuri te ajută să-i alini durerea. Dar nu uita că, tot în această perioadă, trebuie să începi îngrijirea danturii bebeluşului.

Primul dinte al copilului apare în faţă, în partea de jos, în jurul vârstei de şase-opt luni. Odată cu apariţia lui, încep şi grijile tale. Dacă nu acorzi atenţie maximă primilor dinţi ai copilului, e posibil ca, mai târziu, să se numere printre cei 20% dintre micuţii care au carii.

Jucării „de ros“ pentru dureri

Printre cele mai eficiente remedii pentru gingiile roşii şi dureroase ale copilului se numără jucăriile umplute cu apă distilată. Acestea au, în general, formă de inel şi trebuie ţinute, înainte de folosire, câteva ore la frigider, niciodată la congelator. Apa distilată păstrează jucăria rece mult timp, iar această răcoare amorţeşte gingiile dureroase ale micuţului.

Tot pentru înlăturarea durerilor, specialiştii recomandă folosirea unor geluri speciale pentru erupţia dentară, care se găsesc în farmacii. Acestea conţin un anestezic uşor şi un antiseptic şi au un gust plăcut. Şi paracetamolul pentru copii are un efect benefic asupra stării gene-
rale a copilului când îi ies dinţii.

Trebuie să ai grijă, totuşi, să nu depăşeşti dozele admise pentru vârsta micuţului.Pentru a evita supradozarea cu geluri speciale sau cu paracetamol, specialiştii recomandă utilizarea alter-nativă a unor granule homeopatice, care pot fi dizolvate în puţină apă.

Igiena orală se învaţă prin joc

După ce şi-au făcut apariţia primii dinţi, poţi începe îngrijirea orală a micuţului cu o periuţă şi cu o pastă speciale pentru vârsta lui. În jurul vârstei de doi ani, îi poţi pune periuţa în mână copilului, ghidându-l pentru a-l învăţa să-şi perieze singur dinţii.

Pentru ca el să deprindă acest obicei, cel mai bine ar fi ca spălatul dinţilor să fie perceput de micuţ ca o joacă. Mai întâi te speli tu pe dinţi, apoi spălaţi păpuşa, după aceea copilul.

Continuă să-l asişti la spălatul pe dinţi până în jurul vârstei de 5-6 ani. Chiar şi după această vârstă trebuie să te asiguri că micuţul respectă igiena dentară. În ceea ce priveşte administrarea de fluor copilului, recomandată în unele cazuri, ar fi bine să consulţi un stomatolog.

Protejează-l de „cariile de biberon“

Pentru că bebeluşul este mai agitat seara, e bine să-i dai fie o jucărie rece pe care să o roadă, fie un biberon cu apă nu prea rece. Atenţie, noaptea, copilul nu trebuie lăsat cu biberonul cu lapte, ceai sau alt lichid îndulcit, pentru că acestea duc la apariţia aşa-ziselor carii „de biberon”, foarte frecvente în rândul celor mici.

Îngrijirea gingiilor, la fel de necesară

Igiena orală a bebeluşului ar trebui să înceapă înaintea erupţiei primilor dinţi, atrag atenţia specialiştii. Deoarece, chiar dacă nu au străpuns încă gingia, mugurii dinţilor există în osul maxilarului şi al mandibulei. Aşadar, în fiecare seară, înainte de culcare, foloseşte comprese sterile umezite cu apă rece sau cu ser fiziologic pentru a curăţa gingiile copilului.

Doctor Pantaleonescu! vă sfătuieşte

Periuţa diferă în funcţie de vârstă:

– Între 4 şi 24 de luni, periuţa este scurtă, moale, cu suprafaţă mare.
– Între 2 şi 4 ani, când copilul are toţi dinţii, periuţa trebuie să fie mai îngustă.
– Între 5 şi 8 ani, periuţa are perii în formă de cupă, cu mânere robuste.
– Peste 8 ani se pot folosi periuţe speciale sau cele pentru adulţi, cu mânere aderente.
–Pentru copiii care poartă aparate ortodontice există periuţe speciale pentru curăţarea spaţiului dintre bracketuri.

Nu te alarma dacă puiul tău mai are „scăpări”, în special noaptea. Cel mai important lucru este să îl implici şi pe el în depăşirea acestei probleme, mai ales că şi copilul se simte ruşinat de situaţie.

Mai ales înainte de împlinirea vârstei de patru ani, este un fenomen normal ca, în timpul somnului, micuţul să aibă episoade de pierdere involuntară a urinei. Până la patru ani, copiii nu au un control deplin asupra vezicii urinare, ceea ce explică aceste urinări involuntare.

Poate dispărea de la sine

Mai frecventă la băieţi, urinarea necontrolată trece, de obicei, de la sine. Dacă problema persistă însă şi după vârsta de patru-cinci ani, medicii vorbesc despre enurezis. De cele mai multe ori, situaţia implică schimbarea unor deprinderi ale copilului şi, după caz, chiar tratament medicamentos.

Cel mai frecvent este enurezisul primar, întâlnit la copiii care nu au un control al urinării pe o perioadă lungă, de trei până la şase luni, pe timpul nopţii. Cel secundar apare la copiii care au acest control, dar la care enurezisul se instalează accidental, fie din cauza unor boli, fie a unor evenimente tensionante pentru ei.

Predispoziţie moştenită genetic

Una dintre posibilele cauze ale enurezisului este factorul genetic. Astfel, dacă un părinte a avut această problemă, sunt peste 40 la sută mai multe riscuri ca şi copilul să se confrunte cu acest fenomen. Unele anomalii ale tractului urinar, infecţiile urinare, insuficienţa renală cronică, dezvoltarea insuficientă a centrilor nervoşi şi retardul de dezvoltare psihointelectuală sunt alte posibile cauze.

Factorul psihologic este, de asemenea, incriminat, pierderea necontrolată de urină putând fi pusă pe seama unor evenimente precum divorţul părinţilor, naşterea unui frăţior sau unele insuccese la grădiniţă. De asemenea, constipaţia, nivelul scăzut de hormon antidiuretic, precum şi consumul unor alimente precum ciocolata, citricele, mâncărurile condimentate, servite mai ales la cină, pot fi cauze ale micţiunii din timpul nopţii.

Nu îl critica!

Este foarte importantă atitudinea pe care o adopţi faţă de copilul cu enurezis: sub nicio formă nu îl culpabiliza, mai ales de faţă cu restul familiei şi faţă de prietenii lui. Copilul este oricum stânjenit de această situaţie, aşadar cel mai bine este să găsiţi împreună soluţii. Explică-i că nu el este vinovat, mai ales că acest lucru i se întâmplă atunci când doarme, că aceasta este o problemă de moment care se va rezolva treptat.

Dacă o tulburare de natură psiho-socială este cauza enurezisului, află care este aceasta şi încearcă să îl ajuţi să o depăşească. Nu uita că reproşurile pot duce la scăderea încrederii în sine. Mai bine îl recompensezi, pentru un număr de nopţi „uscate”, cu laude sau cu mici cadouri, cum ar fi cărţi sau jocuri. De asemenea, pentru a-l responsabiliza, îl poţi încuraja să îşi pună singur în maşina de spălat lenjeria şi hainele murdare.

Când trebuie să consultaţi doctorul?

-Vizita la medic se impune atunci când copilul:
-începe deodată să facă pipi în pat noaptea, după şase luni în care nu a făcut acest lucru;
-urinează necontrolat în timpul zilei;

-acuză o senzaţie de arsură sau orice altă durere în momentul urinării;
-urinează frecvent: acesta poate fi un simptom al altor boli, care trebuie depistate şi tratate corect;
-are şapte ani şi face în continuare pipi în pat;
-are peste şase ani şi nu a dobândit încă un control asupra vezicii sale.

Trucuri care îi pot ajuta pe cei mici

-Obişnuieşte-ţi copilul să meargă la toaletă înainte de a se culca.

- Sfătuieşte-l să bea lichide mai des în timpul zilei, şi nu înainte de a se duce la culcare.

- Lasă-i o oliţă aproape de pat.

-Dacă îi este frică de întuneric, îi poţi lăsa în cameră sau pe hol o mică veioză aprinsă, pentru cazul în care se trezeşte noaptea să meargă la toaletă.

-La o oră după ce a adormit, copilul poate fi trezit pentru a merge la baie.

-Gimnastica vezicii urinare poate creşte tonusul sfincterului uretral: copilul trebuie învăţat să îşi ţină cât mai mult urina, pentru stimularea creşterii capacităţii vezicale.

Doctor Pantaleonescu! vă sfătuieşte

Dacă enurezisul apare ulterior unei perioade „uscate”, se impune consultul medical de urgenţă, mai ales dacă intervin şi alte modificări precum: urina tulbure, hipercromă (foarte colorată), dureri la micţiune sau scăpări de urină în timpul zilei. De asemenea, se impune consultul medicului dacă nu a apărut controlul sfincterian la băieţii de peste 6 ani sau la fetiţele de peste 5 ani.

În vremuri de criză, sexul rămâne cea mai ieftină distracţie.

Şi cum banii trebuie drămuiţi cu grijă, jucăriile erotice, sarea şi piperul într-o relaţie, pot fi înlocuite cu variante mai economice şi mai la îndemână. În plus, este evitat riscul ca respectivele obiecte să fie găsite de copii, iar cumpărătorii nu vor mai fi nevoiţi să se prezinte jenaţi în faţa vânzătorului de la sex-shop.

Legumele şi fructele sunt “aliaţii” de nădejde într-un asemenea demers, mai ales pentru femei. Bananele, castraveţii şi morcovii excită zonele erogene ca orice dildo “de fabrică”, în timp ce periuţele de dinţi electrice şi telefoanele mobile pot fi folosite ca vibratoare.

Pentru bărbaţi, oferta este un pic mai redusă. Totuşi ei pot apela cu destul succes la pepeni (lucraţi ad-hoc pentru o astfel de activitate), sticle, cutii de plastic şi alte obiecte asemănătoare.

Însă atenţie, o parte dintre aceste “jucării” pot cauza alergii sau infecţii, de aceea este recomandată spălarea lor cu grijă ori utilizarea unui prezervativ.

Surse: love-shop.biz / ziare.com

Eşti tânără, casa de piatră e undeva, proiectată în viitor, dar deocamdată vrei să te bucuri de viaţa aventuroasă, din era ta de “domnişoară”. Nu că am încuraja umblatul din floarea în floare, dar am plecat urechea la ce spun alţii – în cazul de faţă, sexperţii de la YourTango – şi am aflat că există cinci tipuri de bărbaţi demni de bifat, înainte de a-ţi pune pirostiile.

Tipul 1: Străinul

Un turist în ţara ta (aproape) sigur nu doreşte mai mult decât o aventură cu o româncă căreia i s-a dus vestea că-i “frumoasă”, că-i “bună”. Iar tu nu-ţi doreşti altceva, că doar aşa v-a fost înţelegerea!

Tipul 2: Barmanul

Eliminăm categoria barmanilor plictisiţi, înţepaţi şi nepoliticoşi şi rămânem (ce-i drept, rari păsăroi) cu acei barmani mereu zâmbitori, spontani, dispuşi să o servească pe ultima clientă cu acelaşi elan ca la primul pahar. Ce mai contează că a trecut deja o noapte, de când îl urmăreşti cu privirea, sorbind cu calm pahar după pahar?

Tipul 3: Unul dintre membrii trupei (la al cărei concert tocmai ai fost)

Să fie solistul, basistul, clăparul, toboşarul sau poate chitaristul? Oricine a fost alesul, nu vei uita o noapte pasională, deloc banală, în care ai probat rolul de groupie.

Tipul 4: Afaceristul cool, ambiţios

Adică acel bărbat de succes, scrupulous, pragmatic, hotărât căruia i se arată la orizont un viitor luminos. De cele mai multe ori, se suprapune corporatistului impecabil (în ţinută şi comportament), puţin infatuat, căruia îi place să fie gâdilat în orgoliu. Chiar dacă ar putea să nu fie bărbatul ideal pentru tine, merită încercat şi tolerat pentru câteva ore, de dragul diversiunii.

Tipul 5: Bărbatul cu care nu te-ai mai întâlni şi a doua zi

Trebuie să încerci o dată în viaţă şi ceea ce sigur nu corespunde standardelor tale. Adică pe acela care nu te atrage, orice şi oricât de bine ar face. Atâta timp cât eşti conştientă că e prima şi ultima oară, nu ai nimic de pierdut. Lasă-l să-şi facă numărul, nu-l cenzura, ar putea fi chiar distractiv să încerci “noutatea” asta.

Sursa: YourTango

“Ce-şi doresc femeile?” – aceeaşi întrebare, răspunsuri diferite, de la un deceniu la altul. Ultimul studiu în domeniu demonstrează că bărbatul perfect al zilelor noastre este neosexualul, un tip masculin în aparenţă, dar sensibil în esenţă.

Un studiu recent, publicat de news.com, ne pune la curent cu noile aşteptări ale femeilor în ceea ce priveşte partenerul de viaţă. Potrivit rezultatului, cele 3000 de femei reprezentative, din 14 ţări, sunt puternic influenţate de imaginile hollywoodiene.

Bărbatul ideal este o combinaţie între Hugh Jackman (aspectul fizic), James Bond (duritatea caracterului), Jim Carrey (umorul) şi Zac Efron (prospeţimea), potrivit specialistului Bernars Salt, autorul studiului “Man Drought” ( “Setea bărbatului”).

Practic, dorinţele femeilor sunt intangibile. Neosexualul este un cocktail interesant între fantezie şi realitate, alimentat de industria de divertisment. Acesta se vrea o mediere între două tipuri diametral opuse, retrosexulaul şi metrosexualul. Rezultatul este un bărbat cu aspect sălbatic (genul Russell Crowe) şi cu suflet domestic (genul Enrique Iglesias). Sau, un câine care latră, dar nu muşcă, potrivit ancestralei noastre înţelepciuni populare.

Se anunţă o seară perfectă, pe care nici tu, nici el/ea nu vreţi s-o stricaţi ratând un detaliu vital – adică punând o muzică neispirată pe fundal. Poate că nu-i ştii gusturile, dar cei de la popten îţi sar în ajutorc, cu un playlist care merge la sigur:

1. Albumul “Mezzanine”, al trupei Massive Attack – de departe cel mai puternic încărcat sexual, dacă e să ne gândim la melodii ca: “Angel”, “Teardrop”, “Inertia Creeps”; Carmen Electra îl recomandă cu căldură pentru o partidă de sex perfectă;

2. Albumul “Afterglow”, al lui Dot Allison – sugestii de melodii: “Silence”, “Message Personnel”, “Close Your Eyes”

3. Albumul “Dummy”, al lui Portishead – sugestii de melodii: “Mysterons”, “Roads”, “Numb”;

4. Sountrack-ul filmului “Brokedown Palace” – sugestii de melodii: “Silence”, “Policeman Skank”;

5. Albumul “Moon Safari”, al celor de la Air – sugestii de melodii: “La Femme d’Argent”, “You Make It Easy”;

6. Albumul “Beautifully Human”, al lui Jill Scott – sugestii de melodii: “Whatever”, “Golden”, “Spring Summer Feeling”;

7. Albumul “Simple Things”, al celor de la Zero 7 – sugestii de melodii: “Destiny”, “In the Waiting Line”, “Red Dust”, “Likufanele”;

8. Albumul The magnificent Tree”, al trupei Hooverphonic – sugestia ar fi: downloadaţi-l cap-coadă sau nu rataţi “Mad About You”, “Jackie Cane”, “Everytime We Live”;

9. Albumul “Heaven or Las Vegas”, al trupei Cocteau Twins – sugestii de melodii: “Pitch the Baby”, “Cherry Coloured Funk”, “Heaven of Las Vegas”,

10. “Takk”, al trupei Sigur Ros – întregul album transpiră poezia şi frumuseţea naturii nordice ; sugestii: “Glosoli”, “Hoppipolla”.

Comunitatea cercetătorilor într-ale sexului au adunat pe site-ul livescience cele mai surprinzătoare statistici oficiale, dintre care le-am selectat pe cele mai interesante.

1. Din categoria “Mă reproduc, deci exist” – recordul mamelor eroine îl deţine (cel puţin deocamdată, până o prinde din urmă Octomama zilelor noastre) o rusoaică care a trăit în secolul al XVIII-lea. Aceasta a dus până la capăt 27 de sarcini, în urma cărora a avut nu mai puţin de 69 de copii (număr predestinat): de 16 ori gemeni, de 7 ori tripleţi şi de 4 ori cvadrupleţi. Bărbatul cu cei mai mulţi copii este un împărat marocan, care a trăit tot în secolul al XVIII-lea. Potrivit Cărţii Recordului, acesta a avut “cel puţin 342 de fiice şi 525 de fii”.

2. Din categoria “Mărimea contează(?)” – americanii spun că bărbatii n-ar trebui să-şi mai facă atâtea griji, de vreme ce majoritatea se încadrează în limitele normale, de 12-14 centimetri.

3. Din categoria “Virginel, Virginica” – în medie, băieţii îşi pierd virginitatea la 16 ani şi 9 luni, iar fetele – la 17 ani şi 4 luni.

4. Din categoria “În pat cu duşmanul” – 12% dintre persoanele căsătorite preferă să doarmă singure, într-o incomodă canapea, decât cu partenerul, în patul matrimonial.

5. Din categoria “Don Juan sau Don Quijote?” – în medie, bărbaţii au şapte partenere sexuale într-o viaţă, iar femeile – doar patru parteneri sexuali.

Sursa: Livescience.com

Câte forme de sâni, atâtea modalităţi de a face sex. Cel puţin asta credeau cercetătorii spanioli (mai mult sau mai puţin amatori) ai secolului al XVIII-lea, potrivit site-ului nowpublic. Respectivii specialişti au pus bazele unei ştiinţe în toată regula, “sternomantia”, ale cărei taine ni le divulgă şi nouă.

Iată cele cinci tipuri de partenere sexuale, în funcţie de forma sânilor:

Sânii mici şi obraznici – posesoarele acestora sunt femei îndrăzneţe, ambiţioase, cu iniţiativă şi spontane, mereu pregătite de acţiune, pasionale şi aventuroase;

Sânii mari şi rotunzi – trădează femeile curioase, dornice să încerce lucruri noi – cu cât mai original pertenerul, cu atât mai satisfăcută partenera; totuşi, acestea sunt cele mai greu de satisfăcut – ajung greu la orgasm şi multe dintre ele sunt frigide;

Sânii în formă de pere – aparţin, de regulă, femeilor independente, cu un simţ al umorului foarte bine dezvoltat; acestea pot duce de nas bărbaţii cu uşurinţă;

Sânii-piramide (ascuţiţi) – femeile care intră în această categorie trăiesc intens fiecare moment, sunt entuziaste, le place să domine; când vine vorba de sex, nu există tabuuri, nimic nu le este inaccesibil; au stofă de actriţe sau curtezane;

Sâni în formă de vinete – originale, flexibile, se pot adapta cu uşurinţă oricărei împrejurări, nu au inhibiţii, adoră nonconformismul şi aventurile de-o noapte; odată ce şi-au găsit sortitul, devin fidele, fără a-şi pierde pasiunea;

Surse: Nowpublic.com
Thefrisky.com

Doom, considerat de GameSpy cel mai important joc din istorie, revine în atenţia publicului consumator de acţiune virtuală graţie unui proiect dezvoltat de o firmă numită If Software.

Povestea din Fall of Mars (FoM) se desfăşoară pe sateliţii lui Marte şi se adresează mai mult nostalgicilor şi pasionaţilor genului. Jocul este, în esenţă, un RPG fan game bazat pe elemente din Doom şi Diablo.

Iniţiat anul trecut, FoM a ajuns în această primăvară la versiunea beta, ce poate fi downloadată la Moddb.com.

If Software a anunţat că fanii Doom vor avea şi mai multe motive de satisfacţie în viitorul apropiat, când vor fi lansate alte demo-uri.

Filmul de mai jos prezintă un pic din universul noului Doom: FoM.

Doom: Fall of Mars Game Doom FoM: Pre-Beta Sneak Peak video – Mod DB

Centrul pentru sex şi cultură din San Francisco va găzdui sambătă, 2 mai, cea de-a noua ediţie a evenimentului “Masturbate-a-thon”, un maraton de masturbare menit să strangă fonduri în scopuri caritabile.

Competitorii la acest “masturbaton” vor încerca să bată recordurile stabilite la nivel mondial, 9 ore şi 33 de minute la bărbaţi şi, respectiv, 7 ore şi 6 minute pentru femei. Cei care vor dori să asiste la performanţele participanţilor vor trebui să plătească pentru bilete 15 sau 25 $, în funcţie de locul pe care îl vor ocupa în sală.

Evenimentul va dura aproximativ 10 ore iar ultimele 5 ore ale programului (de la ora 6:00, ora României) vor fi transmise live pe site-ul masturbate-a-thon.com, pentru utilizatorii cu vârste peste 18 ani.

Organizatorii maratonului de masturbare prezintă şi trei motive simple pentru care au ales să iniţieze această tradiţie: masturbarea este cel mai sigur tip de sex, te ajută la definirea propriei sexualităţi şi, făcută cu ajutorul unui partener sau a unei partenere, poate fi educativă şi excitantă.

Alte probe de concurs pe care organizatorii show-ului le-au pregătit pentru acest an sunt “cea mai mare distanţă de ejaculare” şi “cele mai multe orgasme”.

Producătorul de programe antivirus McAfee a lansat un site de internet destinat ajutării imediate a victimelor piraţilor informatici, care va funcţiona similar cu apelul telefonic de urgenţă ‘112′, informează Yahoo.Tech.

Compania a conceput site-ul Cybercrime Response Unit ca pe un fel de ‘apel 112 online’ prin intermediul căruia clienţii vor putea să-şi dea seama singuri dacă sunt victime ale hackerilor şi vor putea să contacteze rapid un reprezentant al legii pentru a-i semnala comiterea unei infracţiuni.

Acest site le ajută pe posibilele victime ale unor atacuri informatice să excludă alte posibile probleme hardware sau software ale calculatorului sau reţelei de calculatoare pe care o deţin. Plângerile despre infracţiunile comise prin intermediul internetului au crescut cu 33% în cursul anului 2008, conform Centrului pentru Infracţiuni Informatice al FBI.

Pe teritoriul SUA infracţiunile cibernetice pot fi anchetate de către autorităţi statale, locale sau federale, inclusiv FBI sau Serviciile Secrete, iar de multe ori victimele nu ştiu cărei instanţe să se adreseze ‘şi asta în cazul fericit în care victima îşi dă seama că este ţinta unui hacker’, susţine Pamela Warren, reprezentant la companiei McAfee.

Pe noul site se află şi un puternic motor de scanare online care nu funcţionează deocamdată decât pentru calculatoarele pe care se află instalate browserul Internet Explorer şi sistemul de operare Windows.

O vorbă din bătrâni spune că „cine se scoală de dimineaţă departe ajunge”. Ei bine, o echipă de cercetători din Belgia, Franţa şi Elveţia au dărâmat aceast mit de care mamele se foloseau pentru a-i trezi pe cei somnoroşi.

Potrivit studiului efectuat de specialişti, cei care se trezesc cu greu dimineaţa şi care se culcă târziu au o mai mare capacitate de atenţie decât cei care se ridică imediat din pat, atenţie care se accentuează pe parcursul zilei.

După mai multe teste efectuate pe numeroşi subiecţi , cercetătorii au ajuns la următoarea concluzie: ”Cei care se trezesc devreme suferă mai mult decât cei care se trezesc târziu din cauza impactului presiunii somnului, acumulată în timpul zilei, presiune care împiedică exprimarea optimă a semnalului de alertă de către regiunile creierului responsabile de acest lucru”.

În ceea ce priveşte cele mai bune performanţe la sfârşitul zilei ale persoanelor care se trezesc târziu, acestea sunt indiscutabile când subiecţii se află în ritmul lor natural, dar adesea sunt neutralizate de constrângerile sociale.

Cântăreaţa de muzică populară Valeria Peter Predescu (video) a fost înmormântată, ieri, în localitatea bistriţeană Telciu.

Mii de oameni şi-au luat rămas bun, iar cortegiul funerar a fost însoţit de o fanfară şi de călăreţi îmbrăcaţi în costume populare şi cu banderola neagră pe braţ.

Valeria Peter Predescu a încetat din viaţă, luni noaptea, în urma unui stop cardio-respirator, la vârsta de 62 de ani.

O fetiţă din Marea Britanie, în vârstă de doi ani are impresionantul coeficient de inteligenţă (IQ) de 156 şi poate să enumere 35 de capitale ale lumii, să îşi pronunţe numele pe litere şi să spună alfabetul .

Elise Tan Roberts locuieşte în partea de nord a Londrei si datorită extraordinarei ei inteligenţe a devenit cea mai tânără membră a institutului britanic Mensa, o organizaţie internaţională a oamenilor supradotaţi.

Micuţa Elise poate să citească cuvintele “mama” şi “tata” şi să recunoască cele tripuri de triunghiuri.

Psihologul pentru copii Joan Freeman a folosit un test special pentru a afla coeficientul de inteligenţă al fetiţei şi a descoperit că aceasta se situează în exclusivistul club al celor mai inteligenţi copii din Marea Britanie, alcătuit din doar 0,2% din totalul copiilor din Regatul Unit.

Elise a pronunţat primul cuvânt la vârsta de cinci luni şi a început să meargă la opt luni şi jumătate. Înainte de admiterea Elisei în clubul Mensa, precedentul record era deţinut de o fetiţă în vârstă de doi ani şi jumătate, Georgia Brown, din Angliei, al cărei IQ era de 152.

Aflat într-o călătorie de afaceri, un belgian a trebuit să se oprească la mijlocul drumului şi să întoarcă. Motivul? Primise un mesaj text pe telefonul mobil în care era informat de patronul său că tocmai i s-a redactat o scrisoare de concediere.

Tot în mesaj, angajatul belgian era rugat să aducă maşina de serviciu înapoi, laptopul şi telefonul mobil, cel pe care tocmai primise mesajul.

Ca o ironie a sorţii, acesta primise o noua maşină de serviciu cu doar o săptămână înainte, iar în urma cu doar 4 zile firma îi dăduse un laptop nou.

SURSA: DH.be

O manifestaţie de protest inedită va fi susţinută de câteva mii de femei din Kenya. Acestea vor intra în grevă de sex timp
de o săptămână pentru a încerca să convingă politicenii să pună capăt conflictelor interne din ultima perioadă, scrie The Telegraph.

Decizia a fost anunţată de Organizaţia Femeilor pentru Dezvoltare, care a precizat că i-a cerut nevestei preşedintelui Mwai Kibaki, cât şi soţiei premierului Raila Odinga, să participe la acţiunea de protest. De asemenea, gruparea va plăti prostituatele să nu lucreze. Liderul organizaţiei, Rukia Subow, a spus că speră ca boicotul să îi forţeze pe bărbaţi să îi convingă pe politicieni şi susţinătorii lor să grăbească eforturile de a ieşi din criză.

“Am analizat toate temele de discuţie ale bărbaţilor şi am decis că sexul este răspunsul”, a spus doamna Subow, adăugând că “sexul nu aparţine niciunui trib, nu are un partid politic şi se întâmplă chiar şi în cele mai sărace gospodării”.

Aliaţii preşedintelui Kibaki şi ai premierului Odinga s-au acuzat reciproc de lupte interne, după ce au câştigat, împreună, alegerile generale din Kenya şi au semnat un acord de împărţire a puterii. Acordul a pus capăt unui conflict violent în urma căruia 1.500 de oameni au fost ucişi şi 300.000 şi-au părăsit casele. Diplomaţii de la Nairobi avertizează că înţelegerea politică pare să îşi trăiască ultimele zile, în timp ce organizarea unei noi
runde de alegeri ar putea trimite ţara în haos.

Niciodată să nu spui niciodată! Eu nu am crezut că o să ajung în situaţa în care iubitul meu o să mă înşele. Chiar dacă relaţia noastră nu era perfectă, nu mă gândeam că o să fiu trădată. Nu are rost să intru în amănunte. M-a înşelat şi l-am prins. Însă, ce a urmat e interesant.

Atât de mult l-am iubit, atât de tare am crezut în el, încât am simţit nevoia să mă răzbun. Sunt o femeie care preferă să-şi facă dreptate plătind cu aceeaşi monedă. Am vrut să simtă durerea care m-a chinuit şi pe mine. Prietenele m-au sfătuit să nu iau o decizie la supărare, să mă liniştesc şi apoi să mă gândesc la ce să fac. Nu am vrut să ascult de nimeni! M-am prefăcut că l-am iertat! M-am gândit la cine mă poate ajuta să mă răzbun, cine îmi poate fi complice. Şeful pe care iubitul meu îl detestă, cel mai bun prieten sau chiar fratele mai mic? Cu cât cercul este mai vicios, cu atât îl doare mai mult, am gândit eu. Eram atât de disperată încât mă puteam arunca asupra primului venit. Până la urmă l-am ademenit pe fratele lui.

Mi-am înşelat iubitul ca sa îmi fac dreptate

Întotdeauna am simţit o simpatie din partea fratelui său. Ei doi nu s-au înţeles niciodată, aşa că nu a fost greu să îmi pun planul în aplicare. Primul pas a fost să îl sun şi să îmi vărs tot amarul. Eram o femeie rănită, iar fratele lui, mai sensibil, a ţinut neapărat să mă consoleze. A încercat să mă facă să înţeleg că iubitul meu e un nenorocit şi nu are rost să mai rămân cu el. Merit ceva mai bun! Încet, încet, ne-am apropiat şi am descoperit că între noi există o atracţie puternică. Am tot ieşit cu el, i-am acceptat sfaturile, florile, micile cadouri, chiar şi sărutările. Totuşi, în mintea mea vroiam doar răzbunare! Am ajuns chiar să mă culc cu acest băiat. Lui i se cam aprinseseră călcâiele. Pentru mine era un avantaj. Şi ca să vezi până unde m-a dus dorinţa de răzbunare, am plănuit ca iubitul meu să mă prindă cu fratele lui , chiar în patul nostru. Aşa s-a şi întâmplat. A ieşit cu bătaie, cu ţipete, cu lacrimi. L-am privit în ochi şi durerea lui mi-a dat satisfacţie. Mi s-a făcut dreptate, am zis eu! Bineînţeles că nu mai suntem împreună, nici nu avea cum… Dar eu mă simt răzbunată. Nu ştiu cum gândesc alte femei, dar eu nu înţeleg de ce ei au pretenţia să îi înţelegi când mai “calcă strâmb”. Eu plătesc cu aceeaşi monedă!

Sursa:MADone

1. Incearca tot timpul sa vii cu ceva nou. Odata cu trecerea timpului intervine monotonia in viata sexuala. Incearca o noua pozitie, un nou preludiu, ceva… diferit.

2. Faceti sex chiar daca nu aveti chef. Unii sexologi sustin ca, in timp ce facem dragoste, se elibereaza in creier “substantele fericirii”, asa ca puneti-va pe treaba chiar daca simtiti ca sunteti obositi.

3. Sa nu lipseasca comunicarea! Activitatea voastra sexuala nu se va schimba daca nu vorbiti. Sa nu-ti fie frica sa spui ce iti place si cum iti place. Indrazneala!!!

4. Jucati-va! Nu fiti timizi. Mergeti si vizitati un sex-shop si vedeti ce va face cu ochiul. Nu uitati sa le folositi.

5. Fii la curent cu noutatile, pentru ca omul cat traieste invata. Trebuie sa profitati de orice lucru nou care v-ar putea imbunatati viata sexuala, jucarii, pozitii, ponturi. sursa: stirileprotv.ro

Pe ce se bazeaza atractia? Vrem sa cucerim o persoana si nu stim ce ar trebui sa facem. Se bazeaza atractia felul in care aratam? Se bazeaza pe instincte sau feromoni? O intrebare care dainuie de cand lumea.

Rob Sharp a incercat o explicatie mai putin romantica a fenomenului, pentru The Independent citat de ziare.com. Pentru el, atractia nu are nimic de-a face cu fluturii din stomac, fiind doar un amestec de factori precum varsta, asemanarile sau feromonii, lista putand continua.

“Incercand sa vorbesti despre feromoni, e ca si cum ai incerca sa gasesti capatul unei paste intr-o farfurie de spaghete bolognese”, explica Dr. Simon Moore, psiholog la London Metropolitan University, legandu-se doar de unul dintre liantii dintre doi oameni.

“Daca vei intreba barbatii dintr-o incapere ce inteleg prin atractiv vor raspunde ca totul sta in contactul vizual. Acesta produce un raspuns psihologic in cazul persoanelor de sex opus”, a explicat Elizabeth Clark, autor al cartii Flirting for Dummies.

“Daca o femeie se holbeaza la tine timp de 10 secunde este pentru ca te doreste. Femeile intotdeauna intra in bucluc pentru ca procedeaza astfel. Ele cred ca sunt doar prietenoase, dar barbatii interpreteaza cu totul altfel”, a mai explicat ea.

Putere si statut

Femeile gasesc barbatii de succes si dominanti atractivi, este o lege universal acceptata. Statutul indica, de asemenea, inteligenta, o alta caracteristica pe care femeile si-o doresc mostenita de copiii lor. Femeile, mai ales cele tinere, cauta barbatii cu o personalitate placuta, cu calitati de lider, plini de resurse si inteligenti.
Femeile trecute de prima tinerete nu mai sunt atat de impresionate de statutul barbatului, iar explicatia ar putea fi aceea a declinului fertilitatii lor. Din acest moment, pentru ele compatibilitatea devine mai importanta.

Varsta

Femeile sunt fertile pentru o perioada relativ scurta de timp: de la pubertate pana la menopauza. Aceasta este si motivul pentru care sunt discriminatorii in relatia cu barbatii.
Barbatii, in schimb, pot avea urmasi, cel putin teoretic, de la pubertate pana la o varsta inaintata. Si este adevarat ca ei prefera blondele, culoarea deschisa a parului femeilor fiind considerata un semn al tineretii si fertilitatii (multi copii se nasc cu parul blond, acesta inchizandu-se la culoare pe masura ce cresc).
Barbatii coreleaza adesea tineretea cu sanatatea. Tocmai de aceea, tind sa-si ia sotii mai tinere, pentru ca urmasii lor sa fie sanatosi. Iar femeile se orienteaza catre cei mai in varsta pentru stabilitate, statut etc.

Atractie fizica

Oamenii de stiinta spun ca atractivitatea unei persoane indica si calitatea genelor sale. In general, ii gasim frumosi pe oamenii cu trasaturi simetrice. “Ochiul prefera simetria sau figurile caracterizate de regularitate”, scria Charles Darwin.
Oamenii se nasc, in general, cu trasaturi simetrice. In cazul unor mutatii, al subnutritiei sau al endogamiei din cadrul unei familii apare lipsa de simetrie, uneori nu de la inceput, ci de-a lungul vietii, aceasta semnaland anumite nereguli. Cu cat pastram mai mult aceasta simetrie, cu atat suntem mai sanatosi si mai atractivi in ochii persoanelor de sex opus.
Spre deosebire de caucazieni, care prefera blondele, aceasta culoare exprimand, in ochii barbatului, disponibilitatea, in cultura africana, femeile masive sunt considerate extrem de atractive, acesta fiind si un semn al rezistentei lor.

Oricum ar fi, s-a dovedit stiintific ca femeia tinde sa arate mai multi centimetri de piele atunci cand se afla in perioada fertila, maximizandu-si astfel sansele de a-si gasi o pereche.

Familiaritate

Se intampla, de cele mai multe ori, ca de-a lungul vietii indivizii sa caute acelasi tip de partener. Inalt, brunet, cu ochi negri etc.
Cercetarile au aratat ca aceste trasaturi cautate au fost intai vazute la unul dintre parinti. Chiar daca suna freudian, acesta este adevarul.
Barbatii cauta, in general, femei care se aseamana cu mama lor.
Explicatia este tot una care tine de evolutie. Vrem sa avem copii cu cineva ale carui gene stim ca au fost testate si se stie ca sunt bune. E vorba de factorul numit asemanare.
Exista, totusi, si un nivel optim al similaritatii. Prea similar devine deloc atractiv. Cautam material genetic nou, dar de tipul celui care a dat rezultate bune in trecut.

Feromoni

S-a dovedit stiintific ca mirosul barbatilor este mai “apetisant” pentru femei cand acestea se afla la ovulatie. Tocmai acest lucru faciliteaza contactul, intr-un moment cheie al conceptiei.
S-a demonstrat, de asemenea, ca femeile adora mai ales mirosul barbatilor cu trasaturi simetrice in aceeasi perioada. Femeile sunt in stare sa “miroasa” diferentele dintre un barbat cu trasaturi simetrice si un altul cu linii neregulate.
Si barbatii gasesc foarte placut mirosul femeilor aflate la ovulatie, au demonstrat studiile. Cum cantitatea de hormoni se schimba in organism in functie de perioada in care se afla femeile, la fel se schimba si mirosul emanat de corpurile acestora.
Acest miros se poate schimba de-a lungul vietii, atat in cazul femeilor, cat si in cel al barbatilor, acest fapt aflandu-se in stransa legatura cu posibilitatea de a procrea.

Similaritate

Indivizii tind sa-si caute parteneri care sunt relativ similari cu ei, inclusiv din punct de vedere al atractivitatii.
Acest lucru se intampla din doua motive: daca partenerul este mai frumos, gelozia va fi mare, teama ca aceasta sa nu calce pe alaturi fiind coplesitoare. Daca partenerul este mai putin atractiv, intotdeauna va ramane intrebarea “M-as fi putut descurca mai bine, oare?”.
In cadrul unui studiu, subiectii au fost nevoiti sa-si noteze nivelul atractivitatii personale, dupa care pe acela al partenerului. S-a dovedit ca notele erau la acelasi nivel.

Sursa:MADone